154 matches
-
pasare care a fost adusă în România de om deja din timpul românilor. Fazanul este originar din Asia. Denumirea științifică (Phasanius colchicus) are o legătură directă cu zona de proveniență și de răspîndire a fazanului. Masculul are o coadă lungă bifurcata, iar penajul auriu cu pene pestrițe alb cu negru, sau galben cu cenușiu. Capul este albăstrui cu reflexe verzui. Femelă are penajul de culori mai spălăcite de nuanțe galben cu cenușiu. În prezent se cunosc că. 30 de rase, toate
Fazan () [Corola-website/Science/308521_a_309850]
-
cu 50% mai mari decât femelele. Masculii se mai deosebesc de femele prin nasurile lor mai curbate și prin prezența unor glande pe piept, care se observă ca pete lipsite de păr. Ca la majoritatea marsupialelor, masculul koala are penisul bifurcat, iar femela are două vagine laterale și două utere separate. Prepuțul masculului conține bacterii naturale care joacă un rol important în fecundare. Deschizătura marsupiului e strânsă de un sfincter, pentru a preveni căderea puilor afară. Părul koalei e mai gros
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
without Borders, număr dedicat literaturii române. Povestirea Reveal codes: Profesiunea domnului Onoriu a apărut în traducerea maghiară în antologia de proza contemporană românească Tizenegy kortàrs romàn proziaro (Literator, 2005). Trafic de frontieră. Proza generației 80 (Editură Paralelă 45, 2000) Ochiul bifurcat, limba sașie. Proza generației 80. Vol ÎI (Editură Paralelă 45, 2003). Sub titlul La Doi Lebădoi, a tradus în limba română românul Swim-Two-Birds al romancierului modernist irlandez Flann O'Brien (Paralelă 45, 2005). Traducerea este însoțită de o introducere consistentă și
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
45 de grade, raza Rx este înclinată caudo-cranian 20 de grade, în timp ce calciiul este forțat în varus. Deplasarea medială a calcaneului în raport cu talusul cu > 5 mm indică laxitatea subtalară. Elementele care stabilizează articulația subtalară sunt: capsula articulară, ligamentul interosos, ligamentul bifurcat și ligamentul calcaneo-fibular. 4) "Probleme de impingement" 5) "Sindromul sinus tarsi" 6) "Afecțiuni cronice tendinoase" 7) "Fracturi de stress" 8) "Traumatisme nervoase" 9) "Distrofia simpatică reflexă" 10) "Tumori" 1) Sindromul de instabilitate cronică laterală a gleznei: La stabilizarea gleznei, ca
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
și '90. Dicționar bio-bibliografic", II, Paralela 45, Pitești, 2001. Ada D. Cruceanu, "Capete de pod (sau despre fețele barocului)", Anthropos, Timișoara, 2001. Tudorel Urian, "Platon pe INTERNET", Dacia, Cluj-Napoca, 2003. Olimpia Berca, "Lecturi provinciale", Eubeea, Timișoara, 2003. Adrian Oțoiu, "Ochiul bifurcat, limba sașie. Proza generației '80", II, Paralela 45, Pitești, 2003. Gheorghe Mocuța, "Sistemul modei optzeciste. Primul val", Redacția Publicațiilor pentru Străinătate, București, 2004. "Dicționar al scriitorilor din Banat", Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005. "Dicționarul general al literaturii române", Academia Română
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
poveste, un sinolog descoperă un manuscris al unui scriitor chinez în care aceeași poveste este relatată în mai multe moduri, adesea contradictorii, și apoi explică vizitatorului său (nepotul scriitorului) conceputul de timp relativ care seamănă cu o "„gradină cu poteci bifurcate”", unde lucrurile se întâmplă în paralel într-o infinitate ramificată de moduri. Unul dintre primele exemple în domeniul științifico-fantastic este povestirea "„Random Quest”" de John Wyndham în care un om, după ce se trezește în urma unui șoc provocat de un accident
Univers paralel (ficțiune) () [Corola-website/Science/322928_a_324257]
