181 matches
-
au pus în brațe pe Bulgakov, scotîndu-l din memoria afectiva cu toate învelișurile: proza scurtă, român, piese, fragmente de jurnal, scrisori protestatare, comentarii, montările Cătălinei Buzoianu după Maestrul și Margareta, la Teatrul Mic, si Fugă, la Teatrul de Comedie, Cabala bigoților a lui Alexandru Tocilescu de la Bulandra, spectacole de referință. Bulgakov a murit în 1940 cînd comunismul abia înflorea în țările ce vor intra sub talpă lui stalin. Cu aproape douăzeci de ani înainte, scriitorul prevedea dezastrul Mării Revoluții și efectele
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
personajul hotărăște să renunțe a-și mai consuma din aurul ce i s-a dat în loc de creier. Se retrage la țară și trăiește muncind cu brațele. O alternativă cam maniheistă, de care proletcultiștii ar fi fost mîndri. Cred că și bigoții. A ales, din nou, greșit. A sărit, fără vreo pregătire, la polul opus. E lipsit de simțul nuanțelor. Dar cum l-ar putea avea, cînd în loc de creier are aur - și acela, mult împuținat? Imediat, vine pedeapsa. Prietenul care i-a
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
că înălțimea spiritului a căzut. Severitatea gestului pulvinar e drastică, în contrast cu aparenta lui grosolănie. Ca în orice ritual, la Junimea avem habotnici respectînd orbește ighemoniconul: ștersul Gheorghiu are scaunul lui inalienabil, și dacă un nou-venit i-l ocupă din neștiință, bigotul se zăpăcește, înroșindu- se de fîstîceală și dînd tîrcoale scaunului pînă cînd intrusul i-l eliberează. Scaunul obscurului Gheorghiu e, în mintea lui, lăcaș de strană. Mirmilik își roade mustața de încordare, Eminescu tace în prostație contemplativă, ambele atitudini trădînd
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
ci și despre alții, marginali în raport cu conflictul central - mariajul tensionat, frustrant pentru toți și încheiat prin divorț al părinților autoarei -, dar foarte utili pentru a înțelege bizara involuție a Iranului. Mizând (înainte de a comite aceeași greșeală în Afganistan), pe „naționalismul" bigoților, occidentul a pierdut lamentabil partida. Peripețiile, destinele, oscilațiile politico-religioase ale diverșilor membri ai clanului și ai anturajului scriitoarei Azar Nafisi demonstrează cât de periculos este jocul cu focul credinței oarbe și al patimilor iscate și întețite de ea.
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
redevenit o instituție de bază a societății, aflată mereu, în sondajele de opinie, pe o poziție fruntașă în ce privește încrederea populației. Mulți comuniști puri și duri, care pînă în decembrie 1989 propovăduiau „ateismul științific”, s-au metamorfozat spectaculos în cei mai bigoți credincioși. La început ușor încurcați în momentul în care trebuiau să-și facă cruce, apoi, pe măsură ce au acumulat experiență, din ce în ce mai relaxați, politicienii români de toate confesiunile și culorile politice au devenit prezențe constante la slujbele de tot felul și, cel
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
începe în țară în afara prezenței cîte unui sobor de preoți. O afirmație scoasă din context a lui Malraux, „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” a dobîndit valoare de truism, iar adoptarea unui comportament cît mai ostentativ bigot (în special de către cei care nu au crezut vreodată) a devenit pentru mulți semnul clar al ruperii de trecutul odios și al adaptării la noua paradigmă existențială. Apoi, pe la mijlocul anilor’90, cartea lui Samuel Huntington The clash of civilizations a
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
toate dimensiunile ei, ci, din contra, ficționalizează viața, suspendă orice criteriu moral și transferă în imaginarul pur reperele noastre umane fundamentale: viață, moarte, dragoste, prietenie, suferință, credință, cunoaștere etc. etc. Sacerdoții gureși ai virtualului, în esență niște monștri autiști și bigoți, incapabili să trăiască pe cont propriu și cu toate funcțiile vitale active, incapabili de schimburi senzoriale și simbolice cu lumea din jur, își creează cu orice preț condiții optime pentru o masturbare amplă și incontinentă, virtuală și ea, însă folosind
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
