534 matches
-
pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli, tetraciclist din tată-n fiu, încarcă cu muci mitraliera cu muci și porni la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră, mai poseda un bibelou grecesc ce prezicea viitorul, o carte de joc care putea fi și patru de treflă, și valet de romb, un ciuruc de alabastru aducător de ceață, un câine setos și o poleială. Primul gând al lui Reptigli, obișnuit cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
casa: pereți goi într-o parte, supraîncărcați în alta, de parcă ai dori să concentrezi semnele într-un fel de scriere deasă, înconjurată de un gol unde să-ți găsești odihna și să-ți regăsești suflul. Nici dispunerea mobilei și a bibelourilor nu e niciodată simetrică. Ordinea pe care tu cauți s-o obții (spațiul de care dispui e restrâns, dar se observă o anume intenție în exploatarea lui, pentru a-l face să pară mai mare) nu e suprapunerea unei scheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște bibelouri și statuete ajunse prin casă nu știu când și cum și cobor repede să le las lângă gunoieră. Orice lucru aruncat mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi s-a întâmplat să vin cu sacoșa încărcată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
soțului, mama repeta întruna că Ștefan e un băiat cuminte și muncitor, îi aduce bani și fiica ei trăiește mai bine ca niciodată. Într-adevăr, tânărul Escu câștiga frumos. Luana se îmbrăca de la magazinele cele mai selecte, dăduse în patima bibelourilor, a castroanelor de tot felul cu care gătea masa, ca de sărbătoare, de câte ori se așezau să mănânce. Împletea pulovere, cumpăra reviste, citea tot ce-i cădea în mână dar nimic nu-i aducea o reală satisfacție. Continua să ducă dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza și privi către noptieră, crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de toate. Pe lumea ailaltă, Sebastiane, cu siguranță. Aici Însă, slabă nădejde. Plângea de-a binelea. Atunci el Începu să-i vorbească despre casă, ce casă? palat, despre domnu' profesor de la Universitate, despre tablouri, parchet, candelabre, mobilă, veselă, tacâmuri, statui, bibelouri, covoare, perdele. Când nu mai avu ce spune tăcu gâfâind cum i se Întâmpla tot mai rar deasupra Zorelei. Ea făcu ochii mari, și Îl Întrebă fără să tresară: Ai terminat? Da, zise el Încurcat. Bine, atunci lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o galerie de artă la Szolnok și un copil din flori cu un sculptor român din Nancy, Franța, care a expus odată și În galeria ei. Sculptură de mari dimensiuni, cum poți presupune, căci Marusia nu Își oferă galeria pentru bibelouri. Boșorog și pervers! Ești cum nu se poate mai scîrbos, dragul meu Attila. Dacă n-aș fi surd, nu m-aș plînge de nimic, mulțumesc lui Dumnezeu, zise domnul Kovacs, jurisconsult pensionar la cerere. Și Încă ceva, bijuteriile din vitrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Φ8, de Φ 12, de Φ 24, de Φ 38, pentru cruce, brațe și picioare (...)". Cam în această tonalitate se desfășoară totul, descris, enunțat, sentențios, implacabil. Dar nimic nu este trecut cu vederea. Împrejurul, scotocitul sertarelor, inventarul casnic, până la ultimul bibelou, semnificativ nu vizavi de vreo întâmplare ce urmează a avea loc, semnificativ doar pentru lista de inventar ce ne populează viața, cu valoare sentimentală și nicidecum estetică sau, măcar, practică. Inventarierea este punctul forte al autorului. Nimic nu-i scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
numai de ea. Pregătirea bagajelor Î ntunericul din sertare, în care hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri florale, viu colorate, rumoarea din cărțile bibliotecii, rânduite în ordinea mărimii și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
privirea cruciș. Nu spuse ce căuta acolo, nici de unde este. Sorbea tot ce era în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele de porțelan și tăcerea acestora. Nici n-atingeau podeaua pentru că fluidul-bibliotecă sau vitrină se curba, se subția pentru a deveni cât o spaghetă sorbită imediat de gura cu buze groase, făcute parcă pentru a sorbi tot Universul. Mioara se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și mai jos existența prin frică și apoi, aici a trebuit să mă uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde bibelourile înviară. Era un înger fără aripi și prin trup i se vedeau venele și prin vene i se scurgeau cuvintele și în inimă cuvintele erau strânse ca afluenții Dunării în cifre muzicale, care cântau aurit în limba matematicilor superioare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să răstoarne pătratul distanței, raza de balans, diametrul lumii și lumea poate fi într-o clipă transformată în haos, datorită acestei cifre sinucigașe, care poate lua după sine toată ecuația existenței. Și Mioara bătu cărțile neascultătoare, le trimise în rafturi, bibelourile pe policioarele lor de cristal, pe îngeri la locurile lor între baloane, acrobații și motocicliști, pe zidurile morții. Cuminte, fir cu fir, fără să plângă, fără să înțeleagă de ce dincolo de ușă erau clinchete de pahare, voci impostate de bărbați, înfocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deja de la prima curbă a trenului la orizont. Vreau amintiri ca să am ce să uit. Toate le strânse cu grijă. Chiar și uitarea. Dar așa cum stau săracă în camera mea, eu însămi sunt o amintire despre care vorbesc cărțile și bibelourile și tavanul și toate câte sunt, cu pisica, păpușa, culorile care-mi vorbesc în limba lor, praful așezat pe sub așternuturi îmi vorbește despre mine, eu stau și mă ascult îndărăt, nu mi-ar ajunge timpul să înregistrez pe CD-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spui după prima noapte petrecută împreună dacă sunt la fel de gingașă ca acum 31 de ani, de apetisantă și sexy, însumând toată feminitatea brăilencelor la un loc, tot misterul feminin devastat de fericire, ruina unei tinereți-cetate, a frumosului și simplității, poezie-vie, bibeloul de porțelan al lui Minulescu, poetul nostru preferat din liceu, Mioara este o zădărnicie a lumii, o fatalitate vie care va muri fără să-și înțeleagă rostul, îi tot dă înainte cu nu vreau să mă mai nasc, dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
