185 matches
-
într-o formă criminală de exacerbare a violenței gratuite, stupefiant spectacol al unei grandori maladive, manieră de întreținere a unei patimi belicoase care a alimentat orgoliul de "stăpîni ai lumii". La final, eroul își va demonstra ascendentul moral asupra progeniturii bicisnice și patricide, încărcată și cu alte păcate: invidia și iubirea incestuoasă, lașitatea și autoritatea tiranică etc. Gladiator ascunde în sine cîteva momente - aproape subliminale - de o mare frumusețe: îndemnîndu-și oștenii la luptă, comandantul le dă întîlnire în moarte, în Cîmpiile
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
în cântec transformându-l: voi, voi ați murit, și noi am vrea să vă urmăm, o, Doamne, cine fi-va să ne rupă, să ne culeagă, cine-o fi acasă să ne ducă, în locuința fantomelor de rosieni, nimicitoare, bombastice, bicisnice? Daniil HARMS (1905-1942) RAUTACIOASA ADUNARE A CELOR NERVOȘI Oare nu eu, Doamne? se întrebau apostolii. Iată semnalmentele: fața ca șoarecele, aripa precum cuțitul, talpa ca luntrișoara, casa ca o familie, podul ca jumătate de parâmă halatul ca sprânceana atlantului. Un
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
mari și mai frumoși vedeam rotindu-se în spațiu, sori albaștri, galbeni, verzi, ochi ai ceriului, care de când lumea tot sau rotit și s-or roti. Iată și colo luna nopților pământești, luna poeților, luna lunaticilor, luna cânilor lătrători, slugă bicisnică a pământului. Ce fir de năsip!...Dintr-o singură privire străbăteam toată urzeala lumii; auzeam creșterea ierbii, înțelegeam taina vieții, atingeam firele ce leagă stelele între ele, vedeam boldul care dă mișcarea, simțeam timpul stătător; ce zic? Eu însumi făceam
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
în discuțiile personajelor. Raportul de forțe inițial s-a modificat: nu în sensul că fostele victime ocupă vreo funcție importantă pe scena satului, ci în acela că foștii călăi s-au văzut pedepsiți de o forță transcendentă împlinind ceea ce oamenii bicisnici n-au fost în stare. Dacă Maria, mama atât de lovită, are o aură de martiră și este vegheată de tot satul, Dimie, pândarul conștiincios folosit ca unealtă de Moise stă în vârful unui plop, zi și noapte, și fulgeră
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
și nu servește nici unui plan. Ea există pur și simplu în virtutea unor legi care nu sunt deloc filantropice. Iată de ce darwinismul, dacă e acceptat în ultimele lui consecințe, e demoralizator și nemîngîietor. Îți închide perspectivele și te reduce la condiția bicisnică de urmaș al pahidermelor. Și tocmai acesta e motivul pentru care oamenii îl resping îndeobște. Dawkins e un om de știință de factură clasică. Pentru el, orice fenomen poate fi explicat în chip rațional. Riguros vorbind, nu există mistere cu
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
notează cu luciditate nemiloasă detaliile sistemului taylorist al asistenței medicale generalizate, dar nediferențate din spitalele epocii. Ca pe o bandă, micuții vin pe lume în dureri, socotite inevitabile, și în indiferența unui sistem la limita dezumanizării. Sublimul se învecinează cu bicisnicul. Patul cu denivelări sau realitățile salonului de lăuze cu cele cincisprezece paturi surprind esența unui sistem care reușește să ofere asistență medicală tuturor doar cu prețul unui discomfort și al unei sărăcii generalizate. Poveștile despre abuzuri și violențe domestice narativizează
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
se reperează iarăși după o rețetă dragă lui nenea Iancu! Manifesta el simaptie pentru inșii suciți? Cum să nu mă întreb, atunci, din care blestemate motive, măcar unul dintre preferații mei adversari politici nu m-a insultat în presă, cu bicisnice vorbe, afirmații josnice și mârșave aluzii, pentru a-mi oferi astfel prilejul ca, printr-o unică și grandioasă lovitură, să obțin un câștig de nemăsurabile ori mai însemnat decât cel realizat din activitatea, altfel destul de susținută, de publicist? Este adevărat
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
toată tărășenia asta! Acest mare maestru de vînătoare, acest ins sever care ne primește cu pumnalul la brîu, cu pieptul înstelat cu colți de fiară smulsă din boturi de animale ucise de spada lui se termină brusc prin niște cioturi bicisnice îmbrăcate într-o rețea de mătase subțire. Nu pot să-mi viu în fire. E ca și cum aș fi descoperit, în același timp, slăbiciunea forței de care nazismul face paradă". Acest nemaipomenit portret al lui Göring dezvăluie, cum și precizează, slăbiciunea