minime fluctuații, tonul întregului ciclu inițial al Netrăitelor (II). Deși poeme cu alură religioasă, asamblate, semnificativ, în triade, ele produc efecte - prin jocul paradoxurilor - în primul rând compoziționale. Calofilia fără sincope le salvează, la timp, de drumul îngust al utilitarismului bigot. Surprinzătoare, pentru că directă, e secvența care urmează acestei psaltiri deturnate. Îndărătul unui titlu neutru, Dictando, se ascund câteva zeci de pagini de, să le zicem așa, stenograme lirice. Evenimente pasabile - relativ la exigențele impuse cu puțin înainte - se desprind, unul câte
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
pe Scarpia să se autoflageleze, lovindu-se cu o curea, gol până la brâu, în timpul Te Deum-ului? Este un gest teatral neartistic, inestetic și nefuncțional cu structura caracterologica a personajului. Scarpia este un baron, un om de lume, aristocrat, cinic, rău, bigot, disimulat, criminal, dar foarte atent cu gesturile sale în public. Este greu de crezut că ar putea avea o criză de conștiință în biserică. Acest simbol coboară momentul, îl lipsesc de acea sacralitate specială pe care i-o transmite compozitorul
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
Cu părere de rău, se poate... O demonstrează în continuare traducătoarea, în loc de varianta corectă: „Orașul va cunoaște o sută de sfinți,/ În fața cărora ciuma nu face decât un sfanț (bănuț)” propunând un mesaj românesc deformat fără scrupule: „Sunt în oraș bigoți o sută/ Față de care ciuma-i ciută”(!). Nici mai mult, nici mai puțin, sau oltenescul: „O făcuși, muică, și pe asta!”, chiar dacă traducătoarea e din Iași. L.C. modifică după bunul plac numele peștilor, păsărilor. Spre exemplu, morun, devine... nisetru, în timp ce
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
a arătat dispus să demisioneze și că se gândește ce hotărăre să ia în cazul lui. Marine Le Pen a preluat conducerea partidului de la tatăl său în urmă cu doi ani, când a început un proces de îndepărtare a membrilor bigoți, antisemiți sau neonaziști.
Stupefacție în Franța după alegerile municipale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54457_a_55782]
-
o îndeplinire doar pe jumătate a frumoaselor intenții. Mai exact, am revăzut O batistă în Dunăre de D.R.Popescu, în regia lui Ion Cojar la Teatrul Național din București, Hamlet-ul lui Tompa Gabor de la Teatrul Național din Craiova și Cabala bigoților pusă în scenă de Horea Popescu la Teatrul Național din Iași. Acestea, la secțiunea preluări. În ceea ce privește producțiile proprii, nu mai înțeleg nimic. Am crezut ca teleplay-ul (adică ceea ce se filmează și în afara platoului Televiziunii) Sub clar de luna, scenariul lui
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
vagi proiecte asupra viitorului din perspectiva irecuperabilului timp istoric. Direcțiunea regizorului Tompa Gabor a schimbat această paradigmă, favorizînd actul artistic autonom, altfel spus creația liberă de prejudecăți comunitare, ba chiar adeseori în polemică deschisă cu acestea. (Vezi extraordinarul spectacol: Cabala bigoților de Bulgakov, dar și bijuteria numită Cîntăreața cheală de Eugen Ionescu, ambele în regia lui Tompa Gabor, ori Livada de vișini a lui Cehov în regia lui Vlad Mugur etc.) S-a instituit astfel un paradox greu de soluționat: pe
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
aceste comentarii asupra lui Dostoievski: "Obscurantismul lui, ceea ce el numește Creștinism rusesc, îmbrățișează un cult al tiraniei, o ură față de Statele Unite și față de orice democrație, și un adânc și vicios antisemitism."; " În chestiuni spirituale, el nu era decât un ignorant bigot (a bigoted know-nothing), al cărui autentic antisemitism a fost singura dovadă a elecțiunii lui ca profet rus." Undeva în cartea lui, Bloom spune: Întrebarea pe care trebuie s-o punem oricărui scriitor trebuie să fie: ne sporește el cumva conștiința
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
împotriva țărișoarei și al obsesiei noastre cu premiul mult rîvnit. Pur și simplu extraordinară e povestea O conferință de pomină, personajele sînt incredibil de minuțios urmărite, atmosfera de epocă berlineză de început de secol XX e reconstituită cu artă, Jacques Bigot seamănă cu Delavrancea din scrisorile lui Caragiale. Cei doi Florin Manolescu se adresează deci unor cititori diferiți, această adresare fiind ea însăși un joc cu strategii pe care nu putem decît să le savurăm pe îndelete. Florin Manolescu, Caragiale și
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
personajul hotărăște să renunțe a-și mai consuma din aurul ce i s-a dat în loc de creier. Se retrage la țară și trăiește muncind cu brațele. O alternativă cam maniheistă, de care proletcultiștii ar fi fost mîndri. Cred că și bigoții. A ales, din nou, greșit. A sărit, fără vreo pregătire, la polul opus. E lipsit de simțul nuanțelor. Dar cum l-ar putea avea, cînd în loc de creier are aur - și acela, mult împuținat? Imediat, vine pedeapsa. Prietenul care i-a
