1,112 matches
-
Am fost Întotdeauna reticent față de reprezentațiile care violentau publicul la modul infantil : am văzut cîndva o montare clujeană În care se tăia, pe scenă, la vedere, capul unei găini nevinovate - spectatorii din primele rînduri țipînd, oripilați și mînjiți cu sîngele bietei aripate ; am mai fost la un spectacol bucureștean, prin anii 90, În care actorii erau puși să te agreseze Îmbrîncindu-te și Înjurîndute, de cum intrai În foyer ; te scoteau tot În brînciuri, de parcă erai Cetățeanul turmentat, În actul trei al Scrisorii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prima care observase statuetele cârne tronând sus pe servantă, la mare cinste, și prima care o găsise pe Afrodita (of, of !) făcută bucăți. Cum dracu’ să mai funcționeze Dragostea, Gerardexclamase atunci Crina furioasă-dacă zeița care răspunde de acest sector, zace biata, făcută bucăți în trei sertare? Piaza rea! Ce zici tu? Mai poate ea să-și exercite funcția de bază pe acest pământ și-n univers? Pesemne vor veni vremuri căcăcioase, nu alta. Crezusem că vrea să facă vreo aluzie la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Hliboceanu a luat de la Mitruță hârtiile și a intrat la Aizic. Uite aici socoteala încărcăturii. După o scurtă privire peste hârtii, angrosistul a comentat în felul lui: Măi, măi! Ați încărcat ca în zilele cele bune! Nu vă gândiți la bietele dobitoace... Da’ ce mă mir eu ca prostul? Ce? Moș Dumitru și cu Pâcu încărcau mai puțin pe vreme rea? Ferita Sfântului! Ei știau una și bună... Atâta îi trebuie ovreiului Aizic? Atâta încărcăm și gata! Apoi așa ne-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
seee... vaaaa... ÎhÎÎÎÎ... ntââââmplaa... uuuuhuu... noiiiii... ÎhÎÎÎÎ? — Șșșș, stai liniștită. Totul o să fie bine. Șșșșșșșșșș... În acest timp, culegeam un purice care țopăia candid pe lângă o rădăcină ce deja dezvăluia o culoare mai Închisă decât blondul tutelar. Ca să fiu sincer, biata Vera avea mare nevoie de-o baie și de-o revopsire. Demiurgul era un om tare răzbunător și misogin. În câteva minute, În albul de sub noi au apărut câteva irizații fine, ca și cum ne-am fi aflat pe o pojghiță de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bunăvoința Întruchipată, În halatul ei alb, scurt pînă deasupra genunchilor, și cu niște ochelari nostimi pe nas. Însă ochelarii o dezamăgiră pe Christina. TÎnăra coafeză era Într-adevăr mioapă. De aceea se apropiase atît de mult de mustața lui Vic, biata de ea. Lenutza se Întoarse cîteva momente cu spatele, pentru a-și pregăti peria de păr, spray-ul cu fixativ și celelalte accesorii necesare operațiilor pe care urma să le efectueze. În cele cîteva momente de răgaz, Christina reuși să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Sau poate o rochie, nu prea decoltată, cu fermoar la spate. În acest din urmă caz, i-ar mai fi rămas ceva și pentru a contribui la cheta organizată de Christina, cu ocazia Marii Spirale. Îi părea destul de rău pentru biata Christina și, Înțelegînd că suferea de un fel de nevroză domestică, datorită căreia vedea peste tot pericole, fie la adresa lui Vic, fie la a lui Kiki, ar fi dorit să o ajute, dar fără să renunțe la „mica ei nebunie“, În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai recentă și mai complexă lucrare de acest gen. Te așezi În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În nările tale. Colonelul În rezervă a murit. Îmi este milă de biata lui nevastă care este de ani buni În cărucior cu rotile. Cine o să-i mai dea de mâncare? Cine o s-o plimbe? Cine o s-o spele? Nu are pe nimeni. El făcea totul. Am iubit-o ca un nebun, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trimisese prețiosul ei păr. M-am întors și am privit-o pe Antonia în față, stând amândoi în dreptul ferestrei. Ea mi-a mângâiat brațele, și-a plecat capul în față și m-a învăluit cu aceeași privire tandră și posesivă. — Biata Georgie! spuse Antonia. Dar e tânără, o să-și găsească în scurt timp pe altcineva. Cred că ești foarte mândră de tine, i-am spus. Până la urmă se vede că toată lumea te iubește pe tine. — Mă pricep la chestia asta! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