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
unde vine Picasso însuși "cel de la bătrînețe, cu fața pergamentoasă, cu ochii ficși, hipnotici și cu pomeții febrili", în chip de Sforicică: nici că se putea un loc mai potrivit pentru lovirea iluziei de realitate, a superbiei imaginarului de realul bicisnic: Toată lumea dansează după Los Paraguayos și în marea oglindă strălucește masa cu de toate, și sfeșnicele aprinse, și dansatorii, și corbul Vasile, descins de la locul lui, de pe jardinieră, printre picioare. Sforicică nu dansează, iar de la o vreme se foiește din ce în ce mai
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
balconului, să intre aer, și ne așezăm și noi. Oglinda ne cuprinde pe toți într-o încremenire albă: da, da, Sforicică ăsta e o figură, există acolo în oglindă, o Guernică lividă, candelabrul a dispărut și în locul lui luminează acum, bicisnic, becul de demult, cu filament gros și galben". Creatorul de atmosferă e numai o tușă, însă, din portretul lui Val Gheorghiu întrucît textele din Arlechin în iarbă (1972), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
un exemplu mai pregnant, mai cuprinzător, și mai concludent. Ceea ce trăiești tu nu merită nici măcar comparația cu ceea ce a trăit el. Oamenii pe care i-a cunoscut nu pot fi puși alături cu maimuțoii ăștia de prieteni ai tăi. „Generație bicisnică de după război, lipsită de orice idee despre adevărata vânătoare...” Și zâmbește numai cu ochii, reținându-și vizibil un gest de dispreț, dar și de generoasă înțelegere, voind să sublinieze că, de fapt, nu vrea să absolutizeze propriile păreri. Îi este greu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se supune legilor gândirii cotidiene. Dacă mecanicul l-ar privi pe Adrian Năstase cu ochii mecanicului, atunci ar mai sta pe gânduri... Ar vedea, mai întâi, o formidabilă desfășurare de forțe și energie pentru atingerea unui scop de-a dreptul bicisnic în raport cu interesul național. Alegerile anticipate prezintă un scop pur politicianist, de suprafață, care nu înseamnă decât înlocuirea unei camarile cu alta, a unor corupți cu alți corupți, a unor buzunare cu niște trăiști. Acest cuvânt, suprafață, este esențial în definirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
închis într-un set simbolic vizual care să-i paralizeze aproape complet creativitatea... E încă unul dintre paradoxurile care se înmulțesc îngrijorător în societatea contemporană, izvorând dintr-o unică aberație: mijloace prea multe și prea puternice pentru prea puține și bicisnice scopuri. Fabuloasa evoluție a prelucrării imaginii nu intensifică imaginația, dimpotrivă; nivelul science-fiction al comunicațiilor electronice nu favorizează comunicarea umană autentică, dimpotrivă; mi se întâmplă să văd, cu imaginația mea primitivă, dospită din cuvinte, două telefoane mobile, unul la urechea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cât de vioaie se făcuse! parcă ceva din pământ ar fi urcat până la ea, o forță necunoscută, și mâinile vânoase, cu palmele bătucite și aspre, îmbătate de puterea aceea tânără, ar fi lucrat de la sine, fără nici o legătură cu trupul bicisnic și ostenit. Și ce era și mai uimitor, aproape de necrezut, nu se ridica deloc să se odihnească, să-și tragă răsuflarea, părând că nici nu răsuflă. Până n-o să mai răsuflu nici eu", își spuse Cerboaica ascultând foșnetul câmpului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a apărut, acum câțiva ani, la Editura Academiei, în 300 ex., ca și excepționalul Dicționar cronologic al romanului românesc, o valoare care ar trebui să împodobească permanent rafturile librăriilor! De ce? Zău așa: de ce? Iertare: am intrat nepermis de tropăitor, cu bicisnice gâlcevi literare, în greul, multiplu etajatul peisaj mediatic. Ca idee de final, oricum aș întoarce-o, nu-mi vine-n minte decât formula Andreei Esca: „Toți suntem un casting în capul lui Sârbu...“ 8 martie 2012 Cultura bogăției și orgoliul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
modă, atribuindu-și concomitent o excepțională carieră în serviciul țarului, sugerînd o intimitate cu suveranul și pretinzînd că are o trenă de... treizeci și cinci de mii de civili aflați în căutarea lui! Demonia lui Hlestakov constă în nelimitarea reprezentării eului său bicisnic, care poate fi gîndit în parametrii uzurpării metafizice, dostoievskiene: Unde ar fi ajuns dacă nu ar fi alunecat? Se întreabă Merejkovski. S-ar fi autointitulat, ca orice uzurpator, monarh? Sau poate că, în zilele noastre, nu s-ar fi mulțumit
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
