277 matches
-
săcurea din mâni și s-o prăvălit și el. - Ana! Ana me... o măi apucat să spună, când l-o găsit ie căzut la pământ. S-o apropiat și s-o uitat cu frică la el,. Niciodată n-o fost beteag. Nici de beut , n-o beut cât să nu știe de el. Tătdeuna o fost stăpânul ei și-al curțâlor! Și-acuma, că-l vede întins pă jos, tăt nu s-o putut gândi că-i mort. - Tolvaaaaai! am auzit
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
fi bine să fie așa!... tranșa, pe șa, nănașa ... dar e mult mai grav ... firav, bolnav, postav ... I-am cerut mâna ... frâna, una, gura ... - Și? - A rupt-o din umăr și mi-a dat-o întreagă ... dragă, bleagă, targă, ... ăăă ... - ... beteagă! E mai corect. - Așa, și pentru treaba asta mi-a scos ochii din cap ... țap, dulap, ciorap, mâncat ... I-am căutat prin toată casa bâjbâind și am dat de ei în cratița de făcut ochiuri prăjite ... pitite, ispite, morminte, ține
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
DE FATĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi, strâng povara vieții din mâinile-ți de ceară, și cântecul tristeții pârlit pe chip, de vară, cobor muguri din soare în cuib beteag de soartă, să vezi cum plânge-o mare, în dorul meu de fată! Azi nu mai trece vântul, mi-a risipit chemarea, ți-a înghețat obrazul și ți-a-ngropat suflarea, ți-am încrustat sărutul pe fruntea-ți ca de
ÎN DORUL MEU DE FATĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342664_a_343993]
-
-n gură” (așa cum scria Liviu Marian ), apă adusă de la cele trei șipote, mulți locuitori nu aveau încă apă curentă în propria ogradă și o aduceau cu gălețile din vecini, sau de la cișmelele instalate la colț de stradă. Câte o căruță beteagă (sau mai târziu, o mașină hodorogită) trecea săptămânal și ridica gunoiul menajer pe care oamenii îl scoteau în fața porților. Obicei oarecum nou și urban pentru că, înaintea acestei măsuri de preluare organizată a resturilor menajere, străzile mărginașe aveau fiecare propria lor
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
carne de pui. Și-a prins o drăcoaică de puică piciorul în gard. Sărea mereu gardul în grădină și râcâia printre brazdele cu salată și, când am vrut s-o alung, și-a prins piciorul între uluce și a rămas beteagă, așa că taică-tu i-a tăiat gâtul. - Bine, atunci merg să mă spăl un pic, să mă mai răcoresc și între timp îmi pun și actele ce-mi trebuiesc mâine, în ordine. - Numaidecât este gata tocănița că doar ce am
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
a născut în Atena, într-o lume politeistă ce a permis nașterea filosofiei antice grecești care, la rându-i, a făcut posibil un creștinism cu față umană. Că un Imperiu Incaș a cedat fără luptă în fața unui grup flămând și beteag de pompos-numiți conchistadori, pentru simplul motiv că un mit le prezicea revenirea zeilor pe pământ în timpul unui eveniment astronomic care tocmai avea loc. Că spiritul capitalismului a fost posibil datorită eticii protestante. Când Hristos le spunea apostolilor că, dacă au
Radicalizarea lui Dumnezeu () [Corola-blog/BlogPost/337857_a_339186]
-
de măr colindul ducea a primăvară, Frumoasa tinerețe saltă parcă în noi, Prin amintirea asta îi dau ușor binețe Și-o vreau măcar o clipă să vină înapoi! Ninsori de dalbe flori mi s-au oprit în plete Și lacrima beteagă proptită-n ochi îmi stă Fără să vreau strig tare:- Tu Dragă Tinerețe! (Vreau chiar în ultim ceas să-ți dau vreo trei povețe!). Aleargă caii noștrii prin file înzepezite Și trag în hamuri sănii de ani cu bucurii, Pe
ALEARGĂ CAII... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343144_a_344473]
-
flămânde Când ultima filă a vieții e ruptă. O zi, doar o zi te așteaptă senină În giulgiul sihastru al șoaptelor firii, În șopotul apelor clare din tine Cu rouă se spală, zâmbind, trandafirii. Cu inima-n tremur și mâna beteagă Ai vrea să mai scrii un poem despre soartă, Un semn să mai lași în vremelnicul dangăt De clopot... Zadarnic, azi lira-ți e moartă! Se zbate furtuna în ochii tăi negri, Adulmecă vulturi să-ți prade averea, Dar filele
