200 matches
-
făcea din ce în ce mai rea. După-amiaza aceea a fost o plăcere de la cap la coadă. Dar la final, în timp ce mă pregăteam să ies pe ușă ca să merg să beau un ceai, Josephine m-a înșfăcat de-o mânecă. De unde eram relaxată și binedispusă, într-o clipă am paralizat de groază. —Mâine, mi-a zis ea. Vai, nu! a țipat creierul meu. Vai, nu! Mâine e ziua chestionarului. Cum de putusem să cred c-o să reușesc să-l evit? — Mâine, a zis ea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ieftine, nu aveau măsurile potrivite și o făceau să arate alarmant de prost. — Am milioane de haine, mi s-a lăudat ea. — Ce contează, dacă toate sunt hidoase? am vrut eu s-o întreb. în timp ce urcam către bibliotecă, cu toții eram binedispuși, mult mai binedispuși decât ar fi fost necesar ținând cont de locul unde ne duceam. în ciuda asigurărilor date de Francie, persoana trimisă de DA n-a fost un bărbat. Era Nola, blonda superbă cu accent din zona Cork - cea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
măsurile potrivite și o făceau să arate alarmant de prost. — Am milioane de haine, mi s-a lăudat ea. — Ce contează, dacă toate sunt hidoase? am vrut eu s-o întreb. în timp ce urcam către bibliotecă, cu toții eram binedispuși, mult mai binedispuși decât ar fi fost necesar ținând cont de locul unde ne duceam. în ciuda asigurărilor date de Francie, persoana trimisă de DA n-a fost un bărbat. Era Nola, blonda superbă cu accent din zona Cork - cea despre care crezusem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
jos decât ochiul receptorului. Niciodată cu țigara în gură sau mestecând o bomboană. Vorbitorul nu are voie să poarte ochelari de soare sau să întoarcă, în timpul dialogului, capul. Să folosească fraze simple, repetate. Să nu se arate nerăbdător, să fie binedispus și perseverent. Cea mai mare dificultate o prezintă verbul...“ Gina insista, adesea, revenind, asupra unor pasaje obscure. Reluau, atunci, împreună, indicațiile de regie. Nu observau că, în jur, urechea colectivului se mărise, încercând să capteze codul acestei bizare intimități, sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai sunăm câteva persoane să ni se alăture. Nu prea sunt sigură că-mi place ultima parte. Coborâm cu chiu cu vai din taxi la apartamentul lui Debbie din Rathmines, unde colega ei pare puțin uluită să ne vadă așa binedispuse. O cheamă Fiona, lucrează ca agent de relații cu clienții în oraș și i se pare că slujba noastră e foarte frumoasă, deși i-am spus toate poveștile de groază care se pot întâmpla în timpul călătoriilor cu avionul. Dar presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
siguranță, minunat! Și Toinette porni să se acomodeze cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă se întorsese cu aripile pleoștite, fără să fi apucat în gheare Constantinopolul. Întâlnise pe cel mai puternic adversar al tuturor vremurilor: ciuma. ― Așa, așa! Și Ledoulx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de furie, de groază, strigătele sale nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul dintre aceștia, observând expresia indignată a lui Khayyam, Îi aruncă pe tonul cel mai liniștitor: „Nu-i nimic, nu-i decât Jaber-cel-Lung!“ Omar tresare, un fior de rușine Îi străbate grumazul, murmură: „Jaber, tovarășul lui Abu Ali!“ O poreclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu vin. Nu e nevoie să abuzez în seara asta. Am avut o zi ușoară. De când cu anunțul logodnei lui Barney, Finn l-a ignorat complet, taciturn, ca de obicei, dar astăzi, după dezlănțuirea de la Ex-ii Anonimi, a fost deosebit de binedispus, cu toate că l-ar fi trimis oricând pe Barney în ținutul celor cu coarne. N-a stat locului o clipă, i-a provocat pe toți la partide de fotbal de masă și mi-a făcut tot timpul cu ochiul că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ceilalți angajați, ci împreună cu el și fiica sa, pe nume Helen. El și-a dat seama că între mine și fiică s-a născut, nu o simpatie oarecare, ci s-a născut dragostea. Într-o seară, la cină, domnul Owen binedispus ni s-a adresat nouă, adică fiicei sale și mie, ce ar fi dacă neam căsători. Și eu și Helen am rămas surprinși de propunere. Se vede că în cei opt ani de când lucram la el mă cântărise bine. Nunta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