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
lacrimogene”, cu efect de masă garantat. Rezultatul a fost o mistică a Conducătorului suprem, de tip comunist-fascist, căruia i-a închinat un veritabil ritual cvasireligios, care Conducător se rostea - nu-i așa? - prin glasul baritonal al „marelui Preot”, în aclamațiile bigoților de tip nou, exaltați de toate vîrstele, în speță tineri amețiți de grandoarea insolitului ceremonial. Chiar și „faptele bune” pe care le-a săvîrșit Păunescu, poate dintr-un impuls benefic, poate pentru a-și testa limitele puterii personale, au dobîndit
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
dedicată unei "noi sensibilități". Din secțiunea literară putem deduce tradiția, curentul, în care autoarea se autosituează discret. Autori precum Jean Genet sau Michel Leiris sînt văzuți ca eroi ai rezistenței și, în același timp, ca rezultate previzibile ale culturii contemporane: "Bigoții, istericii, cei care distrug sinele - aceștia sînt scriitorii care depun mărturie pentru timpul politicos și temător pe care-l trăim" și "cu greu am putea da crezare unor idei exprimate pe tonul impersonal al sănătății mentale". Nu lipsesc de aici
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
toate, barba lui imensă, albă, de patriarh biblic, toate acestea ascundeau un temperament (și chiar un caracter) ce nu se potrivea cu cele bisericești, deși el făcea totdeauna paradă de religiozitate, de misticism. (Paradoxal, îmi spuneam adesea că e un bigot). De altfel, înfățișarea și comportamentele lui erau un travesti, dincolo de care se mișca adevăratul individ, Gala Galaction era forma pioasă ce-l acoperea pe Grigore Pișculescu, omul cu cizme de mujic și cu picioarele bine fixate pe pămînt. încerca să
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
și un superstrat estetic. Întregul roman întreține, la o sumară analiză a numelor și la o atentă parcurgere a faptelor, iluzii hagiografice. În exilul său nocturn la sediul institutului de calcul, el începe să primească vizitele unui tânăr nițel cam bigot. În primă fază interesat de portalurile care anunță iminente descinderi ale Fecioarei Maria, acesta ajunge să-i expună informaticianului teoriile sale pacifiste, întemeiate pe un soi de cult al matriarhatului. Femeia, spune el ferm, îl împacă pe om cu istoria
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
ca partidul său să fie numit de ”extremă-dreapta” și promite că-i va acționa în judecată pe cei care nu-i respectă dorința. În ultimii 2 ani, Le Pen a încercat să reorganizeze partidul. A îndepărtat din rândul membrilor partidului bigoții, neonaziștii și antisemiții. Acum speră să ajungă în Parlamentul European, dar nu pentru a ajuta la consolidarea Legislativului european, ci pentru a-i demonstra inutilitatea. Chiar și cei mai fervenți susținători ai structurii numită UE recunosc că după alegerile europarlamentare
Extrema-dreaptă, de neoprit: ”UE se va prăbuși ca URSS” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55242_a_56567]
-
summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demonstrațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
zgîrcit și a cuvintelor folosite redundant, a desfășurării tramei în ritm de melc senil sau a modului de filmare (din partea celor doi autori ai lungmetrajului uruguayan, Juan Pablo Rebella și Pablo Stoll, fixitatea camerei e respectată precum dogma de un bigot, vorba primului "binecuvîntat fie trepiedul"), stai cu privirea ațintită pe limbajul corporal al actorilor și brusc, obstacolele enumerate anterior nu vor mai fi obstacole, ci elemente la ele acasă în economia textuală a filmului. Dacă vă încumetați să scormoniți în
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
Iov și Apocalips. Capriciile rusoaicei au o extravaganța religioasă a unui asasinat, calm că o binecuvîntare. Neamul asta, pe care îl cunosc în străinătate, în exemplarele lui princeps, poate să fie internațional și naționalist și șovin, în același timp, pravoslavnic, bigot și ateu, de-a valma. La fel, contradicția se armonizează. Lucrurile ce se bat cap în cap își împletesc coarnele într-o logică înspăimîntătoare. Diametralele opuse duc la unicul oblic și la sinteză neagră". Enormitatea unui tipic "gest rusesc" n-
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]