168 matches
-
cu iminența bolilor vârstei a treia: reumatismul, calviția, țesuturile adipoase, scleroza, ochii lăcrimoși, damblageala, surzenia și diminuarea dorinței sexuale. Dar aș putea fi, poate, măcar mulțumit — împreună cu poporul meu —, dac-am scăpa și de prezența lor, și de lista de beteșuguri enumerată mai sus.
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
Livius Ciocârlie intră în pielea unui observator care descrie cu minuție ravagiile anilor. Judecat după detașarea cu care își contemplă declinul, Ciocîrlie dă aparența unui spirit crud, care nu se menajează defel. De pildă, dacă ar fi să dăm crezare beteșugurilor pe care și le recunoaște, am avea de-a face cu un caz pierdut: memoria l-a lăsat, curiozitatea i s-a stins, impulsul creator l-a părăsit, imaginația i-a sărăcit, simțurile îi sînt în colaps, surditatea cere proteză
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
anilor �80, într-o perioadă "experimentală", în sens oarecum neoavangardist, de inovație care nu stă niciodată pe loc, nu eșuează, la un moment dat, într-o structură închegată și imitabilă. Într-o rețetă. Romanul, "bătrîna doamnă cam bolnavă", ale cărei beteșuguri le discută frumos Adriana Babeți în prefața la reeditarea Bietelor corpuri, e condamnabil pentru doza lui de previzibil, pentru clișeele neasumate ironic, pentru o anume decrepitudine sîcîitoare și, în fine, pentru trista neputință de-a se mai transforma. Nu moartea
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
dîrjă care, pe patul morții, scuipase grijania în barba popii și-și dase sufletul blestemîndu-și copiii, brașoveanca zăcașă și fățarnică roasă de schiros și de pizmă - înveninaseră mai mult acel sînge bolnav, îi sporiseră funesta zestre de racile și de beteșuguri, dar ascuțiseră totdeodată și deșteptăciunea celor născuți dintr-însul, acea stearpă deșteptăciune, nesănătoasă și ea poate, care atinsese o așa înaltă stepenă de agerime la vlăstarul cel din urmă." Vlăstarul cel din urmă e craiul Pașadia, cu "nimic balcanic, nimic
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
datorită reacțiilor chimice. Se poate spune, deci, că moralitatea e doar o reacție chimică.” Considerațiile savantului s-ar cuveni să ne pună pe gânduri. Simplificând foarte tare, una dintre ideile sale e că moralitatea se poate îmbunătăți cu medicamente, ca beteșugurile trupești obișnuite, tensiunea arterială sau nivelul colesterolului. Monumente europene în pericol În același număr al Dilemei vechi am mai citit și articolul lui Vintilă Mihăilescu intitulat Povestea de succes a celor 60 de biserici de lemn, care pornește de la anunțul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
propti mai întîi bine în cîrja, mă salută, ca și cum abia acum făceam cunoștință cu adevarat, și tot ce discutaserăm pînă atunci, eu jos, lîngă drum, el sus, în căruță, cu hatul alături, avusese loc între alte două persoane. Dat fiind beteșugul bietului om, care abia acum ieșise la vedere, se putea susține... În orice caz, în acest moment al coborîrii din căruță să mascată, el se și recomandase înclinîndu-se spre mine. Îl chema Buturuga! Formidabil, alde Buturuga. Culmea, măi lipsea, să
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
Așadar, o carte de noptieră, o carte de ținut aproape. Fiindcă, printre rândurile ei, în tot răul e și-un bine, dar și-n orice binefacere o tâlhărie. De pildă, Munca te face să crezi, până aproape de sfârșit, că fiecare beteșug își află leacul printr-un descântec potrivit. Însă nu doar scăparea personală e cea pe care-o caută oamenii în farmecele țigăncilor: „Și când vrei/ Sufletul să i-l iei/ Cuiva/ De undeva,/ Și să-l dai la Dracul,/ Întinzi
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
al gîndurilor, repetînd gesturile cotidiene devenite mecanice, din frînturi disparate, protagonistul romanului în discuție își reconstituie viața. Ca toate celelalte și totuși unică, cu toate pliurile ei, este o existență dependentă de contingent, de statutul social iar, în timp, de beteșugurile vîrstei. În ciuda poziției de invidiat, obținută prin decenii de trudă, cel în cauză nu uită că fusese nevoit să-i slujească pe cei puternici, că nu avusese dreptul la un cămin adevărat, chiar dacă intrarea într-un ordin clerical minor nu
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