visat, dar a trăit cu sentimentul trecerii normale a timpului. O lumină uriașă i se sparse în cap și Mioara căzu la pământ. Vuia viteza timpului prin urechi, vuia timpul în viteză luminoasă, lumina timpului însuși. Î ntâi văzu ușa. Bibelourile încă mai stăteau sub cerul liber, cărțile erau pe rafturi de aer. Pendula, asemenea, pironită pe cer, a clipit și văzu așternându-i-se încet la picioare podeaua. Un perete, încă unul. Dacă mai închide o dată ochii, întâi o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asculte cu răbdarea și înțelegerea unei mame, dîndu-i sentimentul că este întotdeauna acolo oricînd ar fi dorit să-i mărturisească ceva? Era convins că ăsta era secretul tăriei lui de caracter. Pentru asta merita s-o privească ca pe un bibelou, s-o protejeze ca pe ceva neprețuit, s-o țină departe de ochii lumii, și chiar să-i treacă uneori cu vederea curiozitatea de a-l spiona pe gaura cheii în timp ce punea țara la cale. Așa ne-am întîlnit noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate adresele și numerele de telefon ale cunoștințelor și prietenilor să le arunce la gunoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
soție nu a fost perfidă, nu l-a înșelat nesocotindu-l, ci i-a mărturisit totul, absolut totul, până la cele mai mici amănunte, întărindu-i convingerea de care n-a ținut seama precum că nevasta tânără este un fel de bibelou de care, dacă nu te ocupi tu, desigur, se vor ocupa alții... Fără îndoială că fisura aceasta în comportamentul față de Iosefina a împins-o către gestul mai puțin cugetat... Dar și așa iubirea n-are a face prea multe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Tata!.../ Și-o Doamnă cu ochi negri și bucle blonde:/ Mama!...". Oarecum diferit, împrumutînd, fără să aibă ascuțimea lor jupuitoare de meninge, instrumentele lui Bacovia, este Nihil: ,Privește și-ascultă - / Ce liniște goală?/ Solemnă?/ Și mută!...". Înapoi, însă, la ,iubire, bibelou de porțelan", Minulescu este el însuși. , Tot mai străin de cel ce-am vrut să fiu". Lamentări de circumstanță, avînd regia la vedere. Înstrăinările, retragerile, dialogurile la distanță, cu un Dumnezeu destul de inaccesibil, ca mai tuturor moderniștilor, au aceeași ușurătate
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
De la Elvis reprezentat ca un sfânt, sub formă de icoană, până la suveniruri de călătorie care imită fulgerele și nu în cele din urmă până la bibelouri cu delfini și pinguini, toate aceste obiecte reprezentative și-au găsit locul inedit într-o expoziție din spațiul academic. Cine nu a auzit, măcar o dată, melodia din serialul „Friends”? Melodia a fost compusă de Alle Willis care, pe lângă pasiunea pentru
Votează cel mai kitsch obiect dintr-o expoziţie- GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/69958_a_71283]
-
lamentabilă bagatelizare a însemnătății lor cultice. Căzute din grația oficierii unei convenții sacre, ele au avut parte de o terfelire sui generis: au fost reciclate în spirit modern și, din odoare hărăzite ceremoniilor, au devenit detalii de decor profan: figurine, bibelouri sau podoabe de ornat lambriurile. Exact acesta e cazul tragediei. Dintr-o artă scenică menită a-i provoca spectatorului descărcarea afectelor puternice, dintr-un gen literar hrănit de o viziune mitologică aparte, termenul a fost supus unei degradări mediatice prin
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
aduc aminte pe ce deducții mă bazam.) Mai trebuie spus că birourile cu pricina erau special "tratate" pentru acel prilej. Scriitorul aduna mai multe obiecte considerate drept definitorii. Prin urmare, masa de lucru era de obicei plină de vaze, scrumiere, bibelouri, fotografii, foarfece, cutii care, în mod normal, nu puteau sta toate deodată acolo, dacă acela era într-adevăr locul de muncă al scriitorului. Aveai nevoie de măcar o coală de scris, dacă nu de o mașină sau o tastatură de
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
la infinit,/ iubirea sigură, fără naufragiu,/ iubirea reală, eclipsa perfectă/ în care ziua și noaptea din noi se sărută." (Un singur lucru). Nu, deci, promisiunile umbrei, ci întîlnirile față în față, cu magie de yin și yang și gingășii de bibelou chinezesc. Cu totul altă vedere, în culori de apă, ca ochii bătrînilor privind viața, e Primăvara lumii, un inel de amintiri și aschimodice, și diafane, un decor cu oameni și orașe, anotimpuri și istorie: "Of, Bucureștiule din treizeci și trei,/ sicriu al
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
zis el. El, Bodo. În semiîntunericul culoarului nu-l văzusem. Acest afectiv "bătrâne" era de obicei pentru alții. Vrea să mă îmbrobodească, mi-am zis, și l-am urmat. Asta pentru că vocea îi era domestică și moale, bună de șters bibelourile de praf. Pașii îi îmbătrâniseră, am remarcat imediat asta. La sediul secret al ziarului, deasupra halbei de bere, capul lui Bodo stătea cu fălcile căzute, nerase și cu ochii înroșiți de fumul țigării. Nu mă putea duce, sub roșeață se
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]