-
sau habitatul de creștere: Copacii din cadrul arboreturilor trebuie să prezinte în caracteristici morfologice deosebit de bune, mai ales verticalitate și formă circulară a trunchiului, o turnură corespunzătoare a ramurilor, ramuri de dimensiuni mici și tunsul natural bun. În plus, proporția copacilor bifurcați și a celor cu semințe elicoidale trebuie să fie scăzută. ANEXA IV CERINȚELE MINIME PENTRU APROBAREA MATERIALULUI DE BAZĂ DESTINAT PRODUCERII MATERIALULUI DE REPRODUCERE CERTIFICAT CA ȘI "CALIFICAT" 1. Plantaje pentru semințe (a) Tipul, obiectivul, proiectul încrucișării și dispunerea în
jrc4143as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89307_a_90094]
-
au ploapele unite, privirea fixă și nu clipesc. Văzul este dezvoltat.Ei văd infra roșu adică văd căldură corpului. Urechile nu au pavilioane.Serpii nu aud, ci doar simt vibrațiile cu ajutorul limbii. Mirosul este foarte bine dezvoltat. Limba este lungă, bifurcata și servește la miros. Modul de viață este terestru la cea mai mare parte a șerpilor și acvatică la șarpele de apă. Înmulțirea șerpilor constă în depunerea ouălelor în găuri în nisip, pentru protejarea și încălzirea lor. Majoritatea șerpilor depun
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
aripată. Floarea este hermafrodită normală funcțional femelă. Staminele în număr de 5 sau 6 sunt mici, cu tendința de recurbare. Ovarul are 2-3 loji cu 4-6 ovule, este bombat, stilul este gros și cilindric. Polenul este steril. Cârceii sunt verzi, bifurcați, glabri. Frunza adultă este mare, asimetrică, întreagă sau trilobată, rar cu lobul terminal alungit, colorată verde închis pe partea superioară și puternic scămoasă pe fața inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale, slab schițate, iar sinusul pețiolar are formă de liră. Dinții
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
clocește pe litoral și în Delta Dunării, iernează în Africa Centrală pe țărmul Oceanului Indian. le sunt mai mici ca pescărușii, ele având mărimea corporală între 24 - 40 cm. Sunt păsări suple și spre deosebire de pescăruși au aripile mai înguste și coadă bifurcată ca rândunicile. Penajul păsărilor este în general alb cu negru, mai multe specii au o pată neagră pe cap. Cele mai multe specii trăiesc pe litoralul mărilor, unele specii trăind însă și pe malul apelor în interiorul continentelor. Păsările în timpul migrației parcug până la
Sternidae () [Corola-website/Science/316571_a_317900]
-
lung fusiform este acoperit cu șolzi mici de culoare argintie. Capul alungit are 2 ochi proeminenți și o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți. Înotătoarea dorsala este situată posterior iar cele ventrale sunt distanțate una de alta. Înotătoarea caudala este bifurcata. Baracudă are un corp relativ rigid, coloana vertebrală având numai 24 de vertebre. O baracudă poate avea o lungime de la 23 cm până la 2 m, acestea fiind speciile mari că Sphyraena barracuda, Sphyraena afra und Sphyraena guachancho. Peștele trăiește în
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
decursul câtorva generații. Numiți "goblini" de către oameni, geblingii sunt o specie inteligentă ai cărei membri pot comunica telepatic și au o capacitate de regenerare aproape perfectă. Din punct de vedere fizic, ei seamănă cu niște oameni îmblăniți cu limbi lungi, bifurcate și se nasc mereu sub formă de gemeni. Creierele lor conțin un gold de cristal, piatra minții, care stochează amintirile și gândurile importante. Copii mănâncă pietrele minților părinților lor, absorbindu-le astfel amintirile. Mai mici decât geblingii, cu capete disproporționat
Wyrm () [Corola-website/Science/323380_a_324709]
-