DESTIN de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343672_a_345001]
-
Acasa > Versuri > Iubire > RĂSPUNS FINAL Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016 Toate Articolele Autorului RĂSPUNS FINAL Atuncea când cuvintele-ncetează Să ne mai mintă că au un miros. În conștiința mea acum beteagă Va învia dorința de frumos. Nu voi iubi nicicând resentimente Și nici nu voi tânji dup-afirmare. Un lucru voi să știți sau ține minte - Al cui e rândul astăzi la plecare ?! Voi ați ales ! ... Dar un răspuns final ! Și
RĂSPUNS FINAL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378922_a_380251]
-
trei strejeri, pe chipul meu de până ieri. iar de va fi să plouă mut să faci din versuri așternut, să plângă roua printre foi așa cum o să faceți voi, când versul meu citit cu drag din scrisul meu cu rând beteag, v-ar aminti c-am fost cândva doar un poet ce lin doinea. De ce? vrei Doamne să mă iei în lumea ta cu ochi de stei. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: BALADĂ CĂTRE DUMNEZEU / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BALADĂ CĂTRE DUMNEZEU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379013_a_380342]
-
mai zică vreun cuvânt... Și se așeză pe prispă să mai doarmă, dar nu mai putu să închidă ochii, aprinsese un muc de țigară și privea pe cer cum se sting tăciunii nopții, ai acelei nopți nenorocite care-l lăsase beteag și blestemat să meargă toată vița în cârjă. Veni dimineața cu treburi și cu rosturi noi, dar Norocel rămăsese pe prispă tăcut, privea cerul, conacul și vedea prin curte forfotă mare. -Leliță Brândușo, chemă el femeia care deretica prin casă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
Acasa > Stihuri > Semne > COPAC CU RAMURA BETEAGĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ți-i ramura beteagă? 'ntreabă vântul Copacul răstignit de'nsingurare. Ba, nicidecum! I-a'ntors foșnind cuvântul, S-a gârbovit de'atâta căutare. Purtat
COPAC CU RAMURA BETEAGĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379953_a_381282]
-
Acasa > Stihuri > Semne > COPAC CU RAMURA BETEAGĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ți-i ramura beteagă? 'ntreabă vântul Copacul răstignit de'nsingurare. Ba, nicidecum! I-a'ntors foșnind cuvântul, S-a gârbovit de'atâta căutare. Purtat-a muguri, frunze și-apoi rodul, Ferindu-l de urgii ori de sminteala Hultanilor cu cioc, ori de norodul Ce-
COPAC CU RAMURA BETEAGĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379953_a_381282]
-
vrescui sub arșița pustiei. De n-o veni, l-or veșteji brumare Și viscole din calea veșniciei, La fel cum vremea trece în uitare Înaltul zbor sub plasa coliviei. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Copac cu ramura beteagă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
COPAC CU RAMURA BETEAGĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379953_a_381282]
-
ale nesfârșirii smaraldice,lăsându-le să se răsfețe la primul căscat al zorilor de toată avuția lutului,setoși parcă de o stăpânire niciodată reală.Talanga batalilor străpungea creierii munților la picioarele cărora mă așezam cu tot dragul de bunica,femeie beteagă de viață în poalele căreia îmi așezasem speranța copilăriei.O priveam uneori pe furiș cu ochi-mi umezi ca de căprioară vrând parcă să fur din nerostirile ei,tainele anilor care-i desenase strâmb chipul,scălâmbându-i conturul cu niște linii
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
leac să-mi oblojesc piciorul? Azi mi-a căzut o piatră pe picior și mi s-a umflat glezna. Mi-e teamă să nu se umfle și mai tare, încât să nu pot merge mâine la lucru. Dacă mă vede beteag, ispravnicul faraonului nu mă primește la muncă, și atunci ce ne facem, de unde arginți pentru grâu ! - Vai, dragul meu Efraim ! Stai să caut, să văd ce leacuri mai am ! Să ne rugam lui Iehova să te faci bine până mâine
