2,324 matches
-
inutil“, susține Colonelul, iar colecția pe care el a realizat-o în doar câteva săptămâni pentru Corvinești este acum una dintre cele mai vizitate și complete din România. Ea cuprinde un jug de tortură din lemn cu benzi metalice, un bici de luptă cu bilă cu țepi, o bardă dublă orientală, halebarde, furci țărănești de luptă și multe alte înfricoșătoare obiecte ale unui timp deloc blând. Talentul și îndemânarea cu totul ieșite din comun, pasiunea și răbdarea sunt puse în valoare
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]
-
teatru Fiodor Komisarjevski. Și era firesc ca cel care declarase că un automobil e mai frumos decât Victoria din Samothrace să fie încântat de: „Neostoitul vuiet, duduit, urlet al claxoanelor de automobil, de vocile trecătorilor, toate astea acționând ca un bici asupra lui Marinetti, care se înviorează, ochii îi lucesc, zâmbetul nu-i părăsește chipul”, - astea, precizează corespondentul, fiind aflate chiar de la protagonistul reportajului sau doar deduse, prin analogie, din ce și câte știa gazetarul despre preferințele tehniciste ale italianului, care
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
vedea unde sunt lacune și pentru a vedea ce se poate corecta. Ar trebui să fie un moment de sărbătoare. Așa ar trebui gândit pentru a avea rezultate bune. În România, copiii sunt panicați pentru că evaluarea este percepută ca un "bici". Există școli unde elevii, atunci când greșesc, încep să tremure de frică. Este îngrozitor pentru sănătatea emoțională a copiilor noștri", a adăugat Ion-Ovidiu Pânișoară. EVALUAREA NAȚIONALĂ 2014. Părinții acuză sistemul de învățământ din România Dificultăți există peste tot, dar în alte
EVALUAREA NAȚIONALĂ 2014, limba română. Părinții acuză: “Este o IMORALITATE. De ce vă bateți joc de copiii noștri?” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/26808_a_28133]
-
mai în surdină, mai duminicală, cât mai aerisită. Fără târgoveți. Sunt în acord, aproape, cu ceea ce spune Schopenhauer că vor cei din secta shakerilor, fondată de Anna Lee: „...să fie evitate orice zgomote inutile, precum țipetele, trântitul ușilor, pocniturile de bici, ciocănitul puternic etc.”. În legătură cu aplecarea spre abstinență a acelorași, aș mai avea de negociat. Tataie, mi-a spus un tânăr. „Tataie, vrei să stai jos?” Un fenomen de vârstă, scăderea tăriei de înger. Din ce în ce, nu mai suport
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
naturi frigide. Un plan-detaliu cu sexul umectat peste care se abat în ritmul unei acuplări cravașele maestrului de ceremonii este relevantă în acest sens. Joe este cravașată, izbită cu o mănușă în care s-au introdus monede, flagelată cu un bici împletit de mâna ei, cu noduri, după model roman. Magister ludi procedează după tipic, o partitură în care inspirația de moment se topește în ordinea imuabilă a tratamentului. Violența dizolvă frigiditatea, trezește plăcerea, simțurile amorțite într-un corp frustrat și
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
în diavol, și victima, această Maria Magdalena a orgasmului, îi ia locul în icoană. Inversiunea este puțin credibilă și nereușită, cu scrâșnet, pentru a mai oferi o ultimă satisfacție regizorului care nu suportă un final comod, calm, preferând pleznitura de bici pentru o ultimă juisare.
