1,102 matches
-
scrisoare primită de acasă. O citi iute pentru ultima oară, apoi o rupse în treizeci de bucățele. Pe trei dintre ele făcu o cruce cu creionul, apoi împături fiecare bilețel. Pantoful lui Krogh e cel mai mare, spuse el. Amestecară bilețelele pe podea și apoi le puseră în pantof. — Tragem bilețelele în ordine alfabetică, zise primarul. —Începând de la Z, adăugă Chavel. Nu mai era atât de convins că este în siguranță. Simțea nevoia să bea ceva. Își rupse o pieliță de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
apoi o rupse în treizeci de bucățele. Pe trei dintre ele făcu o cruce cu creionul, apoi împături fiecare bilețel. Pantoful lui Krogh e cel mai mare, spuse el. Amestecară bilețelele pe podea și apoi le puseră în pantof. — Tragem bilețelele în ordine alfabetică, zise primarul. —Începând de la Z, adăugă Chavel. Nu mai era atât de convins că este în siguranță. Simțea nevoia să bea ceva. Își rupse o pieliță de pe buză. Cum vreți, spuse șoferul. Înainte de Voisin e cineva? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Simțea nevoia să bea ceva. Își rupse o pieliță de pe buză. Cum vreți, spuse șoferul. Înainte de Voisin e cineva? Să-i dăm drumul. Își vârî mâna în pantof și scotoci temeinic, de parcă și-ar fi ales în gând un anumit bilețel. Scoase bilețelul, îl desfăcu și-l privi uluit. — Asta e, rosti el. Se așeză și începu să se caute prin buzunare după o țigară, dar, după ce o puse în gură, uită să o aprindă. Chavel simți cum îl cuprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să bea ceva. Își rupse o pieliță de pe buză. Cum vreți, spuse șoferul. Înainte de Voisin e cineva? Să-i dăm drumul. Își vârî mâna în pantof și scotoci temeinic, de parcă și-ar fi ales în gând un anumit bilețel. Scoase bilețelul, îl desfăcu și-l privi uluit. — Asta e, rosti el. Se așeză și începu să se caute prin buzunare după o țigară, dar, după ce o puse în gură, uită să o aprindă. Chavel simți cum îl cuprinde o bucurie imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o puse în gură, uită să o aprindă. Chavel simți cum îl cuprinde o bucurie imensă și oribilă. Parcă simțea că e deja salvat: mai erau douăzeci și nouă de oameni care urmau să tragă la sorți și numai două bilețele însemnate cu cruce. Șansele lui crescuseră brusc de la unu la zece, la paisprezece la unu. Veni rândul băcanului care le arătă că e salvat făcând, fără nici o plăcere, un gest oarecare. Încă de la primul bilețel orice gest de bucurie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la sorți și numai două bilețele însemnate cu cruce. Șansele lui crescuseră brusc de la unu la zece, la paisprezece la unu. Veni rândul băcanului care le arătă că e salvat făcând, fără nici o plăcere, un gest oarecare. Încă de la primul bilețel orice gest de bucurie era exclus: n-avea nimeni voie să-și râdă de cel condamnat, arătând că a scăpat de grijă. O neliniște surdă - care nu putea fi încă definită ca teamă - puse din nou stăpânire pe Chavel. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de cel condamnat, arătând că a scăpat de grijă. O neliniște surdă - care nu putea fi încă definită ca teamă - puse din nou stăpânire pe Chavel. O simțea ca pe o încătușare. Când cel de-al șaselea om trase un bilețel alb, Chavel căscă, iar când trase cel de al zecelea prizonier - cel pe care ei îl numeau Janvier - îl cuprinse un soi de mulțumire, căci șansele lui erau din nou aceleași ca la începutul extragerii. Unii dintre prizonieri scoteau primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
alb, Chavel căscă, iar când trase cel de al zecelea prizonier - cel pe care ei îl numeau Janvier - îl cuprinse un soi de mulțumire, căci șansele lui erau din nou aceleași ca la începutul extragerii. Unii dintre prizonieri scoteau primul bilețel pe care-l atingeau, alții, parcă bănuind că soarta vrea să le forțeze mâna, luau un bilețel și, înainte de a-l scoate cu totul din pantof, îl aruncau înapoi și luau altul. Timpul trecea incredibil de greu, iar bărbatul numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Janvier - îl cuprinse un soi de mulțumire, căci șansele lui erau din nou aceleași ca la începutul extragerii. Unii dintre prizonieri scoteau primul bilețel pe care-l atingeau, alții, parcă bănuind că