137 matches
-
un moment de furie, și-a înjunghiat mortal odrasla... Soția sa, Petruța, în urma unei crize violente a fost internată într-o casă de sănătate. Cercetările continuă... Aceasta ar fi Viața pur și simplu. Pe urmă, intervine arta. Paradoxul este că bimilenarul Euripide se arată a fi astăzi mai prezent, mai aproape de noi și de viața noastră cotidiană. Pe când impecabilul ritm al versului racinian cu cenzura în cârcă tot timpul, religia ce l-a aruncat în foc pe Giordano Bruno sau i-
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
trecut de ultima barieră, luînd cu noi un sac de amintiri. Dar toată această poveste, deloc neînsemnată, este, totuși, doar ceea ce a îmbrăcat firul principal al călătoriei noastre, care, plecând de la Betleem, s-a oprit pe Muntele Măslinilor, printre trunchiurile bimilenare, cu aspectul unor sculpturi și duritatea unor stânci, martore încă vii ale însingurării Mântuitorului și ale arestării Sale, a continuat pe Drumul Patimilor, drumul badjocoririi și umilințelor, apoi pe Muntele Ghetsemani, locul suferinței supreme a părții omenești a Dumnezeului nostru
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
doborât multe ziduri, inclusiv Cortina de Fier”, a comentat cardinalul Karl Lehmann, liderul Conferinței Episcopale din Germania. Edgar Bronfman, președintele Congresului Mondial Evreiesc, este de părere că „Papa Ioan Paul II a reușit să producă o schimbare fundamentală în relațiile bimilenare dintre Biserica Creștină și comunitatea mozaică”. Într-un gest fără pre- cedent, președintele Consiliului francez de cult musulman, Dalil Bubakeur, i-a invitat pe mahomedanii din Franța „la un moment de meditație și rememorare”. La rândul său, Biserica Ortodoxă Rusă
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult sau mai puțin încadrabil într-o anume direcție de gîndire, sunt epuizate rapid prin intervalul dintre academism (Vitellius, doctorul Davilla) și impresionism (portretul lui Dărăscu, capetele de copii, Supliciul etc.). Însă marele examen
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
capăt nu e lesne de acceptat; * Pentru că facem față cu greu schimbărilor, nefiind tocmai atât de inteligenți, talentați, competenți și civilizați cum ne place la nebunie să ni se spună. Dacă cineva îndrăznește să pună sub semnul întrebării virtuțile noastre bimilenare, îl sfâșiem cu furie.) Dar să ne gândim puțin: dacă suntem așa de geniali, de ce atunci toți meșterii pe care-i plătim pentru construcții și reparații sunt incapabili să ne facă lucrul așa cum li-l cerem?... De ce sunt atât de
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
din punct de vedere muzeografic, expunerea s-a făcut într-un mod extrem de echilibrat, fără a se șarja o componentă în defavoarea celeilalte - adica și fără puseuri de narcisism, dar și fără atitudini de opereta, pseudoreverentioase, de gazdă carpatina cu un bimilenar exercițiu al ospitalității -, expoziția are cîteva caracteristici generale care nu trebuie ignorate. Iar cea mai importantă dintre ele este aceea că ea s-a constituit că un dialog, ca o suită de confruntări, după formularea organizatorilor, chiar dacă această relație nu
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
devoțiune;... acolo, pe colina numărul cinci ori șase din cele șapte, istorice, aerul, pe cînd urci treptele încetul cu încetul, făcîndu-se greu, dar, de la un anumit punct, începi să te pomenești că-l ronțăi încet ca pe un pesmete milenar... bimilenar... descoperit undeva în cala putrezită a corabiei lui Noe... Ce poveste... Spusesem asta dintr-o suflare; și, cum ședeam înaintea cabinei de nuc sau de abanos a confesionalului, unde se vorbeau toate limbile, mai toate, dintre cele importante, minus româna
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Dar înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult sau mai puțin încadrabil într-o anume direcție de gîndire, sînt epuizate rapid prin intervalul dintre academism (Vitellius, doctorul Davilla) și impresionism (portretul lui Dărăscu, capetele de copii, Supliciul etc.). Însă marele examen
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
nu ostenește a se confrunta, asaltându-i tainele și râvnindu-i intimitatea. În artă, distribuția accentelor este totdeauna semnificativă. Se vorbește tot mai mult În ultima vreme despre dualitatea culturii europene, despre tensiunea fastă a dialogului care o definește, dialogul bimilenar dintre un grec și un evreu. Acest dualism proteic este lizibil și În literatură; nu doar global, ci În literaturile fiecărei țări europene. Uneori, În forme bizare și chiar răsturnate. În felul cum negi frumusețea, Îi poți totuși aparține. Îndoindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