o numit comandant de pluton. Da’ nu-i adevărat. Îl cunosc eu bine... a sfârșit Costăchel fraza, râzând cu poftă. Ce fel de luptători am eu la masă, dacă paharele sunt pline, iar pastrama râde de noi? Cu așa ostași bicisnici e vai și amar de comandant! Doar nu vreți să cobor milităria din pod! - a glumit și agronomul. Au golit paharele și au întrebat de sănătate pastrama... Atmosfera se încălzise de-a binelea... Chiar și chipul lui Costăchel purta acum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lăsa să se bucure În tihnă de primele succese literare (publicarea schițelor În diverse reviste). Deși tînăr, nu era interesat de femei și petreceri, de prestanța medicală, ori literară, neurmărind decît să cîștige destul ca să-și poată duce-n spinare bicisnica-i familie („dacă aș trăi singur, aș fi un om bogat”-mărturisea Într-o scrisoare din 1883). Rar găsim, În istoria artei, la un creator, atîta devotament față de cei apropiați! Orgoliul auctorial este sacrificat, pînă aproape de moarte, pe ... altarul martirajului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pune să adun toate lăcustele de pe lume? Aș fi nebun! Nebunii se cred împărați, idioții prin idee iar lăcustele vor să rămână în libertate! Pentru că ele sar din idee în idee iar eu, ici și colo, mai omor câte un bicisnic! Mă întorc la barul otrepelor de seama mea. E noapte și e închis. Sparg un geam, mă strecor și intru în bar. Instrumentele stau căzute într-o așteptare mută și oarbă, pentru o altă sarabandă. Nu mă delectez cu 47
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
funcționeze pervers, generând prin politici de grup valori virtuale, iluzorii, dar absolut necesare indivizilor concreți. Pentru a hrăni orgoliul acestora (care nu este altceva decât iluzia de a fi mascul dominant, chiar dacă-n realitate ești cel mai mic și mai bicisnic din grup), grupurile dezvoltă câmpuri ideologice menite să dizolve, să reducă, să minimalizeze tot ce ar putea fi valoare "obiectivă" în grupurile rivale. La suprafață, aceste câmpuri se manifestă prin cele mai diverse 186 mijloace de luptă, de la banalele bârfe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de țigări străine, unele făcute din plastic subțire. Era cei mai mare dintre noi și ne putea bate pe toți. De asta era șeful, cu toate că era cam țigănos. Pe cât era Mimi de mare, pe-atât era frati-su Lumpă de bicisnic: un smolit mucos și plângăreț, care orăcăia din te miri ce și de aceea i se zicea Simfonia în Do Major. Trebuie să fi avut vreo patru ani și era cam înapoiat mintal, abia bolborosea trei vorbe. Luci, care era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
virtualitatea pură, semn că analiza în cazul celui de-al doilea se încheie totdeauna cu un salt imaginar. „Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată, și mi-ar îngreuna mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de frumusețe , de minte
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
tragic ar fi, să plece, lăsându-l pe Titus obligațiilor sale imperiale, cu Junie, care cu toată greutatea evenimentelor, nu va ceda fără inelul de nuntă pe deget. Din pricina inchipuirilor lui Racine, Irina ,singura cu respirația veritabilă, mi se pare bicisnică și fadă.” Dar această serie de personaje raciniene indică faptul că bărbatul din Sandu caută în femeie tocmai nucleul său tragic. Eugen Ionescu afirmă că Irina este un „personaj hermetic”, care „dezminte inteligența rece a lui Sandu printr-un gest
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Preferi să mergi la liturghie sau la cinema?“. Tata trăia Închis În visul lui, Într-un univers În care toate faptele lui trebuiau să fie răscumpărate de suferințele lui Hristos care murise odinioară pentru mîntuirea lui: „Dumnezeu a răscumpărat trupul bicisnic“, a scris el În legătură cu nici mai mult, nici mai puțin decît cu propria-i căsătorie. Ne trăgea după el În visul lui așa cum un gradat Își trage trupa după el la război. Copiii vor dobîndi reflexe creștine trăgînd cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să știi - acuma știi ! Acesta-i,/ orbitule, - adevărul ! (scena 8) La început, Oedip refuză să-i dea crezare unui profet suspect chiar prin handicapul fizic : Nebun/ am fost, o clipă să mă-ncred/ în fonfăiala orbilor ! Să cred/ că un bicisnic poate fi organ/ al glasurilor ! (scena 8). Insultele regelui determină replica celui vizat care îl anunță că urmează să-și piardă și el vederea, împărtășindu-i astfel infirmitatea : Curând/ vei fi mai orb ca mine ! [...] Bezna din minte-ți va
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]