de obicei, lungă și ascuțită. Înotătoarele pelviene (ventrale) cu poziție pectorală sunt inserate sub sau imediat în spatele bazei înotătoarelor pectorale și cuprind un spin și 5 raze moi. Solzii axilari sunt prezenți. Înotătoarea caudală este mai mult sau mai puțin bifurcată. Există o singură linie laterală completă, bine dezvoltată, care se prelungește până la baza înotătoarei caudale, fără a se întinde pe aceasta. Colorația: au culori foarte variabile: roz, roșu, gri, mai mult sau mai puțin închise, cu reflexe argintii; pete, dungi
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
înotătoare dorsală). La unele specii în urma celei de-a doua înotătoare dorsale și a înotătoarei anale se află mai multe înotătoare mici, numite pinule. Înotătoarea pectorală mult prelungită. Înotătoarea ventrală (când este prezentă) se află în poziție pectorală. Înotătoarea caudală bifurcată sau în formă de semilună, cu vârfurile mult prelungite. Razele înotătoarei caudale acoperă placa hipurală. Oasele epiotice ale craniului sunt separate unele de altele prin osul supraoccipital. Premaxilarele sunt ascuțite în partea anterioară, în formă de cioc sau de sabie
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
un bot ascuțit. Gura mare orizontală este înarmată cu dinți mari pe ambele fălci și palatine. Falca inferioară este mai lungă decât cea superioară. Au două înotătoare dorsale scurte și larg separate. Înotătoarea anală este mult deplasată înapoi, înotătoarea caudală bifurcată, înotătoarele pectorale sunt scurte, înotătoarele pelviene situate sub prima înotătoare dorsală. Colorație este cenușie spre albastră sau verde pe spate cu reflexe argintii și diferite ornamentații; albă pe abdomen. Sunt răpitori lacomi și se hrănesc în principal cu pești, mai
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
sau în spatele lor; a doua înotătoare dorsală cu 1 spin și 9 raze moi este mult deplasată înapoi și inserată opus față de înotătoarea anală. Înotătoarea anală, mult deplasată înapoi, cu 2 (1-3) spini și 8 (7-9) raze moi. Înotătoarea caudală bifurcată; unele specii mari cu o pereche de lobi pe marginea posterioară. Înotătoarele pectorale scurte (mai mici decât capul) și sunt inserate jos pe corp, pe sau sub linia mediolaterală a corpului. Înotătoarele pelviene, cu 1 un spin și 5 raze
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
Falca inferioară este mai lungă decât falca superioară. Au două înotătoare dorsale. În urma celei de-a doua înotătoare dorsale și a înotătoarei anale se află de obicei mai multe pinule. Înotătoarea anală asemănătoare cu a doua înotătoare dorsală. Înotătoarea caudală bifurcată. Înotătoarele pectorale mici. Înotătoarele pelviene de obicei mici, adesea reduse sau absente. Colorație este de obicei brună pe spate. Partea inferioară a flancurilor și abdomenul uneori argintii. Sunt răpitori rapizi și se hrănesc cu pești, crustacee și calmari. Nu au
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
celei de-a doua înotătoare dorsală mai scurtă decât bază primei înotătoare dorsale. Înotătoarea anală asemănătoare ca mărime și formă cu a doua înotătoare dorsală sau ceva mai mică, cu 0-3 spini și 12-37 raze moi (inclusiv pinulele). Înotătoarea caudală bifurcată, de o mărime mijlocie. Razele înotătoarei caudale sunt de obicei ferm fixate doar pe porțiunea distală al complexului scheletului caudal. Înotătoarele pectorale mici, mai scurt decât capul sunt inserate jos pe corp. Înotătoarele pelviene de obicei mici cu un spin
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
le (Aphanopodinae) este o subfamilie de pești marini bentopelagici, din familia trihiuride, răspândiți în apele adânci din regiunile temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au o înotătoare caudală mică, bifurcată. Înotătoarea pelviană prezentă, cu un spin asemănător cu un solz și o rază moale rudimentară (înotătoarea externă poate fi prezentă doar la juvenili). Partea spinoasă a înotătoarei dorsale cu 38-46 raze; o ușoară crestătură între partea spinoasă și partea moale