las cu Mihai; te rog, dacă l-ai invitat aici, jos, întreține-l tu. Fata întoarce privirea spre Mihai, și-o pleacă într-un gest delicat de curtoazie după care iese încet, cu mers domol, să nu deranjeze tăcerea. Mama, biata de ea, nu cred că ți-o mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gospodăria și ogoarele, iar cînd trecea pe undeva, se cunoștea în urma lui. Păi de ce credeți că orașul nostru a ieșit de-atîtea ori fruntaș? Că podgorii n-avem, lacuri cu pește nu, terenuri de vînătoare nu știu... Tot timpu-i pe teren, biata nevastă-sa!, păcat, că-i tare faină!... Frumoasă, elegantă îi dă mîna!, eu am în buzunar șase lei și cincisprezece bani distinsă, tot timpul cu un aer superior, cînd trece pe undeva, se face culoar... În ochii profesorului izbucnesc steluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
moș Putere, care-mi crease condiții să stau singur și să rezolv probleme, că peste numai o săptămînă trebuia să plec la București, la Olimpiada de Fizică, de unde m-am întors cu Marele Premiu. Singura care a suferit a fost biata Margareta, femeia de serviciu, pe care am găsit-o în casa ei de pe rîpele Țicăului bătută măr pînă la desfigurare, să spună dacă a dat cuiva cheia de la cancelarie... Cine să-și închipuie că unul ca mine era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
său semi-utilat. Nu prea aveau timp să se deranjeze unul pe altul. Ajunseseră niște simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar că buzele le erau pecetluite. Aș putea chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale de curiozități, ți-ai dori să-ți spun asta, n’est-ce pas? Numai că ți-ai da seama că te mint, nu? Evident că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în practică cel mai amplu program de dezinformare. Gândit în ședințele PSD și la guvern. Până în ultimul detaliu. Un întreg aparat administrativ și de partid s-a pus în mișcare. Vârful de lance a fost Televiziunea Română. Dar de ce blamăm doar biata Românie profundă? Ea reprezintă, de fapt, aproximativ 25% din voturile primite de PSD. Ce a făcut cealaltă Românie, cea așa-zis informată, activă, urbană? Să fim sinceri, s-a limitat să se ducă la vot. Așa, în dorul lelii. Ca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e? Tânăra își recuperă bățul și se uită în ochii lui Mma Makutsi. — Aia-i o doamnă foarte importantă! Vine aici, stă în fotoliu și bea ceai. Asta face. Cealaltă chicoti. — Dar e și o doamnă foarte obosită, adăugă ea. Biata de ea, muncește atât de mult încât trebuie să stea întinsă în dormitor mult timp, să-și recapete puterile. Cea tânără izbucni în hohote de râs. — Aaa, daaa, confirmă ea. Se odihnesc mult în dormitorul ăla. Iar el o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
si cu totul altă să ajungă până la ea. În următoarele trei nopți nu se mai petrecu nimic demn de remarcat, însă, în ciuda măsurilor de precauție pe care le luaseră, în dimineața celei de-a patra zile descoperiră, cu groază, ca bietei Vahíne Auté îi tăiaseră gâtul, în timp ce dormea liniștită la marginea punții Mararei. Cineva se strecurase, profitând de întuneric, înotase în liniște până lângă navă, după care nu făcuse altceva decât să ridice mâna și să-i taie gâtul victimei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prea obosit, după atâta alergătură, să mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