blestem, mereu de la început. Noi eram încă așezați pe această orbită când am fost surprinși de ceea ce ni se părea a fi un pașoptism anacronic. Când nu puteam afla ce e cu noi decât făcând până la capăt ocolul prin cultura bimilenară a Europei, Noica a început să vorbească despre "sentimentul românesc al ființei" și despre "spiritul românesc în cumpătul vremii", după ce, prin Eminescu sau Goethe, propusese oricărui tânăr cultural un model de universalitate și de meditație în absolut. În mod paradoxal
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Orice coborâre în infern poate fi suportată, dacă paradisul culturii e cu putință. Și în mod paradoxal, paradisul culturii putea fi găsit mai lesne aici. " Aici" nu înseamnă nici o clipă credința naivă în superioritatea esticului sau a românescului față de cultura bimilenară a vestului european, ci doar o stare de foame culturală, pe care Germania, de pildă, a cunoscut-o imediat după război, dar pe care a pierdut-o de îndată ce s-a transformat în "Germanie a untului". "Aici" înseamnă, de pildă, țara
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
conducerea regelui Cirrus, se îndreaptă și ei către cîmpiile fertile ale Mesopotamiei, cuceresc Babilonul și-i trimit încă o dată pe evrei în Israel, înainte de a invada întreaga regiune - din Mesopotamia până în Egipt -, punând capăt o dată pentru totdeauna, în 525 î.e.n., bimilenarului Imperiu Egiptean. în aceeași epocă, un înțelept chinez, Lao Zi, afirmă că fericirea constă în non-acțiune și că singura liberate adevărată este cea care-ți permite să nu depinzi de propriile dorințe. în India, un prinț bogat, Gautama, refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dreptate: mai periculos decât spionajul străin este ministrul dedulcit la comisioane grase și la cheltuieli exorbitante (făcute neapărat în Monaco!). Dar pe demnitarii de acest soi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îi alegem noi! Până la urmă, conform panseului bimilenar, fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită: îi votează la patru ani, în multe cazuri cu sublimă inconștiență, amăgit cu o bere și-un cârnat! Când aleșii își fac legi care îi apără de brațul Justiției, alegătorii observă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dreptate: mai periculos decât spionajul străin este ministrul dedulcit la comisioane grase și la cheltuieli exorbitante (făcute neapărat în Monaco!). Dar pe demnitarii de acest soi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îi alegem noi! Până la urmă, conform panseului bimilenar, fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită: îi votează la patru ani, în multe cazuri cu sublimă inconștiență, amăgit cu o bere și-un cârnat! Când aleșii își fac legi care îi apără de brațul Justiției, alegătorii observă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se țese pe urzeala credinței lui. Vitregiile vremurilor pot lua oamenilor totul. Nu și pe Dumnezeu. Într-o lume tot mai nesigură, singurul nostru reper de neclintit rămâne El. Românilor, nici chiar dictatura ateist-comunistă nu a reușit să le înfrângă bimilenara tradiție religioasă"2. Dacă Biserica a avut posibilitatea de a oficia serviciile religioase și libertatea uneori satisfăcătoare, alteori limitată, de a publica cărți de cult și de învățătură de credință, manuale și reviste teologice, acesta este meritul lăudabil al ierarhilor
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
-lea Scolarios, a fost nevoit să se acomodeze la noile realități politico-sociale în care se găsea Biserica Ortodoxă. Cel de-al treilea tip de raport Biserică Stat este modelul ,,Biserica Ortodoxă Rusă și regimul comunist". Pentru prima dată în istoria bimilenară a Bisericii a apărut situația în care autoritatea civilă era nu numai de altă religie sau complet nereligioasă, ci total ostilă oricărei vieți religioase. Revoluția bolșevică din 1917 a dezlănțuit, după cum bine știm acum, o adevărată frenezie a violenței și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
mai sunt deplin responsabili de rolul în care intră. Excepționalismul românesc, invocat cu stăruință în ultimul timp, nu e străin de această atitudine. Când se vorbește de atâta ruptură și de excepție, e bine să se amintească perspectiva largă, aproape bimilenară, în care un exeget de talia lui Bălcescu plasa revoluția de la 1848. Prelungindu-i gândul, până în actualitate, ne putem întreba dacă nu e cazul să privim în ansamblu fenomenul revoluționar românesc ca o "serie istorică" deschisă, al cărei capăt e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
