203 matches
-
sceptru, chiar dacă numai pentru câteva clipe la scara istoriei, în drumul său către Alba Iulia, a trecut și a făcut popas în octombrie 1599 la Oprea Cârțișoara, ba tradiția oamenilor locului ne povestește că marele voievod și-ar fi potcovit bidiviul său alb la un covaci iobag ce-și făcea meseria într-o fierărie din grădina Imbrii. Dar să dăm Cezarului ce e al Cezarului, să-i recunoaștem tot meritul pentru care întreaga națiune îi este recunoscătoare încă și azi după
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sus, să uită-n jos/ Și-m intră-n grajdu de piatră./ Las’ pe Suru, las’ pe Murgu/ Și-m ia pe Galbenul Soare,/ Cal mai bun și mai blajin/ Și pe câmpuri ei plecară” (Ivești - Vaslui). Augmentarea cromatică a bidiviului șarg crește luminozitatea degajată la nivel stilistic, harnașamentul ornat și imaginea răsăritului conducând la o intensitate orbitoare. În basmul Ileana Simziana, din colecția lui Petre Ispirescu, Galben- de-Soare este calul cu forțe maxime și se află, desigur, la zmeu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și în colinda Ciutalinei, ciuta fără splină, tip III , asocierea cu capacitatea de a se deplasa rapid pe suprafețe întinse părând, în acest context, posibilă. În plus, splina „este socotită a fi un antrepozit de energie, yin, pământesc”, ceea ce eliberează bidiviul de contactul cu contingentul și îl face, așa cum și demonstrează evoluția basmului, un maestru inițiator. Mitul armăsarului Soarelui există în nordul Europei încă din epoca bronzului; „atributul esențial al călătoriilor solare este rapiditatea, astrul zilei fiind de aceea cal și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
între lumi și ghid. Rapiditatea cu care se deplasează și frumusețea lui nobilă s-au suprapus fără efort ajutorului eteric al păsărilor divine. Jocul nefiresc al calului mai apare în colindele de fată mare. În fața cetății fetei, flăcăul își plimbă bidiviul nu „cum se joacă”, ci după un model magic, planetar: „Șî-l înalță sus, la soare,/ Sus la soare cân’ răsare,/ Cân’ răsare-n prânzu-ăl mare;/ Șî-l însuce după lună,/ După lună cându-i plină,/ Cându-i plină-n cina bună
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
după culoarea spectrală aleasă pentru veșmintele sale, împăratul trebuie să accepte un refuz. Tânărul acceptă să îl învețe jocul minunat, ca formă de răspândire a încărcăturii numinoase a perechii, dar nu poate să renunțe la calul său. Cel mai adesea bidiviul constituie un dar ritual, de la naș, și de aceea nu poate fi înstrăinat. În colinda citată mai sus primim un indiciu pentru eșecul regal: acțiunile împăratului înfocat după cal sunt caracterizate de perfectul compus indicativ, și nu de imperfect, așa cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șaua i-o pun,/ Și-alții cinci în chinșî-l strâng,/ Șialții cinci călare-l pun”. Cei douăzeci și cinci de dregători reușesc cu greu să stăpânească energia nărăvașă care ascultă doar de feciorul consubstanțial cu miticul. El poate nu numai să domolească bidiviul aprig, dar știe să îl poarte în mod magic și devine un concurent al soarelui: „Strânge calul, mi-l cofTânge,/ Calu-mi sare și-mi răsare,/ Cu Soarele se-ntre- ceare”. Demonstrația de echitație magică este caracterizată de prezentul indicativ, fiindcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va arăta acest lucru. Desigur, tânărul colindat se identifică eroului din poezia ceremonială, transferul de magie pozitivă făcându-se prin mijlocirea cuvântului. Confundat inițial cu un stol de porumbei, alaiul boieresc intră pe „scena” colindei în frunte cu calul „galben, bidiviu”. Simpla lui descindere din sferele aflate deasupra privitorilor anunță capacitățile divine ale calului și călărețului, căci ei au fost dincolo. Odată ajunși în lumea ordonată, ceremonialul începe: „Cal bun fuse/ Și unde-l strânse,/ Cal bun sare și răsare,/ Cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de utilitate și de idealul omenesc), fuse (durată măsurată), unde (circumscriere spațială), frunză (element vegetal trecător asociat cu perisabilitatea umană în proverbe), măicuța. Vocala u are și rolul de a susține fonetic coborârea, ca fază a saltului magic cu care bidiviul aduce natura de la început, fapt realizat prin întreruperea vocalei a, tot așa cum î din crâng și o din pod intercalate între vocalele mai înalte sugerează lovirea cu copita a semnificatului din planul semantic al colindei. Traseul calului poate fi lesne