se foloseau cinci culori diferite. Pentru a îndepărta alte molime, mamele obișnuiau să plieze păpuși de hârtie („anesama-ningyo“), care erau frecate de corpul copilului ca să preia boala, apoi erau aruncate în foc sau în apa unui râu, pentru a îndepărta beteșugul de la casa bolnavului. „Locuitorii Japoniei au preluat de la nobilii din perioada 794-1194 și obiceiul de a-și oferi unul altuia cadouri cu palma acoperită de o porțiune din mâneca kimonoului sau pe bucăți de hârtie pliate în zigzag, din care
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
Ca țipete și icneli de sudoare ale muncilor facerii,/ De la mama mea grea rămasă?// Cum să scrii cu oameni în alți oameni? Cu elitre în alte elitre?/ Cu ochi de orbi peste alți ochi de orbi? Cu meteahne peste/ meteahne? Beteșuguri peste beteșuguri, răni peste răni? Sângele/ nostru curge în cruguri. Ca stelele"; "Peste morți trec, șăgalnic,/ nepăsătoare tăvăluguri.// Și, în primul rând, tăvălugul istoriei noastre. Peste carnea noastră/ tânără, îndârjită, tare, frumoasă. Lasă urme adânci. Și privind la/ toate acestea
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
și icneli de sudoare ale muncilor facerii,/ De la mama mea grea rămasă?// Cum să scrii cu oameni în alți oameni? Cu elitre în alte elitre?/ Cu ochi de orbi peste alți ochi de orbi? Cu meteahne peste/ meteahne? Beteșuguri peste beteșuguri, răni peste răni? Sângele/ nostru curge în cruguri. Ca stelele"; "Peste morți trec, șăgalnic,/ nepăsătoare tăvăluguri.// Și, în primul rând, tăvălugul istoriei noastre. Peste carnea noastră/ tânără, îndârjită, tare, frumoasă. Lasă urme adânci. Și privind la/ toate acestea, tu, nenăscutul
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
gloria Junimiii, prima jumătate de secol XIX, dincolo de câteva premiere - primul roman, prima revoluție, își doarme, până la pașoptiști, somnul preromantic. Din care ies la iveală - deloc surprinzător, de fapt, pentru cine o cercetează îndeaproape - vârfuri de rațiune sincronizate, cu toate beteșugurile unei limbi în facere, cu tradiția iluministă la apus. O asemenea colecție de maxime, zicători, "cuvinte adevărate" (mai puțin, se vede, înaripate) a adunat, la vremea lui, vornicul Golescu. O parte dintre ele i-au interesat pe junimiști, pe Eminescu
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
credință va dobândi cea mai mare fericire, dar cine îl părăsește va fi pierdut, și-n veci, și-n lumea aceasta”. Câți frați nu-mi vor spune, după ce m-au auzit rostind această istorioară: „Ne pari cu mintea atinsă de beteșug și suflet cuprins de nebunie; într-adevăr, n-ai zburat, ci mințile ți-au zburat; nici n-ai fost în capcană, ci sufletul ți-a fost prins; căci poate oare omul să zboare și pasărea să vorbească? Ți-o fi
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
aproape căzuți la datorie. Imagini de arhivă pentru posteritatea care va crede că nouă ne-a fost ușor... Fila 2. 6 iulie, 2004, seara, la emisiunea "Nașul", Dumitru Dragomir zice: "Mă doare-n pălărie de unii președinți de cluburi!" Un beteșug nou ? Pe furiș, mi-am aruncat pălăria la container... Fila 3. Un prezentator de la emisiunea "Național E pe val" (de la "Național Tv": "Să întrerupem bulibășeala, să ascultăm meteo"... "Bulibășeală"? Să fi fost vorba despre o clipă de sinceritate... Fila 4
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
-i aud pe țigănușii noștri din metroul bucureștean umblînd prin vagoane și strigînd de sărbători: "La anul și la mulți ani, pregătiți-vă de bani!" Foarte curios, în ciuda sărăciei din metroul american, nimeni nu cerșește, nimeni nu-și expune, indecent, beteșugurile, infirmitățile... După ce ies din metrou, încep să colind orașul... Ajung la eleganta Fifth Avenue și, încet, încet, ajung în Broadway unde mă opresc la numărul 97, Broadway ARMY NAVY STORE pe cînd ziarele vechi aruncate gonesc măturate de vîntul oceanic
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
cu atîtea angoase, Cioran a fost, ca orice bolnav, un om foarte ocupat. A recunoscut, de altfel, cu sarcasm surd și autoironie, că bolitul îi consumă tot timpul și toată energia, încît nu poate nici scrie, nici compătimi pe altcineva. "Beteșugurile mele îmi iau atîta timp, că nu le mai pot suporta și pe ale altora. Nu am spațiu de cedat unor suferințe străine; sînt copleșit de ale mele, am capitulat în fața lor". Alteori observă înrăirea, închistarea bolnavilor în propriul lor
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
demnitatea precum acest veșmânt funest care mă reifică, suprimându-mi chipul și confiscându-mi identitatea. .. Cu vălul acesta blestemat, nu sunt nici ființă omenească, nici animal, doar o sudalmă, o ocară pe care trebuie să o ascunzi, întocmai ca un beteșug” (62), spune Zunaira. Într-o zi fatidică, Zunaira acceptă să iasă la o plimbare alături de soțul ei. Mohsen este obligat de un taliban să intre la slujba dintr-o moschee, iar Zunaira îl așteaptă în soare, sufocându- se, ore întregi
