252 matches
-
fabrica de perii și bidinele la care lucrau numai orbi. Singurii care vedeau erau directorul, contabilul șef, redactorul revistei tipărite În caractere braille Munca Orbilor și nea Vulpe șoferul, care toată ziua cât era de lungă tot căra perii și bidinele cu Molotovul lui și cânta: „Avaramuuu! A-aaaaa! Avaramuuu! Iagardișmenuu, aman cataramuu! Avaramuuu! A-aaaaa!” Așa cânta. Și se ruga de nea Vulpe să-l plimbe cu mașina și nea Vulpe nu-l plimba și Într-o vreme se plictisea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de primăvară spre fabrici și uzine. Tu cumperi două kile de gaz, te Întorci degrabă acasă unde ceaiul de tei e gata și te Înfigi În bucata de marmeladă așezată Într-o farfurie, adâncă, ciobită. La Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor, orbii intră În schimb. Se Întâmplă aceste lucruri În vremuri de demult; pe acasă pe la ei, copiii orbilor cântau la mandolină și Învățau la limba esperanto. Studentul filolog care stă cu chirie În camera de la parter citește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
germană În dormitor și mama lui nu-l lasă afară când el Își face la germană și-ți spune să nu-l deranjezi. Cele două camere se află deasupra atelierului de tăiat lemne și forme al fabricii de perii și bidinele, iar din cauza paznicului care scoate sunete Înfiorătoare degeaba Îl fluieri că nu te aude nimeni. Îl aștepți resemnat În curte, așezat la umbră sub un oțetar, amorțit de emoție și de glorie. Curtea lui Oprescu e plină de oțetari. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul și gardurile cu bastoanele. Sunt muncitorii de la Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor. Tu, de-abia aștepți să vină noaptea ca să visezi din nou cum zbori. Și noaptea vine, și nu visezi nimic. Atențiune! Atențiune! Transmitem semnale de pe primul satelit artificial al pământului, Sputnik 1! Tiii-Taaaa! Tiii-Taaaa! Tiii-Taaaa! și așa minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spune tata despre o casă din parcul Tolbuhin. Mai vorbește de furtunul ăla, lung negru și greu. De stropit florile. Panseluțe, zorele, crăițe și trandafiri. În fine pe Ilarie Chendi la nr. 49 lângă Munca Orbilor, fabrica de perii și bidinele. Casă la comun cu dușumea și WC În curte. Mulți oțetari și un dud. Totul aproape de grădiniță, aproape de școală. Grădinița este pe strada Fluierului. Aici ai participat la un concurs de triciclete. Și te-ai clasat pe ultimul loc. Școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de perii și bidinele Munca Orbilor. Peste drum, destul de aproape de biserica Bălăneanu, fusese de mult, cu ani În urmă o găzărie și stația de taxiuri În care au zăcut În așteptare de clienți, birje, Forduri negre și pe vremea festivalului, Pobede bej cu perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
calitate excepțională. Că lucrul bun în artă nu se poate înfăptui decât prin muncă grea și neîntreruptă. Că talentul și frământarea spirituală, vin pe planul al doilea. Că pictorul trebuie să lucreze ca un salahor pe scară, cu găleata și bidineaua și că numai de la fresca gigantică se poate trece la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În regulă”, aprobă birtașul, cu pântecul acoperit cu un șorț alb ca și chipul său. Are gura și mustața ca de morsă blondă. Chelnerița Paula rotește niște ochi văduviți de gene și sprâncene. Chipul de faianță îi este stropit cu bidineaua, cu picături de sânge. Ioșca îi spune „Porzelanprinzessin”, îi sărută mâna cu multă stimă, fără să-i observe pântecul balonat de o sarcină înaintată, și un „o” ce i-l formează gambele ei, încheiate la pământ cu două ghete, vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
