351 matches
-
ne mișcăm zilnic, înseamnă că speranței nu i-a mai rămas mare lucru. Poate tot... metafora, nu? 15 noiembrie Dacă îți dorești o imersiune parșivă în temă, nu ezita să iei din raft Timpul regăsit al lui Proust (1871-1922), pigmentatul bestiar al foștilor companioni, acum expunîndu-se dezarmați ochiului sagace al oricum invertitului amic. Impresionismului trandafiriu-sudic al Timpului pierdut îi ia locul un expresionism frisonat-nordic: "Te înspăimînți cînd te gîndești la tot timpul scurs pînă a ajunge la o astfel de revoluție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
agrar sau pastoral, este o omorâre artificială (i.e. ritualizată) a unui animal artificial (i.e. domesticit)” (J.Z. Smith, 2004, p. 152; vezi și J. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1135). Așa cum am arătat În studiile pe care le-am consacrat bestiarului mitologic românesc (M. Coman, 1986, 1988, 1995), sistemul taxonomic instituit de sacrificiu este mult mai complex: el nu se bazează numai pe axele utilitare (domestic - sălbatic; consumabil - necomestibil; utilizabil În gospodărie - dăunător; producător - prădător), ci și pe axe spirituale precum
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ample, una desenând o hartă exhaustivă (R. Vulcănescu, Mitologie română, 1985) și alta inaugurând un traseu din care doar mitologia zoomorfă este complet tratată (M. Coman, Mitologie populară românească, vol. I, 1986; vol. II, 1988, reeditat În 1996 sub titlul Bestiarul mitologic românesc). În studiul amintit, Constantin Eretescu propune o tipologie a ființelor mitologice (având ca bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la construction mythologique de la visite du roi Mihai en Roumanie dans le discours de la presse nationale”, În Reseaux, nr. 66 Coman, Mihai, 1995, „La cosmogonie folklorique et les mondes à l’envers”, În Ethnologie française, nr. 3 Coman, Mihai, 1996, Bestiarul mitologic românesc, Editura Fundației Culturale Române, București Coman, Mihai, 2003, Mass-media, mit și ritual, Polirom, Iași Coman, Mihai, 2005, „Cultural Anthropology and Mass Media: A Processual Approach”, În Erich Rothenbuhler, Mihai Coman (coord.), Media Anthropology, Sage, Londra Coman, Mihai, 2007
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unde sunt dezbătute concepte fundamentale, precum acelea de mit, gen literar, transformare narativă și inversiune simbolică, într-o tehnică de cercetare amintind îndeosebi de antropologia cognitivă. Aceeași metodă este pusă în aplicare în Mitologie populară românească (I-II, 1986-1988), consacrată bestiarului zoomorf folcloric. Interesul lucrării rezidă nu atât în excursurile comparatiste sau istorice, cât în prezentarea conexiunilor dintre diferitele unități constitutive în cadrul limbajului culturii populare. Volumul al doilea propune în final clasificarea tuturor acestor reprezentări atât pe criteriul conexiunilor sintagmatice (figuri
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
se asociază), cât și în funcție de cele zece clase cu caracter paradigmatic. Punctul și spirala (1991) accentuează preocupările metodologice, definind conceptele operaționale și statutul antropologiei culturale în perimetrul științelor umaniste. În cele două volume de Mitologie populară românească, preluate sintetic în Bestiarul mitologic românesc (1996), simbolurile asupra cărora s-a oprit autorul sunt privite într-un context larg. Antropologia culturală pentru care optează el vede în mitologie un sistem integrator, un limbaj „prin care semnele și microsistemele unei culturi sunt puse în
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
ș.a. C. este convins că sistemul mitologiei populare nu poate fi reconstituit și înțeles decât cu ajutorul unei metode de abordare globală. A încercat, de aceea, să refacă limbajul mitologiei populare așa cum a funcționat el în interiorul culturii tradiționale. A început cu bestiarul, pentru că „animalele sunt o realitate imediată, o prezență decisivă pentru bunul mers al vieții și gospodăriei tradiționale”. C. a intenționat să fie astfel cât mai aproape de spiritul și de logica de adâncime a domeniului investigat, renunțând la analizele speculative, la
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
areal cultural spre un altul. SCRIERI: Izvoare mitice, București, 1980; Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică, București, 1983; Mitos și epos. Studii asupra transformărilor narative, București, 1985; Mitologie populară românească, I-II, București, 1986-1988; Punctul și spirala, București, 1991; Bestiarul mitologic românesc, București, 1996; Introducere în sistemul mass-media, Iași, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Iliescu, Mihai Coman, „Izvoare mitice”, CNT, 1980, 37; Dan C. Mihăilescu, Prolegomene la un sistem antropologic, LCF, 1980, 37; Nora Rebreanu, Mihai Coman, „Mitologie populară românească. II
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
Mitos și epos”, TR, 1985, 44; Ioana Bot, Mihai Coman, „Mitos și epos”, AAF, 1987; Sanda Cordoș, Mihai Coman, „Mitologie populară românească”, AAF, 1987; Valeriu Cristea, „Mitologie populară românească”, RL, 1987, 1; Țeposu, Istoria, 170-171; Muthu, Cântecul, 28-34; Iordan Datcu, „Bestiarul mitologic românesc”, RL, 1997, 41; Marius Radu, „Bestiarul mitologic românesc”, „Altarul Banatului”, 1997, 46; Petraș, Panorama, 207-209. I.D.