masiv, dirijând un întreg arsenal de calomnii și injurii, un adevărat cataclism, un puhoi înverșunat care lua la vale tot ce întâlnea, piatră sau frunză, o lavă grea, clocotitoare, de neînfrânt, curgând către undeva, nereținută, secerând în drumul ei totul. Biata fata se simțea și ea mânjită, înăbușită, amestecată energic în iureș și curgând la vale, de-a valma, odată cu toți ceilalți, fără putință de scăpare. Înmărmurită, cu degetele împietrite pe brațele fotoliului, trecând de la admirație și claritate la o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este aceea de a se distra copios, în orice situație, nu se sfia să-i deseneze pe profesori, să exclame cu voce tare, în timpul vreunul extemporal, oh, ce porcărie, să facă avioane, decupaje, bilețele, să fie bufonul clasei. Și cum biata Sidonia era de fiecare dată asaltată de profesorii care mai de care mai scandalizați de purtarea lui Ovidiu, femeia a ajuns la concluzia că singura măsură de a se proteja de toate aceste neplăceri ar fi aceea de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se banaliză în mintea lui, care vedea deja, de departe, sârma de rufe de acasă, din copilărie și obrazul cenușiu al mamei sale. Spăla biata de ea rufe pentru opt copii veniți unul după altul... A, bună ziua domnule Viorel, te cinstești de dimineață, așa-i? Un coleg de serviciu, tinerel, slăbuț, ăsta, da, să tot facă teren, dacă o fi având serviciul lui și muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stagiarilor. Nu avea vreo preferință pentru un profil anume. Licențiați să fie. Se Îmbrăca cu gust și dansa frumos, cu stil chiar. La votcă nu prea rezista ori, e bine știut faptul, stagiarii plecau din oraș atât de repede, Încât biata Sușu nu apuca să se obișnuiască cu băutura asta pe care, ea personal, o găsea mai puțin grozavă decât se zicea. În altă companie Însă nu obișnuia „să servească”. Șușu avea răbdare și Încredere nemărginită În procesul de privatizare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zburau În tandem, fericiți. Va, mut de uimire, admira delicatețea și fragilitatea aripioarelor străvezii, la Început În timpul dansului nupțial când tandemul zbura fericit, apoi, după ce privirea Îi obosea se convingea și În plan fizic de finețea aripioarelor, rupând câte una bietei libelule -capturată cu mare artă de către Didița care se rotea Într-un cerc aproximativ numai cu o singură aripă, fapt care-l distra copios pe copilul copilăriei sale. Un clopoțel fermecat a sunat În mintea copilului. A sărit În picioare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
admirau sunt colorate, sau ascuțite, sau netede, sau... ce formă frumoasă au... Întrebau de preț și plecau. Atunci răsuflau ușurate! Erau toate aici, împreună! Chiar și pietrele acelea de 1 franc, pe care cădea apa (și era cam obositor pentru bietele de ele să le sune mereu apa-n cap!), erau fericite că nu se despărțiseră de suratele lor. Oamenii nu le înțeleg: mereu grăbiți, au ochi, dar nu privesc, au urechi, dar nu aud, au mâini, dar nu mângâie, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de la Viena mi au răpit tinerețea, rupându-mi inima În două. Jumătate a rămas la Nicu, plecat pe front, și cealaltă jumătate - poate cea mai 6 5 zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii Îi mângâiau cu gingășie obrazul pe care aducerea aminte de acele vremuri i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică, apoi la ulcica aproape plină și, cu un zâmbet care nu era al lui, a răspuns: ― Dac-aș pute, nu m-aș da În lături. Da’ am eu un ramașag cu mine de multă vremi... He-Hei! Tocmai de când trăia biata Dochița. Da’ asta Îi poveste lungă... ― Dacă nu-i avea timp s-o spui În astă seară, atunci te-om asculta mâine seară - nu l-a slăbit Petrică. ― Da’ nu cred eu că vă interesează nebunia mea. ― Abia acum ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața glonțului inamicului” - gândeam eu... ― Biata vietate - a oftat Maria. ― În timp ce mâncam, zgomotul unui motor de avion a străbătut văzduhul până la noi. „Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite să treacă foarte aproape de linia frontului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]