despre B A G A J... Ignoranțele grave trebuiesc mărturisite: nu-l cunoșteam și nu citisem încă nimic de el. Am descoperit pe artist în cartea de față. Dintr-o mocirlă de culori crude frecată toată cu funingini de aur, bidineaua lui plină și grasă, ridicată pe schela cea mai înaltă, zugrăvește în fresca universală a balamucului sufletesc, la care fiecare adăugăm smângăleala fierbinte a sângelui nostru, o figură sau un interval. Tudor Arghezi * * * Romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cini-i? Pun pariu pă ce vreți că or să rămâie bușbei când m-or vedea sosind cu camioneta. Da până atunci ibernez. Ca s-o zic p-a dreaptă: la Noul Imparțial, În Cangallo 3400, colțișoru porteño care dă pitorește cu bidineaua În poza metropolei. Da io n-am sălaș dă plăcere acolo În mahala, și când ți-a fi lumea mai cu vino-ncoa cânt polca celui care-o șterge, fredonând umilu tangou. Bătăioșii văd scris pă ușă Paturi pentru domni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prima gineală un pelimetru pă cai mari, care-i dă coraj la om. Da, pencă acum nema ciolan dă pă urma minciunirilor, dacă aș glisa ca la o balegă amărâtă de contribuabil, tre să mă crezi că-ți zugrăvesc cu bidineaua a mai abanoasă panarama care-o Înfățișază câmpu la un observator zbuciumat, la ora când amurgu să perde pân miriști, dă la miazma aproape fetidă care o puțeau porcii decedați fără număr. Împrofitându-mă dă frigu care-ți crăpa buricu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Zalduendo ie, cum spunem la Burzaco, unu ș-acelaș șoz. Am ocupat prodent loc pă băncuța dân cuhne până când soarele s-a glisat În jos - fincă insolațiile la ginitori iera la ordinea zilei - până la opt și un-fârtai trecute fix, aplicând o bidinea dă negru p-un mobiler mic dă farafastâc, de-l ticluisem dân cutiuți dă zahăr Lanceros. Înșurubat la fix În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
artelor, amândoi inspirați de azurul cerului, dialogul a urcat foarte repede la temele zilei; nu l-a fisurat, cum ne-am putea teme, circumstanța că unul era deja un solid povestitor, iar celălalt o promisiune aproape anonimă, Încă ascunsă În bidinea. Numele tutelar al lui Santiago Ginzberg, a cărui prietenie o Împărtășeam, a jucat rolul primului cap de pod. Mai apoi, aveau să abunde anecdotele critice despre câte un fanfaron de actualitate și, la sfârșit, fiecare având În față câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă stele, io ieram ca ăla de-a Înghițit lături uscate. Fugi d-acilea. Mandea mi-am uns bostanu cu ulei și l-am pus la treabă de nu părea scăfârlie, ci ventilator cu galibardă Borsalino. De mă vedeai, cu bidineaua la două mâini, că dam curs la un libret pă cai mari, unde să profila o pătăranie dă iubire c-o bibilică socială, cu viloi propiu pă Avenida de Mayo, ca să nu mai zic nimic dă fermulița unde, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru nesfîrșitele turmentări și droguri uzuale. La Întrecere cu Stone În perceperea mecanismelor creației, delicate pînă la inefabil și, deci, greu de recreat, dacă nu le ai și tu, pariu de percepție dintotdeauna provocator și ușor de pierdut, Eastwood ia bidineaua și zugrăvește pe pînză un negru gras și antipatic (Forest Whitaker, la doi ani după ce fusese rănit În Platoon și, după cum se vede, Încă nerefăcut), care se intoxică pînă crapă și spre bucuria spectatorului se termină filmul. Ce să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nume bizar), Vintilă se va plictisi, și eu cu el. Dar, gândii, nimeni nu ne putea împiedica să-i găsim, în jurul orelor prânzului, adunați la bufetul "Tîmpa". Luarăm cu noi din aceeași magazie un sac cu var, două găleți și bidinele (sacul, bineînțeles, Vintilă, și eu cele două găleți și bidinelele) și pornirăm. Faceți întîi centrul, ne spusese Istrate, pe urmă, treptat, restul orașului. Da' vedeți să nu vă apuce iarna!" Nici vorbă, orașul nu era mic, dar nu toate străzile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dar, gândii, nimeni nu ne putea împiedica să-i găsim, în jurul orelor prânzului, adunați la bufetul "Tîmpa". Luarăm cu noi din aceeași magazie un sac cu var, două găleți și bidinele (sacul, bineînțeles, Vintilă, și eu cele două găleți și bidinelele) și pornirăm. Faceți întîi centrul, ne spusese Istrate, pe urmă, treptat, restul orașului. Da' vedeți să nu vă apuce iarna!" Nici vorbă, orașul nu era mic, dar nu toate străzile și bulevardele aveau arbori. "Dom' profesor, zise Vintilă, ați auzit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de mătură veche cu care, meșterind în găleți, făcu un fel de ciorbă albă. "Gata, dom' profesor, putem începe. Luați dumneavoastră sacul cu var, că e mai ușor, și eu duc gălețile." Ne oprirăm la primul copac, puserăm mâna pe bidinele și îl