soarta vrea să le forțeze mâna, luau un bilețel și, înainte de a-l scoate cu totul din pantof, îl aruncau înapoi și luau altul. Timpul trecea incredibil de greu, iar bărbatul numit Voisin ședea proptit de perete, cu țigara neaprinsă între buze, fără să le dea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Voisin ședea proptit de perete, cu țigara neaprinsă între buze, fără să le dea nici cea mai mică atenție. Șansele lui Chavel scăzuseră până la unu la opt, când funcționarul între două vârste - se numea Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși ușor, își puse ochelarii, vrând parcă să se convingă că nu s-a înșelat. —Ei, ce zici, domnule Voisin, pot să stau lângă dumneata? întrebă el cu un zâmbet tremurător, abia schițat. De data aceasta Chavel nu simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dorea ca totul să se termine cât mai repede, parcă era o partidă de cărți care se prelungise prea mult, își dorea să facă cineva o mișcare și să închidă jocul. Lenôtre se așeză lângă Voisin, la perete, și întoarse bilețelul: pe partea cealaltă erau frânturi din scrisoare. De la soția ta? întrebă Voisin. —De la fiica mea, răspunse Lenôtre. Te rog să mă scuzi. Se duse acolo unde își avea așternuturile făcute sul și scoase un bloc de corespondență. Se așeză lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la unu, parcă un deget înspăimântător arăta spre el. Bărbații care nu trăseseră bilețelele se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic. Chavel avea impresia că ei sunt în posesia unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni rândul lui să ia unul dintre cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic. Chavel avea impresia că ei sunt în posesia unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni rândul lui să ia unul dintre cele trei bilețele care mai rămăseseră, iar lui i se păru extrem de nedrept faptul că opțiunea lui era atât de limitată. Scoase un bilețel din pantof, apoi, simțind că acesta îi fusese impus prin voința tovarășilor săi și că este tocmai bilețelul marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni rândul lui să ia unul dintre cele trei bilețele care mai rămăseseră, iar lui i se păru extrem de nedrept faptul că opțiunea lui era atât de limitată. Scoase un bilețel din pantof, apoi, simțind că acesta îi fusese impus prin voința tovarășilor săi și că este tocmai bilețelul marcat, îl aruncă în pantof și luă altul. —Te-ai uitat la el, avocatule! strigă unul dintre cei doi prizonieri rămași, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
trei bilețele care mai rămăseseră, iar lui i se păru extrem de nedrept faptul că opțiunea lui era atât de limitată. Scoase un bilețel din pantof, apoi, simțind că acesta îi fusese impus prin voința tovarășilor săi și că este tocmai bilețelul marcat, îl aruncă în pantof și luă altul. —Te-ai uitat la el, avocatule! strigă unul dintre cei doi prizonieri rămași, dar un altul îl liniști: Nu s-a uitat. Acum l-a luat pe cel însemnat. 4 —Veniți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe cel însemnat. 4 —Veniți aici, Monsieur Chavel, luați loc lângă noi! îi spuse Lenôtre, de parcă îl invita pe Chavel să ocupe o poziție privilegiată la cea mai bună masă, la un dineu public. — Nu, nu, strigă Chavel și aruncă bilețelul la pământ. Eu n-am fost de acord cu tragerea la sorți. Nu mă puteți forța să mor pentru voi... Ceilalți îl priveau cu uimire, dar fără dușmănie. El era un domn. Ei nu-l judecau după criteriile lor: el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nu vă mai agitați, Monsieur Chavel, spuse Lenôtre. Dacă nu-i acum, o să fie data viitoare... Nu mă puteți forța să fac asta! repetă Chavel —Nu vă forțăm noi, spuse Krogh. Ascultați! rosti Chavel pe un ton rugător. Le arătă bilețelul, iar ceilalți rămaseră cu ochii țintă la el, urmărindu-l cu milă și curiozitate. Îi dau o sută de mii de franci celui care ia biletul. Își ieșise complet din fire, în cel mai adevărat sens al cuvântului. De parcă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cel calm se distra șoptindu-i ironic: „Minunat spectacol! Mai insistă puțin. Ar fi trebuit să te faci actor, bătrâne! Nu se știe niciodată. Poate ai noroc“. Cu pași mici și repezi, Chavel trecu prin