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
Mihai Coman, „Mitos și epos”, AAF, 1987; Sanda Cordoș, Mihai Coman, „Mitologie populară românească”, AAF, 1987; Valeriu Cristea, „Mitologie populară românească”, RL, 1987, 1; Țeposu, Istoria, 170-171; Muthu, Cântecul, 28-34; Iordan Datcu, „Bestiarul mitologic românesc”, RL, 1997, 41; Marius Radu, „Bestiarul mitologic românesc”, „Altarul Banatului”, 1997, 46; Petraș, Panorama, 207-209. I.D.
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
pentru a doua oară, pe Adam și Eva, ca într-o apocrifă Evanghelie a lui Nicodim), evocând mese cuvioase, temeinicele arme răzășești, soboarele celeste și ierarhii de îngeri (ce zic din alăută și cobuz), lăsând să cuvânteze, în semnele naive, bestiarul. Spirit pasionat, neliniștit, protagonist al unui episod „renascentist” în frământatul și contradictoriul Răsărit, C. însuși (ce uza de o „frumoasă limbă românească” în redactarea actelor curente) este citat, ca autor de imnuri (în slavonă), și printre precursorii poeziei cultice la
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
aventura operei lui Țepeneag, încorporând un material „anex” foarte divers: teorie și istorie literară (onirism, teoria Noului Roman, textualism, optzecism), cenzură, biografie, istoria receptării etc. Toate acestea gravitează în jurul comentariului critic propriu-zis, focalizat asupra semnificantului - teme, motive, personaje, scene, figurile „bestiarului auctorial”, miturile esențiale (mitul cristic și mitul mioritic), simbolismul (arhetipal, dar și literar, livresc) - și asupra semnificatului - structura complexă a textului, modul „muzical” de articulare, reluarea și dezvoltarea temelor și motivelor, în cadrul aceluiași roman și la nivelul întregii opere, „autospecularitatea
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
-se la harță cu o potârniche, un măgar, apoi un catâr, niște prostituate, unele foarte arătoase, altele cu stagii vechi de activitate, apoi niște legume care trebuie curățate, în speță o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-l transforme într-o vietate extatică orientată spre contemplarea ideilor pure; el rămâne o creatură grosieră condamnată să râme cu râtul în pământul cel mai murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. în bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
creștine 1543: Calvin, Tratat asupra relicvelor; Contra sectei fantastice și furioase a libertinilor 1572: Noaptea Sfântului Bartolomeu 1608: Francisc de Sales, Introducere în viața evlavioasă 1632: Garasse: Doctrina curioasă Index Ascetism ideal ascetic, mijloc pentru perfecționare, contra plăcerii, și plăcere, Bestiar alcion, arahnidă, balenă, broască, câine, cocoș, maimuță, măgar, muscă, pește masturbator, pisică, porc, purcel, rândunică, scrumbie, șarpe, șoarece, tăun, țap, Contraistorie Erori în privința lui Epicur, în privința termenului de epicurian, în privința gnosticilor, în cel privește pe Montaigne, în ce-l privește
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
între alții, pe Vittorio Imbriani, Alessandro Luzio, Gaetano Amalfi, Silvio Venezian, Alighiero Caselli, Vittorio Cian ș.a. Cercetătorul demonstrează originea orientală a motivului, urmărește penetrarea lui, prin Egipt și Grecia, în literaturile culte europene, analizează factorii care au favorizat răspândirea motivului (bestiarele medievale, literatura patristică, legendele hagiografice, predicatorii, enciclopediile medievale, școala, literatura profană) și evidențiază specificul receptării motivului de la o literatură la alta. În literatura română sunt semnalate optsprezece variante populare, între care două texte inedite. Interesantă e demonstrația privitoare la pătrunderea
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
Colaborează la „Floarea de foc”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul” (Sibiu), „Pământul” (Călărași), „Pagini literare” (Turda), „Familia”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. La Satu Mare a scris frecvent la publicațiile locale „Cronica sătmăreană” și „Afirmarea”. Este unul dintre animatorii cenaclului literar Afirmarea. Traduce integral Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu de Apollinaire în „Pagini maramureșene”. Poemul fără flăcări, volum publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul de mai târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul și zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Alexandria (Egipt), o carte de simbolică decodificând „natura” (grecescul physis) făpturilor (animale, plante, pietre, cele patru „elemente” fundamentale). Cu trecerea timpului, Fiziologul a devenit titlul cărții înseși, în care dintre făpturi erau reținute deseori doar animale, de unde și titlul de Bestiar, dat în Evul Mediu. Cercetătorii raționaliști moderni au privit această scriere (răspândită în numeroase variante în toate limbile europene) mai mult decât critic. În 1930, Max Wellmann (subliniind totuși maniera alegorică și orientarea teologică) se arată surprins de rolul jucat