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
ci opera. Groaza mea, teoretică și practică, de a făptui mi-a jucat o mulțime de renghiuri". În septembrie același an, dezvăluia: "I-am scris de curînd fratelui meu că tot ce mi-a rămas este să mă strecor printre beteșuguri vechi și beteșuguri noi, să găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970 se plîngea: "Deznădejde, oboseală, dureri dă cap. Spiritul mi-e guturănit. Să suferi de un guturai ereditar! Am răcit la naștere". Și în 31
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
mea, teoretică și practică, de a făptui mi-a jucat o mulțime de renghiuri". În septembrie același an, dezvăluia: "I-am scris de curînd fratelui meu că tot ce mi-a rămas este să mă strecor printre beteșuguri vechi și beteșuguri noi, să găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970 se plîngea: "Deznădejde, oboseală, dureri dă cap. Spiritul mi-e guturănit. Să suferi de un guturai ereditar! Am răcit la naștere". Și în 31 august 1971 (însemnare
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970 se plîngea: "Deznădejde, oboseală, dureri dă cap. Spiritul mi-e guturănit. Să suferi de un guturai ereditar! Am răcit la naștere". Și în 31 august 1971 (însemnare datată) constata "beteșugurile mi-au irosit existența, dar grație lor exist, vreau să spun știu că exist". Și, mult mai înainte, tot despre insomnia sa din tinerețe: "Să fi avut vreo douăzeci, douăzeci și unu de ani. Poate mai puțin. Sufeream de insomnie. Cu somnifere
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
și de către experimentatul său ginere Haralampy, dar și el cu bruiaje puternice, înțelege ce poate, așa că se sperie: - Saracan di mini, iară ne-aduc biteșugu' aceala la gaini ? - Of, mamă!, exclamă fiică-sa Claustrina jenată. Nu e vorba de nici un beteșug - grăiește domnu' Vadim... De ce nu ești atentă? Dinspre atelierul lui Hades se aude râsetul scrijelit al lui Aghiuță, condamnat la locul de muncă: - Iha! Iha! Hi-hi-hi! Urmat de vocea gravă a lui Belzebut, managerul general: - Silențium, loază! Are dreptate. Zicerea
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
tabieturile marelui om. Prezența lui difuza teama și stima rece. Calitatea ironiei în proza lui T.M. e scoasă în relief de majoritatea exegeților. Ce nu i se concede însă este evaluarea obiectivă a propriei prezențe, scutită în descrieri de grave beteșuguri. Unul dintre analiștii plini de simpatie ca Walter Jens, care a editat împreună cu nevasta lui scrierile cu adresă biografică, trage concluzia că în operă ironia crudă și usturătoare se oprește la porțile egoului. Ca un deficit, profesorul de retorică semnalează
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
că la 6 ani am rămas orfană de Mama. Mai la sfârșitul acestui perelinaj voi mai scrie câte ceva și despre mine. Așa vă rog îngăduiți-mi cuvintele mele sărace... Că și Dumnezeu, vrea ca să spun, să mărturisesc, așa cum sunt cu beteșugurile mele. Cât bine mi-a făcut Dumnezeu și cât mă iubește și ne iubește pe toți. Rămâneți uimiți! Cât de mult m-a ajutat, la tot pasul, simt și văd mâna Lui protectoare. O să descoperiți și pe parcursul acestei cărți, lucrarea
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
talc peste pleoapele mele, de parc-ar fi vrut să-mi deschidă ochii. Accidentul" în urma căruia orbise, cu cinci ani în urmă, îl scosese definitiv din secta glorioasă. Firește, în rândul acesteia nu putea fi admisă nici o ființă cu vreun beteșug, care i-ar fi știrbit perfecțiunea. Maseurul orbise pentru că văzuse prea multe, de unde eu trăgeam concluzia că acestor ființe privilegiate destinul le rezervase și câteva neplăceri: cantitatea de informație pe care-o puteau primi era limitată și, dacă-și consumau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
odăi, În care trăiau cele șapte suflete, Înghesuite Într-un pat mare de scânduri cu salteaua plină cu paie. Mama observând paloarea lui Ionuț, Încercase să abată discuția În altă direcție. Cuvine-se oare să jertfim Domnului o pasăre cu beteșug și găsită măi omule? Nici nu putem spune sigur, că este a noastră. Sfânta Scriptură spune clar.... Știi ceva? De unde vrei tu să iau bani să cumpăr o pasăre fără beteșug, iar dacă nimeni nu o revendică, iar copilul a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]