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tatălui ce nu apare în baladă, alte variante vorbind despre mama văduvă a eroului. Tatăl lui este mort, foarte probabil, și preluarea calului său dă flăcăului o forță ce dublează eroismul din timpul vieții cu puterile de dincolo de mormânt, căci bidiviul nu degeaba se numește Negrul. Petele de altă culoare de pe picioare, membre ce „conțin și ideea de obârșie”, arată că animalul e unul social, din planul profan, dar a călătorit deja Dincolo odată cu tatăl și e un inițiat în tainele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funcție: cea dintâi este purificarea, focul mistuie devenirea. Numai prin anularea totală a existenței perisabile se poate accede la mortalitate. „Purificarea prin foc este complementară purificării prin apă pe plan microscopic (rituri inițiatice)”, iată de ce în colinde flăcăul purtat de bidiviul măiestru este cufundat în apă, în timp ce calului i se potrivește catharsis-ul prin principiul ignimorf. Pe de altă parte, armăsarul este o ipostază a calului solar și se hrănește cu succedaneul luminii ordonatoare. Aceasta va fi forța care va supune
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
coerența sacrală sau/și stihială a spațiului violat. Provocarea se face totuși cu grijă, pentru că Bogdan, odată ajuns acolo, își hrănește calul cu iarba locului. Gestul are valoare apotropaică, de neutralizare a forțelor malefice, fiind similar strănutului provocat în colinde bidiviului, cu care leul de sub axis mundi este trezit. Ghid psihopomp cu atribute sepulcrale, calul face trecerea dintre niveluri mai lină. Păscând pe celălalt tărâm, el dă brusc o utilitate unui spațiu amorf și de aici îngrijorarea duhurilor rele. Puterile de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și-l lua,/ Pe câmp pustiu apuca,/ Frumos murgu mi-l prindea./ Acasă mi-l aducea,/ Grajdi de piatră mi-l băga.” Remarcăm că locul în care este găsit calul este un spațiu scos din geografia fenomenală, „pustiu”, deci inaccesibil. Bidiviul este asociat aici forțelor telurice care vor fi sporite prin atribute htoniene, căci flăcăul îl ține șapte zile, cât timpul creației însăși, în grajdul de piatră tipic. Hrana calului nu este nici ea întâmplătoare, ci cuprinde elemente sacre: „De mâncare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
domni repetă gestul recurent în colinde și basme, al lustrației prin spălarea feței, întotdeauna albe. Primul semn sigur că vor înfrunta bestia este urmat de un alt pattern al călătoriei inițiatice: calul din grajdul de piatră. Potrivit lui V. I. Propp, bidiviul ținut în cadrul mineral are o încărcătură puternic sepulcrală, fiindcă trimite la cripta strămoșului. Forța chtoniană întruchipată de cal echilibrează lupta cu stihiile, prin adăugarea de energii acumulate și preluate de la înaintaș la capacitățile excepționale ale eroilor. Într-o colindă din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de simțul vizual, ca o transfigurare simboli¬că a orbirii inițiatice. Tot o înghițire simbolică este și traversarea mării pe care calul i-o amintește flăcăului în colindele de tip 73, Cal amenințat cu vânzarea. Motivul alesului conturează aici un bidiviu „sălbatic”: „Io nepotcovit/ Și nechingiuit”, din acest atribut derivând probabil și forța acestuia de a traversa apa primordială în siguranță. Udarea parțială este ca și tăierea sau căderea părului semnul mutilării inițiatice, marcare pe care natura divină a calului o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dar frâu n-ai;/ Na-ți brâul meu/ Și fă frâu calului tău»”. Invocarea lunii pentru formarea cuplului constituie, după Silvia Ciubotaru, un „rudiment al cultului lunar”, astrului oferindu-i-se „brâul fetei descântate, baticul sau pletele ei pentru imaginarul bidiviu selenar: «Lunî, lunî, doamnî Bunî,/ Na bgiciuțu di la mini,/ Mânî murgu di sub tini» (Botuș - Suceava); «- Lună, lunișoară,/ Dragă surioară,/ Tu ai cal bun,/ Dar n-ai la dânsu frâu,/ Îți dau brâul meu,/ Pune-l [frâu] la calul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își poartă/ Poartă un leagăn cine șade” (Porumbacul-de-Sus - Sibiu), „Bour negru tot înoată,/ ’ Noată-ș, noată-ș, coarne poartă,/ Da’ntre coarne ce-ș mai poartă?/ Leagăn verde de mătase” (Tudora - Suvorov). În acord cu ochii negri ai fecioarei, dar și cu bidiviul ei ce trebuie îmblânzit, tot în colinde, „negrul reamintește și de adâncimile abisale, genunile oceanice”, motiv pentru care zeului Neptun i se jertfeau tauri negri. Negrul exprimă de asemenea virtutea psihopompă a animalului, intersecția celor două tipuri de imaginar, al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