celălalt, aveau o privire de nebun. Niciodată nu-și dăduse seama Diane că ochii depărtați dau o înfățișare demențială. Îi scânteiau și îi sclipeau ochii de parcă ar fi fost gata să izbucnească în râs - dar râsul nu veni. Părea extrem de binedispus. Hello, fetițo! HELLO, iubitule. Nu te-am mai văzut de mult. Hei, nuni, nuni, nu? Ești O.K.? O.K. Slavă Domnului că ești aici. Sunt întotdeauna aici. Aș vrea ca și tu să fii mereu aici. Ah, eu - tăvălugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
astfel încât toți elevii să poată să o interiorizeze și să își elibereze voința de a continua să se documenteze cu privință la acel obiect. Din perspectiva mea, comportamentul elevilor depinde de cele mai multe ori de atitudinea profesorilor, deoarece un dascăl binedispus emană energie și o dispoziție aparte în rândul elevilor, decât o privire cruntă care distruge dispoziția elevilor ce se pot panica atunci când sunt numiți să răspundă. Un profesor trebuie să fie înțelegător și comunicativ. Un elev însă trebuie să fie
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în care fusese sicriul. Thaw fu izbit de un sentiment ascuțit de pierdere, neutralizat pe dată de amintirea unui prestidigitator care făcuse să dispară o brioșă sub o batistă. Afară, oamenii își îndreptau umerii și începeau să vorbească tare și binedispuși. — Ei, n-a mers prea rău, nu-i așa? O slujbă frumoasă, foarte frumoasă. — Salut, salut! Iată o voce pe care n-am mai auzit-o de mult-mult timp. Cum îți merge, Jim? — O, minunat. Mi-a plăcut bucățica aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fără voia mea spectacolul unui biet hipnotizator. Acesta lucra cu un băiat de vârsta noastră care trebuia să ghicească, legat la ochi, numere de pe buletinele de identitate ale spectatorilor, și așa mai departe. În seara aceea eu și Zenobia eram binedispuși, spectacolele de circ ne-au plăcut totdeauna, așa că i-am spus, în glumă, Zenobiei : „Ce-ar fi să-l fac pe băiat să vină la mine ?“. Zenobia a pufnit în râs, eu am și uitat ce spusesem, nu mă interesa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
chimie. Sper că n-aveți nimic împotrivă să învățați câte ceva, fără a vă întrerupe lucrul. Se îndepărta apoi fără a aștepta vreun răspuns. Când întoarse capul, văzu că omul îl urmărea din ochi și-i veni să zâmbească. Intră foarte binedispus în cabinetul tehnic. În sfârșit se ivise prilejul de a folosi unele din metodele de învățământ pe care le stăpânea. Dezordinea din cabinet era atât de mare, încât îi trebuiră câteva minute ca să găsească gazul hipnotic pe care-l caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pot fi de acord cu afirmațiile dumitale, care mi se par neîntemeiate. - Ei bine, acum știm ce părere are despre noi domnul Grosvenor! exclamă Kent. Acesta nu părea revoltat de insultă în sine. Atitudinea lui era a unui om foarte binedispus, ba chiar pus pe glume. Uitase pesemne că, în calitate de locțiitor al directorului, avea datoria de a veghea că ședința să se desfășoare într-o atmosferă demnă și civilizată. - Domnule Kent, i se adresă Meader, șeful subsecției de botanică, nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lucrează de dimineața până seara, la el lucrurile erau pe dos. Peste zi prinsese doar câteva ore de somn, însă se simțea în mare formă: era rost de câștig. Mirosea banul de la o poștă, iar asta îl înviora. Începuse deci binedispus noaptea de vineri spre sâmbătă. Sergentul, plictisit, încercă o conversație, dar Fane răspunse scurt: „Gura, Jeane, c-am de lucru!“ Ca să-și simplifice existența, explicase el odată, le zicea la toți Jean. Capul sergentului începu să cadă tot mai des
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar a fost o surpriză. Uite lucruri pe care nu mi le închipuiam despre el. O fi fost un om mai vesel, în tinerețe, păcat că și-a ales o meserie care-l îmbătrânește. Pentru că rareori l-am văzut foarte binedispus. Dar parcă papa? Amândoi sunt mai mohorâți decât toți ceilalți oameni din jur. I-am dat lui Jacques Fântânile luminoase de la Universul și lui Nicu Miorlăitorul. Când să facem fântânile, iată că n-aveau instrucțiuni, așa că va trebui să trec