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
de periculoasă. Din această zi, cucul și privighetorile nu mai cânta. În tradiția populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datina, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Tot acum, Sânpetru pocnește din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciți pe drumuri de munte sau în pădure. POSTUL SFINȚILOR APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL. Pentru sporul casei și pentru sănătate, se respectă tradiția Moșilor
Postul SFINȚILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL: Ce trebuie să facă pistruiații by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/23319_a_24644]
-
înspre Tisa. Din amvonul împlinirilor neamului, Ardealul chema, iar poeții răspundeau: „Noi niciodată n-am trădat Ardealul! / În țara noastră sfântă și blajină, / Noi nimănui nu i-am băgat pricină //...// Privitu-ne-au cu ochii plini de ură, / Lovitu-ne-au cu biciul peste gură: / Ne-a fost obida cuminecătură. Noi niciodată n-am trădat Ardealul” (Romeo Dăscălescu). Când plângeau Mureșul și Oltul, când durerea țării cerea dreptate, când „Ardealul a pus fața la pământ” pe țărâna lui Gelu, când vipera umflată se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
revolta-mi de seară,Din mine, un fir de iubire, răsară.... XVIII. FINAL DE CĂUTARE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. FINAL DE CĂUTARE Aud afară noaptea cum picură prin frunze Atâta mângâiere cu bicele-i subtiri, Așa cum întru mine preling eterne brize, Din amăgiri și ele, pierdute-n amintiri, Acolo unde cerul a sărutat pământul Și unde gândul meu se-mbină cu iubirea, Acolo unde astăzi ajunge numai gândul, Acolo unde eu cred că
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
nu contează ce cred ca-i viata mea, Când totul împrejuru-mi e simplu, doar destin Ori poate chiar eu n-am știut și nici nu știu ... Citește mai mult FINAL DE CĂUTAREAud afară noaptea cum picură prin frunzeAtâta mângâiere cu bicele-i subtiri,Așa cum întru mine preling eterne brize,Din amăgiri și ele, pierdute-n amintiri,Acolo unde cerul a sărutat pământulși unde gândul meu se-mbină cu iubirea,Acolo unde astăzi ajunge numai gândul,Acolo unde eu cred că este
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina în crânguri, Prea cu jale suspină-n amurg; Prea s-au pitulat peștii în râuri Și apele prea trudite mai curg. Prea încovoiată spinarea, Sub mii de bice la boier pe moșie Și prea s-a scurs până și lumânarea, Din sfeșnicul tău, Românie! MIRACOL VIU DE ALBĂSTRELE Inima mea din crengi de alun, Un dor pribeag îmi doarme-n plete! Bogată-i haina ce-o adun, Izvor
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
puteți să folosiți din ăia pentru gunoi, da’ să fie curați). Deschide subiectul sau deschide-i ușa subiectului și zi-i “Ieși! Ieși acum, dacă nu vrei să chem poliția!”. Într-adevăr, este greșit să începi să îți tragi singură bice peste fund, fără să îl previi. La fel dacă vrei să implici și pisica. Înainte să o încingi cu cureaua, fii politicoasă și întreabă-l dacă îi dă voie să se joace cu voi. Ce-aș mai putea comenta? Oferă
Fii manierat atunci când faci sex by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20500_a_21825]
-
și rătăcește candid prin labirintul unui timp fracturat. Cristina Geambașu folsește imaginea cailor În Caii din pădurea Letea, făcând din ei o adevărată legendă: Coamele lor de aer nu se mai văd prin cețuri, Cambrarea lor de Pegas o-nconvoiem sub bici... Ovidiu Blăjan, scrie o poezie în dulcele stil clasic. În Când luna, poetul, romantic, descrie seara, când luna își aruncă arginții peste mare. Acolo este și el cu iubita, în acea armonie, destulă pentru doi. Agafia Drăgan cultivă o poezie
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
dimineața pe ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini. . sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici cărau inocența-ți pe sub frunze, c-un bici, și tremur de vânt se-așeza, lin, în păr, să-ți simtă lumina cuprinzându-l cu dor. . de tine uitai, doar, la mine gândeai, spuneai că eternul, e doar umbra din Rai, făcuseși un pled de prin ierburi târzii și
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384315_a_385644]
-
fără de tine e noapte DESTUL de grea” ... , O, Dulcineea de Tobosca, cavalerul moare, nu se predă, Ce frumos vezi tu partea luminată a Lunii, ce frumos, Dar Maldoror vede și cealaltă parte, o veche meteahnă, îl va ucide, Cine va scoate biciul rațiunii lovind aripile lui Eros-Amor? Nu este iubirea calea înflorită a cunoașterii? Să crezi că-n fiecare clipă se întâmplă ceva extraordinar. Who knows? Sunt momente când crezi că ai spus totul. Mai știi acele ziduri fără exterior, masa de
TU SPUI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383817_a_385146]
-