fața fiecărui prizonier și-i arătă bilețelul, de parcă ar fi fost la o licitație. O sută de mii de franci, implora el, iar ceilalți îl priveau șocați și cuprinși de milă: el era singurul om bogat din tot grupul și aceasta era o situație unică. Întrucât ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Cum adică? Carosse își amintise scena tragerii la sorți așa cum o povestise primarul. Am tras la sorți în ordine alfabetică, Mademoiselle, spuse el, începând de la coadă, pentru că acest domn Charlot a insistat să facem astfel. La sfârșit mai rămăseseră două bilețele, unul pentru mine și unul pentru el, iar unul dintre cele două purta semnul morții. Era curent în celulă și probabil că, ajutat de curent, el a văzut care dintre ele era marcat. El n-a așteptat să-i vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fată pe jumătate ascunsă în mulțime. Acum îmi dau seama: nu erați dumneavoastră, dar pentru el era asemeni dumneavoastră, așa că o păstrase și spunea că... Știți, oamenii se poartă tare ciudat în pușcărie, Mademoiselle. Când mi-a cerut să vând bilețelul... Nu, nu, protestă fata. Aici chiar întreceți orice măsură. El v-a cerut...? Nu așa s-au întâmplat lucrurile. — Vi s-a împuiat capul cu minciuni, Mademoiselle, murmură el trist. Sunt foarte vinovat, recunosc, dar, dacă aș fi fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
premierul Tăriceanu îi telefonase procurorului general de atunci, Ilie Botoș, pentru a-i solicita informații despre dosarul amicului său. În ianuarie 2007, tot în legătură cu Dinu Patriciu, presa aflase că premierul Tăriceanu i-a trimis președintelui în primăvara anului 2005 un bilețel cu următoarea rugăminte: „Dragă Traiane, 1. Îți trimit alăturat un document redactat de Petromidia în legătură cu cercetările care au loc. 2. Dacă ai ocazia să vorbești la Parchet despre subiect.“ Era prima tentativă de intervenție la vârf în treburile justiției, consumată
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
justiției, Monica Macovei. În aceste momente, aproape uitate astăzi, își au originea modificările ulterioare de comportament și de discurs ale liberalilor. Aici, în dosarul Patriciu, găsim capătul firului care i-a tras pe liberali în labirintul luptei împotriva procurorilor. Telefoanele, bilețelele, întâlnirile de taină fuseseră tot atâtea atentate la independența justiției. Altfel spus, cel mai bogat om din România stă la originea conflictului dintre liberali și justiție, dintre liberali și Traian Băsescu, dintre PNL și UE. Dinu Patriciu însuși fusese un
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
aducă aminte cuvântul ăla imposibil pe care-l zic românii când primesc ceva de la un mort. Și-l amintește. Călcându-și pe inimă, spune în românește: — Bogdaproste. — Scrie-mi pe ceva, că nu țin minte. Îi scrie cuvântul pe un bilețel. Între timp, Agnès face o inspecție a aparaturii din bucătărie. — Perfect. Asta e parola noastră: când vine cineva și spune - se chinuie să citească - bog da-pros-te, înseamnă că vine din partea mea și poți să-l servești cu un obiect. Ai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să-ncepi cu mine? — Ce? întreabă Lionel nedumerit. — Împărțeala. Toată viața mi-am dorit un robot de bucătărie. Ia-l, madame Agnès. Să fie de sufletul lui Lionel. — Bogdaproste, spune Agnès sigură pe ea, fără să mai fie nevoie de bilețel. Scoate robotul din priză și pleacă spre ușă. Când să iasă, îi spune: După televizor vin mai târziu. — Care televizor? se miră Lionel. — Ăla, arată ea spre singurul televizor din încăpere. Ca să te iert că nu mi-ai spus. Te-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și începuse să galopeze împreună cu Mihăiță și Vișinel spre Cireșar, în întâmpinarea bacalaureatului. Examenul, asemenea unui judecător intransigent, oferindu-le împricinaților, cu gentilețea-i cunoscută, subiecte de teză deloc îmbietoare. Urmă examenul oral. Pe masa examinatorilor se aflau zeci de bilețele caligrafiate cu grija unui notar din secolul trecut, pe care erau cuprinse capitole întregi din materia parcursă de-a lungul anilor de studiu. Emoțiile participanților la această confruntare, la capătul unui drum de 12 ani, se dovediră a fi motivate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]