totul neglijabilă, în condițiile în care "desfășurarea istoriei poporului român, de la primele lui începuturi până în vremurile în care trăim, se întinde peste mai bine de 2400 de ani (513 în. de Hr.-1894)" (Xenopol, 1897, p. 11). O istorie, așadar, bimilenară! Stabilirea anului 513 în. de Hr. ca punctul origo al istoriei poporului român semnifică definitiva ancorare teritorială a originii istorice a românilor, concomitent cu abandonarea originii romane (513 fiind anul expediției regelui Darius împotriva sciților desfășurată pe teritoriul Daciei). Sub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aprioristă că sufletul românesc a fost frământat și răscopt în mustul ortodoxiei" (Stăniloae, 1939, pp. 67-68). Sublimitatea expresivă a metaforei mustului în care s-a răscopt ortodoxia nu compensează totuși excesul de a întinde ortodoxia și românitatea la o existență bimilenară. Posedați de ideea că ființa românească este străbătută de duhul ortodox - în care rezidă miezul spiritual și identitar al românismului - teologii națiunii au elaborat eboșa doctrinară a unei soteriologii a salvării colective prin ortodoxism. Iată ce spune unul din profeții
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
regimul de funcționare partinic" (historiography in a Party mode). Scheletul versiunii oficiale a trecutului românesc, pe baza căruia se va reconstrui noua formulă națională a memoriei românești, este regăsibil în același Program..., unde este realizată o "retrospectivă sintetică" a existenței bimilenare a poporului român, reliefând "rolul maselor largi populare în lupta îndelungată și grea pentru progres social, împotriva exploatării și asupririi sociale și naționale, a dominației străine, pentru apărarea ființei sale, a libertății și neatârnării, pentru o viață mai bună, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nord de Dunăre, agenda autohtonistă a național- comunismului solicita probarea continuității dacice, deci invalidarea tezei exterministe elaborate de cărturarii Școlii Ardelene. Turnura indigenistă spre traco- dacism făcea necesară această demonstrație. Prin identificarea cu elementul autohton, supraviețuirea fondului dacic certifica vechimea bimilenară a poporului român și continuitatea neîntreruptă a statalității românești. Aceste calități vor sta la baza unei intense exploatări simbolice din partea regimului aflat în continuă căutare de legitimitate. După cum vom vedea imediat, bimilenaritatea poporului român va furniza materialul istoric pentru elaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
apoi parțial (1859), și definitiv (1918), întrucât "gîndul lor cel mai înalt a fost să fie toți împreună, să trăiască uniți, în același stat" (Almaș și Fotescu, 1979, p. 31). Existența istorică a românilor este caracterizată de această unitate intențională bimilenară, dată de faptul că "ideea unității de neam a străbătut ca o flacără sufletul poporului" (Hurezeanu et al., 1988, p. 10). Dezideratul unirii nu s-a manifestat doar pe planul gândului, sub forma unui naționalism politic cognitiv. Acesta s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
redefinit atât relațiile diplomatice ale României cât și politicile identității naționale a contorsionat la rându-i memoria istorică românească, transfigurată în formatul național-comunist. Turnura naționalistă operată în cadrul regimului comunist a provocat o revalorizare masivă a factorului național din istoria, devenită bimilenară, a statului român. Recursul la naționalism în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și chiar antinaționalistă, reflectă capacitatea istoriei de a fi folosită ca unealtă discursivă în fasonarea memoriei colective în acord cu imperativele politice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o evidentă continuitate a definițiilor tradiționale, explică M. Ea intervine sub forma unor definiții unanim acceptate, adesea însă doar tacite, subînțelese - pe de o parte, și atrofiere, clasicizare, academizare - pe de alta. Este, într-un sens, stratul arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile edificiilor avangardiste și al zgârie-norilor speculativi contemporani se ascund vestigii milenare. Show-urile epatante, cu focuri de artificii orbitoare, ale teoriilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
și traversează istoriile noastre comunitare. Doar în acest fel, misiunea va putea fi «rodul» urmării lui Cristos și nu doar o cale de scăpare ce ascunde insatisfacția și nefericirea. Este vorba de o dublă provocare: «a culege roadele bogatei tradiții bimilenare a Bisericii, fără a ne încumeta să născocim o gândire detașată de această comoară» și, în același timp, a ne feri de «a rămâne în lumea ideilor pure și de a degenera spre egoism și gnosticisme lipsite de rod, ce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]