valoare. Dimpotrivă, Marian Popa, un exeget important al operei autorului, consideră că romanul Scaunul singurătății, scris după două decenii de la Îngerul a strigat, este un mare roman, căruia îi va veni timpul, asemenea modelului Stendhal, după 50 de ani. Sub biciul unei stări de revoltă Mocnind parcă sub biciul unei stări de revoltă, strunită, însă, foarte bine, comentatorul notează că toate capitolele de istorie literară sunt dominate de imaginea impusă de primele volume de povestiri, de la Ningea în Bărăgan până la Vară
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
operei autorului, consideră că romanul Scaunul singurătății, scris după două decenii de la Îngerul a strigat, este un mare roman, căruia îi va veni timpul, asemenea modelului Stendhal, după 50 de ani. Sub biciul unei stări de revoltă Mocnind parcă sub biciul unei stări de revoltă, strunită, însă, foarte bine, comentatorul notează că toate capitolele de istorie literară sunt dominate de imaginea impusă de primele volume de povestiri, de la Ningea în Bărăgan până la Vară buimacă -, în condițiile în care volumele din anii
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu biciul căilor, iar eu voi adormi cu seringă dumneavoastră prin sânge, lunatic cum sunt și al nimănui, stârv răstignit și putred de ani... Sunteți frumoasă, doamna, ca Tamara mea, ... Citește mai mult Dar unde s-au dus ninsorile, doamna asistență,din
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
blestemata,duhoarea pe care o las în urmă? Va rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur curând,o să urlu din nousub voaluri de vrăbii,sub ape cu lintița deasa și cu broaște verzui,Tatăl meu mă va plesni peste fațăcu biciul căilor, iar eu voi adormicu seringă dumneavoastră prin sânge,lunatic cum suntși al nimănui,stârv răstignitși putred de ani...Sunteți frumoasă, doamna,ca Tamara mea,... XXV. PĂMÂNTEAN, NELUMESC..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Era prin noiembrie. O vreme câinoasă mă scosese în curte să pun capăt treburilor toamnei. De undeva, mă lovea peste timpane un pocnet de bici. Un rateu repetat de potcoave, lovind betonul străzii, mi-a adus aminte de fierarul Caraivan, care, cu puterea lui animalică, punea calul pe spate pentru a-l potcovi. Amintirea aceea de animal chinuit, supus omului brutal, mi-a trezit simțurile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
de mine, pe drumul național, un ins bătea un cal, cu o ură viscerală! M-am trezit în stradă, sărind gardul, căci până la poartă mi s-a părut o veșnicie. Mă aflam deja între om și animal , căutând să opresc biciul, care plesnea cabalinei, ghemuită pe sub pielea umedă de transpirație. Mă plesnea și pe mine, odată cu calul, semn că avea să urmeze ceva și mai tragic! Și lovea!... Și eu, neputincios, aveam soarta dobitocului, neputând opri suferința! Într-un târziu, disperat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
zărit vecinii, cu capetele lașe, ițite pe după porți. Dau să-l intimidez sau să mă salvez, că tot nu știam: - Da-ți telefon, oameni buni, la 112, să vină poliția să-i confiște catârul, conform legii!... Prind curaj, îi confisc biciul și, cu tupeu, de am împins în mijlocul dezastrului, preiau conducerea acelui teatru de luptă, dezumanizant! Dau roată patrupedului să văd cât e de agonizat și mă așez pe vine în fața sa. Privesc și-l mângâi, și văd transpirația care-i
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
îl sărut pe bot și abia atunci, i-am văzut albul ochilor decolorat, semn al bătrâneții sale. Gestul meu, de a săruta boticul, m-a împrietenit cu animalul din om, peste care trecuse furia de fiară dezlănțuită. Dar tot cu biciul în mână era!... Îmi trecuse teama! Scăpase calul și rămăsesem eu, să trag ponoasele, așa că plusez, văzând câteva capete de copil în căruța cu coviltir, ornată cu sârme, fiare vechi, adunate de aiurea, târnuri și coșuri de nuiele.... - Vrei ceva
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
ai, de-l bați așa de moarte? - Nu știi, tălică, ce jarlă de catâr e ăsta, când îl apucă încăpățânarea. Se tăvălește ca un copil în târg, când vrea jucării. Da am eu hac de cojocul lui, și-mi arată biciul, care-l încercase și pe mine! Râd. Râdem amândoi și, parcă, mă simt vinovat. Așa că mă duc la frigider, devin excesiv de galant, și arunc într-o plasă tot ce găsesc de-ale gurii. Mă duc înapoi, la căruță, cu merindele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
și „profesional”): „dacă n-am să-i dau 37 de lei, să cumpere o rețetă pentru copii!”. Mă revolt, precum, catârul, și-i zic deranjat: „Ia leagă, frate, calul la căruță și cară-te!”... Pleacă, direct la trap, dându-i bice, din belșug, animalului... În urma lor rămâne doar o idee și o dâră de milă, neștiind care dintre om și dobitoc e mai sălbatic sau mai șmecher... Și, totuși, o îndoială adâncă îmi pătrunde în minte că, în toată „întâmplarea” aceasta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]