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
Margareta D. Mociorniță), CEL, 1934, 89-92; Fiziologul, în Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultură românească, București, 1984, 180-195; ed. îngr. V. Guruianu, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, coordonatori Ion Gheție și Alexandru Mareș, București, 1997; Fiziolog - Bestiar, îngr. Cătălina Velculescu și V. Guruianu, București, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 138-142; M. Gaster, Il Physiologus rumeno, „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 273-276; Demostene Russo, Studii și critice, București, 1910, 23-26; Cartojan, Cărțile pop., I, 188-194; Margareta D.
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
Acest roman poetic și oniric vădește din nou vocația lui S. de făuritor de „lumi posibile”, de „universuri paralele”. Mobilizând un substanțial patrimoniu cultural, de opere literare, de arhetipuri și miteme, de mituri și mitologii, de mentalități și cutume, de bestiare și tipologii ori galerii de personaje etc., scrierea prilejuiește un festin de intertextualitate. Monte Negro e un falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
romanelor se pot remarca micromotive recurente, aparent obscure sau opace, cu rost esențial în articularea unui edificiu metaforic personal, conferind unitate operei în pofida frecventelor primeniri ale tehnicii narative. Aceste recurențe, numite de autor „fantome tematice”, pot fi clasate într-un bestiar (vultur, leu, pește, oaie, miel, pasăre fabuloasă reunind trăsături de papagal, păun, tucan și dropie etc.) și într-un inventar imagistic (om înaripat și alte întruchipări ale motivului aripii și al zborului, acrobat cu tricou vărgat, biciclist cu joben, cer
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Paris (1993) conține secvențe din jurnalul parizian (decembrie 1970 - decembrie 1971) și câteva pagini din țară, intitulate Însemnări grăbite (ianuarie-februarie 1972), care în ediția augmentată (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor) sunt însoțite de consistente însemnări pariziene din 1973-1974 și din 1977-1978. Bestiarul și imagistica proprii perioadei onirice, preocuparea metafizică, soteriologică și escatologică, revizitarea miturilor (Miorița, Graalul), textualismul și autospecularitatea, viziunea postmodernă și recursul la intertextualitate, cărora li se adaugă, pentru prima oară în beletristica lui Ț., o componentă realistă și alta ținând
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
după 1989 își alcătuiesc altă biografie. Oportuniști, colaboratori ai Securității, rapsozi ai realismului socialist, disidenți cu sprijin oficial, proletcultiști notorii, comuniști care s-au transformat în „comunitari”, o faună pe care U. o înșiruie cu migală de entomolog, în acest bestiar intrând și securiștii renovați: ecologiști-securiști, liberali-securiști, puriști-securiști, socialiști-securiști, liber schimbiști-securiști, moldoveni-securiști. SCRIERI: A patra dimensiune, Iași, 1973; Universitatea care ucide, Iași, 1995; Astă vară n-a fost vară..., Iași, 1996; Strigă acum..., Iași, 2000; Conversație pe Titanic, Iași, 2001; Rău
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I.C. Chițimia, București, 1988 (în colaborare); Povestea țărilor Asiei. Cosmografie românească veche, pref. edit., cu ilustrații după desene de epocă de Mihaela Dumitru, București, 1997 (în colaborare cu V. Guruianu); Fiziolog - Bestiar, introd. edit., cu un excurs de Mihaela Anton, cu ilustrații după desene de epocă de Mihaela Dumitru, București, 2001 (în colaborare cu V. Guruianu); Texte uitate - texte regăsite, I-II, București, 2002-2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Popa, Bibliografia analitică
VELCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]