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
c’est le médecin qui l’a dit, spuse Alexandru, făcând aluzie la fratele lui, căruia i se spunea deja, în familie, medicul. Dan îi urmărea cu atenția unuia care asistă la o pantomimă. Era vioi și părea ceva mai binedispus decât în ajun. — Nu știu nici eu, doamnă, aș vrea să vă pot răspunde. Ce zi e azi? Mi-ar trebui un calendar... — Sâmbătă. — A, mi-era teamă că trebuie să fiu la serviciu. Sau nu, chiar trebuie, mi se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
niște adunări la care între taberele opuse „s-a încins o bătaie crâncenă cu bastoane și scaune care lovesc pe mulți și sparg multe geamuri“, până ce „combatanții sunt despărțiți de poliție“, monahul Ghenadie de la Căldărușani a fost văzut din nou binedispus și zâmbind sau poate râzând în barbă. La câteva zile după aceea, simbolic parcă, a murit Baronzi, autorul romanului Misterele Bucureștilor. Lui Procopiu i se părea că visează: păi aici, în fragmentul ăsta se află răspunsul! Sublinie cu creionul roșu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
curios și aflase ce trebuie să predea, de-aici i s-a tras moartea: icoana Maicii Preciste de la Sărindar, cea cu stele și lumină pe umeri, adică diamante. — Mă tem că șarada n-ai rezolvat-o cu totul corect, spuse binedispus Generalul Algiu, iar Costache se încruntă.Te deranjează dacă fumez? Și-și aprinse o pipă, iar musafirul îl secondă, însă cu o țigară de foi. — E drept că numai întâmplarea m-a ajutat să dau peste un element în plus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de molii, noroc că nu se vedea. În ce-l privește pe redactorul-prim nu se simțea la larg în perechea de pantofi păstrată numai pentru ocazii cu totul speciale, de parcă i-ar fi crescut între timp picioarele. Toader, feciorul cel binedispus, sări să-i ajute și-i conduse până la treptele intrării, deasupra căreia erau becuri aprinse și ghirlande de brad. Era ora 8. Până la miezul nopții mai rămăseseră 4 ore. Când îl văzu pe Dan, Marioara avu cea mai mare surpriză
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în sperieți. Se întoarseră în mare viteză, cu Eyal, care nu mai era amețit, pe bancheta din spate. Uri continuă cu întrebările, descoperind un singur amănunt nou: că atunci când Eyal a vorbit cu tatăl lui, duminică dimineață, Baruch Kishon părea binedispus. Zicea că lucrează la o poveste „tare“. Sau poate mișto. Eyal nu-și mai amintea. Începură știrile de la ora unsprezece, iar Uri îi spuse că știrea cu incendiul din chibuț era acum articolul de bază: găsiseră printre ruine niște rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se camufleze cu o glugă. Dar Romeo o recunoaște și simte că-i fuge pămîntul de sub picioare, înlemnește cu ochii fix spre ea și îl copleșește un val de căldură, instantaneu: e ea, sirena cu privirea de foc... liniștită și binedispusă, braț la braț cu fetele, se duc înspre dj, trecînd lejer prin fața lui Romeo, la un pas... chiar prin fața lui... dacă ar face un pas ar fi lîngă ea și i-ar oferi ursulețul panda pe care l-a luat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fantastice constituie o primă consecință a perioadei de avangardă, în miezul căreia ne aflăm încă, și un semnal de așezare a insurgențelor. Lumea Doinei Ruști este lipsită de agresivitatea ostentativă din proza ultimei generații, se desfășoară după tonul unui creator binedispus. Așa se face că în fireasca și crâncena luptă pentru supraviețuire, apar ființe ciudate, care se mișcă lejer printre filele timpului. Glolele răsar din pivnițe întunecoase, morgonii parazitează sufletele melancolice, iar fantomele (preferatele mele) plutesc risipite peste furnicarul vieții. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când mă sui în mașină. — Turul magic. Îmi surâde enigmatic și pornește motorul. Ieșim din Lower Ebury și o luăm pe un drum pe care nu-l recunosc, printr-un mic sătuc vecin, apoi în sus pe dealuri. Nathaniel pare binedispus și-mi spune povești despre fiecare fermă și fiecare cârciumă pe lângă care trecem. Dar abia dacă sunt atentă la el. Mintea mea lucrează la greu. Nu știu ce să fac. Nici măcar nu pot intra în clădire. Nu am nici un pic de credibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]