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
au reclădit destine... Doar eu mi-am rătăcit copiii prin străini. Iar cei pe care-n frunte i-am ales, Atâția ani m-au amăgit și oropsit. Cu vorbe dulci m-au mituit ades De parc-am fost un neam beteag și de găsit! Nici hunii n-au adus atâtea rele... De zici că nu s-ar trage din acest popor! Mi-au pus în cârcă datorii mai grele Și m-au lăsat uitat cu gâtul sub topor. Dar poate fi
POPOR BOGAT ŞI OROPSIT de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379315_a_380644]
-
necombatanți, firește, în armata resemnării care, din păcate, crește, dar asudă aiurită și în contratimp cu toate, bulgărind sania vara și-apoi căruța pe roate. Prea devreme mi-e apelul, prea târzie mi-e plecarea, prea apusurile-s grele, prea beteagă mi-e cărarea, prea mi-s toate peste poate, prea mi-e poatele bolnav, prea mă arde lunecușul, prea mi-e urcușul ... Citește mai mult Timpul meu, grăbit și el, cu nisipul presărândpașii grei de bătrânețe, fugăriți și-abia umblând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
necombatanți, firește,în armata resemnării care, din păcate, crește,dar asudă aiurită și în contratimp cu toate,bulgărind sania vara și-apoi căruța pe roate.Prea devreme mi-e apelul, prea târzie mi-e plecarea,prea apusurile-s grele, prea beteagă mi-e cărarea,prea mi-s toate peste poate, prea mi-e poatele bolnav,prea mă arde lunecușul, prea mi-e urcușul ... XVIII. MĂ FRIGE ȘI MĂ ARDE, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cum azi e zi Mare, de întâi Martie, mă grăbesc să ofer mărțișoare; nu-s din platină, aur sau din hârtie, dar încerc stihurile să le fac odoare. Desigur, unele șchioapătă, altele betege, și totuși fiecare are-o rimă-floare; vreau ca cineva, din voi, să le lege și să le scoată un pic la soare. În fiecare stih am pus mai mulți trandafiri, ghiocei, brândușe și multe viorele; luați cu atenție, din fiecare
MĂRȚIȘOARE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373378_a_374707]
-
ridică mâna Sus în cer la rugăciune, Jertfa sfântă zămislește Neâncetat altă minune! Un Păstor adună îngeri În strană la rugăciune, Fapta bună-l însoțește Crapă răul de prin lume! Un Păstor pune nădejde Și chiar mir de vindecare, Cel beteag de suferință Capătă mereu răbdare. Un Păstor pe creștet pune Mâna sfânta și-apoi ia Toată tulburarea care S-a proptit în viața ta. Un Păstor aprinde ruga Chiar în mijlocul furtunii Se opresc și se tot miră Ateii și chiar
UN PĂSTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371478_a_372807]
-
dreptul lăcașului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
și dând ocol unei lădițe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu! Lina se-
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
de bucurie, voie bună,a lor cântece inconfundabile natura o inundă.... XVII. MAMA, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1515 din 23 februarie 2015. Cine pe lumea asta-i cea mai dragă, are mare grijă de mine de-s beteagă? Cu privirea ei blândă mă calmează și-n momente grele mă-ncurajează. Cine are părul albit de toamne târzii căreia-i datorez eu multe poezii? Are ochi albaștri, blânzi, pătrunzători, și ne-nvață să fim mereu învingători. Cine e bucuria
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
continuă adrenalină. Cine are zâmbetul ca după ploaia de vară, chiar de făptura ei poartă veșnica povară de-a fi mereu învățătorul ... Citește mai mult Cine pe lumea asta-i cea mai dragă,are mare grijă de mine de-s beteagă? Cu privirea ei blândă mă calmeazăși-n momente grele mă-ncurajează.Cine are părul albit de toamne târziicăreia-i datorez eu multe poezii? Are ochi albaștri, blânzi, pătrunzători,și ne-nvață să fim mereu învingători. Cine e bucuria veșnică ce ne-nconjoară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]