feștelirăm cam la o înălțime de un metru și ceva. "Plăcut, nu? zise Vintilă. Agreabil!" " Da, răspunsei. Foarte agreabil!" "Muncă în aer liber, nu ca toxicul ăla. Periculos, dom' profesor!" "Vorbeai de toamnă, zisei, dar până atunci nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de stat?" "Ați reținut ideea, zise, dar până la realizare mai durează. Te iau, mi-a spus, dar nu imediat, să treacă un oarecare timp de la condamnarea ta, șapte-opt luni." Pornirăm spre copacul următor. "Deci, așa e cu muierile", zisei înmuind bidineaua și albind cu ea scoarța bătrână, crăpată și înnegrită a castanului. "Da, dom' profesor, așa este: bătaie și... altă cale nu există." "Și de ce-or îi având ele tendințele astea? îl întrebai folosindu-i vocabularul. De ce, de pildă, n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vintilă după mine. Ion Micu ne însoți. În raza vederii mele îmi dădui seama că fostul meu prieten se îngrășase foarte tare și că, deși noi mergeam încet, el răsufla greu. Ne oprirăm și Vintilă puse gălețile jos. Eu înmuiai bidineaua în laptele de var și începui să albesc cu mișcări calme scoarța copacului. "Eu nu-mi aduc aminte, reluă Ion Micu reflexiv și simulând o candoare senină, să te fi supărat cu ceva. Sper că ești informat că Vaintrub a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe individu-ăsta? Nu-l cunosc! Ei! Nici eu! Bravo, dom' profesor!" Mergem și noi acasă?" zisei uitîndu-mă la ceas. Vintilă se uită și el în căldările goale. "Mergem!" zise. Și râzând, apucând sacul de var și căldările în care aruncarăm bidinelele, adăugă cu un regret visător și melancolic: "mai dă-i în''... Și ne despărțirăm... XX " Deci nevasta se înșeală și se păstrează", gândii deodată pe drum, surprins. Era o chestie aici, o soluție a blestematei chestiuni insolubile: ce faci când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu prosoapele, se-apucau să-ți umble la gene cu furculițele alea mici cu păr: le băgau și le scoteau din niște tuburi subțiri, lunguiețe, umplute c-un fel de cremă soioasă de ghete. Mai schimbau o vorbă, mai învârteau bidineaua aia micuță prin eprubetă. După o oră, puteai să joci în Winnetou. Și dacă, prin absurd, ți se strica o piesă la bicicletă, puteai deja să-ți duci tărăboanța direct în pivniță (eu și-acuma o mai am acolo, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimeni peste degete: fresce colective, picturi în echipă, opere de grup, necunoscute sau semnate la urmă de-un singur individ, ca tratatele de chimie moleculară ale Elenei Ceaușescu! Ăla intră-n istorie, restul rămân cu satisfacția c-au dat cu bidineaua. Sau, mai rău: pictați tablouri peste-alte tablouri și le vindeți ca noi. Așa, ca să-și bată specialiștii capul, să găsească explicațiile. Arcimboldo, Bosch, Anonimul Venețian - o Pinacotecă-ntreagă. Nu știu câte tablouri ar avea câte ceva mâzgălit pe dedesubt...“ „Anonimul Venețian nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mărgea, măsea, rândunea, smicea, stea, turturea, ulcea, vâlcea, vergea, vițea); (b) creații românești sufixate (formații ca: albăstrea, cărticea, gălbenea, găurea, lingurea, măzărea, mielușea, minciunea, pielicea, pietricea, scândurea, uscățea, zorea etc.; (c) numeroase împrumuturi turcești și neogrecești (amandea, basma, beizadea, belea, bidinea, cafenea, catifea, cazma, cherestea, chesea, chiftea, cișmea, ciulama, dandana, dușumea, giubea, giurgiuvea, ghiulea, lichea, macara, mahmudea, manea, narghilea, oca, pafta etc.); (d) cuvinte de alte origini (vezi manta - mantale < pol.; lovea (rar) - lovele < țg); (e) cuvinte franțuzești intrate mai de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
dealtfel cei care au păstrat cel mai bine elementele specifice culturii și tradițiilor seculare, precum și modului de viață nomad. Bărbații căldărari confecționau căldări, oale, tigăi, obiecte de podoabă și de cult din aramă și alamă, În timp ce femeile realizau perii și bidinele din păr de cal. Neamul rudarilor a avut o interesantă evoluție a ocupației de bază. Astfel, ei sunt descendenți ai băieșilor sau aurarilor, un neam de rromi care se ocupau cu căutarea aurului În nisipurile aurifere ale râurilor montane. Ei
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]