Afanopodine () [Corola-website/Science/330884_a_332213]
-
raze moi. Înotătoare anală este scurtă sau redusă la câțiva spinuli. Înotătoarele pectorale sunt mici și inserate jos pe laturile corpului. Înotătoarele pelviene sunt reduse la un spin asemănător cu un solz sau complet absente. Înotătoare caudală este mică și bifurcată sau absentă. Corpul este de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate. Trăiesc în mod obișnuit în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime. Sunt răpitori rapizi și voraci și se hrănesc cu
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
12 raze sunt mici și inserate mediolateral sau mai jos pe laturile corpului. Înotătoarele pelviene reduse la un spin turtit asemănător cu un solz și 0-1 raze moi rudimentare mici ("Lepidopus") sau complet absente ("Trichiurus"). Înotătoare caudală este mică și bifurcată ("Lepidopus") sau absentă, corpul se subțiază treptat într-un vârf ascuțit ("Trichiurus"). O singură linie laterală simplă. Pielea este goală, fără solzi. Fără carene pe peduncul caudal. Au 58-192 vertebre (34-53 abdominale + 24-151 caudale). Corpul de obicei argintiu, ușor mai
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
a doua. Prima înotătoare dorsală uneori se asemăna cu o velă. Două înotătoare anale, a doua mult mai mică decât prima. Înotătoarele pectorale lungi și falciforme (în formă de seceră). Înotătoarele pelviene alungite și înguste. Înotătoarea caudală este mare și bifurcată, cu două carene laterale pe fiecare parte a bazei sale. Au importanța economică mare, fiind pescuiți comercial și sportiv. Familia cuprinde 5 genuri și 11 specii. Această familie este constituită din pești de talie mare (lungimea maximă de 4 m
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
lungi și falciforme sunt inserate jos. Înotătoarele pelviene alungite și foarte înguste sunt compuse din 2 sau 3 raze raze moi, ascuțite, fuzionate cu un spin și pot fi îndoite (pliate) într-un șanț. Înotătoarea caudală este mare, puternică și bifurcată; la peștii adulți are două carene laterale pe fiecare parte a bazei sale. Carena superioară este puțin mai mare decât carena inferioară. O crestătură superficială pe partea superioară și inferioară a pedunculului caudal. Linia laterală persistă pe tot parcursul vieții
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
pentru a se obține un nou gen, care să conțină specii singure. "Ptychoverpa" a fost de asemenea clasificată biologic ca secțiune a genului "Verpa". Această secțiune este caracterizată de prezența unor creste groase de pe pălărie, care pot fi simple sau bifurcate. Epitetul specific "bohemica" se referă la Boemia (acum parte a Republicii Cehe), de unde Krombholz a cules original specia prima dată. Ciuperca este cunoscută în comun ca „zbârciog timpuriu”, sau „zbârciog fals”. "Ptychoverpa" este derivat din cuvântul grecesc antic "ptyx" (genitivul
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
Larvele sunt depuse în grupe de 30-60, pe cadavre de animale în descompunere, excremente umane și animale, alimente în putrefacție, mai rar în răni. Larvele sunt necrofagi primari. Larva matură este vermiformă și dens spinulosă. Cefaloscheletul larvar are coarne dorsale bifurcate. În contrast cu larvele muștelor califoride, spiraculii (=orificiile respiratoare) caudali ai larvei sarcofagide sunt ascunși, retrași într-o fosă adânca și în plus au și benzi de spicule situate pe corp. Larvele muștelor "Sarcophaga" sunt practic imposibil de distins de cele ale
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]