text. Calul biruitor vine tot de pe tărâmul subpământean, el se află sub podelele din grajd (spațiu denumit în text corbaș) și trebuie readus la forma lui specifică, fiindcă a suferit un proces de atrofiere. Odată îndeplinite condiția veștmintelor și a bidiviului cu funcție magică, mezinul primește de la babă ultima indicație rituală: aflat pe celălalt tărâm, el trebuie să ofere o ofrandă apariției zoomorfe: „să-i frigi clisă și să-i dai de mâncare, c-aceea te poate scoate din toate relele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”, „l-a hrănit două-trei zâle cu jar, cu lapte dulce i-a dat, ovăz fiert în lapte dulce” (Pătuleni - Dâmbovița). Jăraticul mâncat de cal activează natura divină, solară, a bidiviului și mistuie efectele timpului, vizibile la suprafață. Acestea sunt anulate și prin efectul de întinerire datorat lichidului matern, căruia i se asociază licoarea bahică sacră: „să mă hrănești cu lapte dulce și cu jeratic de corn, iar slujitorii să mă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face orice ți-e voia. Încalică-mă și să pornim mai iute, că n-ai trecut toate primejdiile”. Într-un basm din Munții Apuseni sfintele hebdomadare dau feciorului pe rând frâie de aramă, argint și aur ce se transformă în bidivii de aceeași natură prețioasă, capabili să urce pe Muntele de Glajă (sticlă). Traseul inițiatic nu a fost parcurs în întregime aici, și calul îl cunoaște la nivel ritual. Conștientizarea feciorului asupra forțelor aflate la dispoziția sa provoacă evoluția spirituală, urmărită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pară de foc pă nări, să ușc, să facă uscat: nu pote fa uscat, că-i face apă fără fund, nu pote mș” (Racșa - Satu Mare). Apa, ca depozitar al existențelor posibile, își opune vitalitatea focului malefic, pustiitor, aruncat de copitele bidiviului. Lupta dintre viață și moarte se duce prin intermediul copitelor, a căror forță de temut trece în registrul magic. Copita intermediază raportul dintre natura superioară a calului și mediul în care pătrunde și, în același timp, poartă marca apartenenței animalului la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în odaia interzisă. Calul de pe lumea cealaltă duce cuplul înapoi în profan, unde revine la o formă umană și îi cunună pe tineri. Întruparea în ipostaza umană regală întoarce traseul transformării și lasă să se întrevadă originea nobilă, parentală, a bidiviului cu puteri psihopompe, atestate în formă artistică de secole: „În Europa medievală, sufletele defuncților se metamorfozează în cai”. Calul teriomorf primește în plus o funcție justițiară, de anihilare a răului social și restabilire a ordinii. Femeia rea este adeseori ucisă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vede, motivul acesta cu răspândire mare sugerând de fiecare dată predestinarea și caracterul ales al „receptorului”. Tatăl mâniat, probabil de „pierderea” viitoare a fetei, îl supune pe flăcău la o ultimă probă: înlocuirea calului. La fel ca în încercarea alegerii bidiviului din basmele rusești, un singur cal poate fi dublul tânărului și ajutorul său magic. Refuzul de a-l schimba cu ceea ce apare mai „tentant”: „Domniatale-i un cal mare/ Și stă bine sub domn mare” evidențiază o dată în plus înțelepciunea și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
planul lexical al analizei stilistice, prin structurile dezvoltate pe care le compun, cu o susținere morfologică a sintagmelor devenite apelative. Denumirea calului Galben (de) Soare se întâlnește atât în colinde, cât și în basme, și face din pielea șargă a bidiviului o însușire solară directă. Numele fecioarei de pe celălalt tărâm dezvoltă adeseori rimă interioară și ritm, specifice organizării prozodice: Ileana Simziana, cosiță de aur, câmpu înverzește, florilenflorește. Lunga denominație amintește aici de abilitatea feciorului din colinde de a regenera câmpia și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt galben-verde-roșu, dispuse pe orizontală - și stema țării, fixată pe frontonul Palatului Prezidențial. Stema reprezintă un vechi blazon medieval, cu un călăreț în armură, pe fundal roșu. Spre apusul ocupației sovietice, cavalerul lituanian și-a curățat platoșa, și-a primenit bidiviul și și-a reluat locul în stema din care fusese izgonit acum cinci decenii. VASILE GÂRNEȚ: În căutarea acelorași rădăcini istorice ale națiunii-gazdă, vizităm faimosul Castel medieval Trakai, construit în sec. al XVI-lea, situat la 25 km de Vilnius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vară, și la Varșovia au loc o mulțime de manifestări culturale. Un lanț lung de motocicliști - vreo treizeci de inși - își face apariția pufăind din tuburile de eșapament nichelate. Parchează în spatele coloanei lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]