192 matches
-
act textual: "și la sfârșit e că atunci când citești/ Aventurile lui Huck și observi/ că peste câteva pagini vei ajunge la capat/ și panică/ și disperată/ nevoie/ de text." Mihai Ignat evita, pe cât posibil, ăndemnurile (devenite locuri comune) primilor postmoderni: biografismul, cotidianul, intertextul sunt ele ansele deconstruite, parodiate. Discursul său poetic se naște dintr-o indiferență asumată față de tot ce ănseamnă "program". Mihai Ignat, Eu, Ed. Paralelă 45, colecția '80, seria Poezie, 1999, 84 pag., 7500 lei.
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
natura lor, sufocate până la urmă „de banal și de generalitățile previzibile”: „Nu, oricât de ciudat, de paradoxal ar părea unor inși «din afara» literaturii sau psihologiei, sinceritatea nu e posibilă decât «în cadrul» ficțiunii, al «minciunii», al unui anumit tip de «minciună»...”. Biografismul netransfigurat l-ar fi condus pe I. Negoițescu, în Straja dragonilor, la o „mărturie ratată”, carte care ar fi putut să stea alături de Coridon-ul lui Gide, aceea însă de „un curaj biografic real”, tocmai pentru că depășește biograficul. Alți mari critici
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
Memorii, operă tot „neficțională”, ca și Straja dragonilor, la urma urmei, cartea lui I. Negoițescu despre care spune că l-a dezamăgit tocmai pentru că era astfel. Nu intră Breban în contradicție cu sine? Nu intră, ne asigură, pentru că la el biografismul este doar un pretext și nu o țintă, un factor declanșator și potențator, un punct de pornire către altceva mai complicat și mai angajant. „Nu, nu o biografie vreau să vă propun, ci un «pretext biografic» pentru atacarea unei teme
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
mă hotărăsc). PÎn| aici nimic deosebit, căci masca poate fi confecționată după o rețetă cunoscută, în diverse variante. Dar sub această mască ( factor plastic) pulsează o viață lirică distinctă, pusă-n pagină în virtutea a ceea ce comentatorii postmodernismului numesc "personism" sau "biografism", adică o întoarcere la concretețea existențială, la experiența imediată a autorului care sfidează principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță individualizantă sfidătoare, împinsă pînă-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt ale unei poze, ci
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
tocmai locul potrivit. Cum o arată și titlul cărții (conținutul unui pachet primit de acasă), mediul surprins în poezia lui Dan Sociu este cel al căminelor studențești, un mediu mizer, incert, adesea sordid, salvat întrucâtva de boemă. Poetul cultivă un biografism auster, firesc, un confesiv din doar câteva linii, evitând sentimentalul și încărcătura metaforică. Acest tip de minimalism biografic nu este nou deloc, cu atât mai puțin original, destul de răspândit astăzi (e chiar o modă de ani buni, se poartă), doar
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
56). S-ar fi putut consulta și Integrala operei poetice a lui V. Voiculescu, realizată de Roxana Sorescu în 1999 la Editura Anastasia. Precaritatea unor interpretări critice se însoțește uneori cu astfel de impardonabile lacune sau inexplicabile retardări documentare. Dacă biografismul lui Emil Manu (despre care am scris acum două săptămâni) e mult prea sec și dezarticulat, biografismul lui Florentin Popescu e prea descriptiv, liric și participativ. Narațiunea biografică obiectivă, fluentă, și documentarismul neutru, dar sugestiv și revelator, par destul de greu
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
Sorescu în 1999 la Editura Anastasia. Precaritatea unor interpretări critice se însoțește uneori cu astfel de impardonabile lacune sau inexplicabile retardări documentare. Dacă biografismul lui Emil Manu (despre care am scris acum două săptămâni) e mult prea sec și dezarticulat, biografismul lui Florentin Popescu e prea descriptiv, liric și participativ. Narațiunea biografică obiectivă, fluentă, și documentarismul neutru, dar sugestiv și revelator, par destul de greu de atins.
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
Corin Braga (despre "stil și traumă" la N. M.), Matei Călinescu (reflecții pe marginea volumului întoarcerea huliganului), Leon Volovici (despre singurătatea lui Norman Manea), Irina Petraș ("Tușe la un portret de Hidalgo"), George State (despre "afinitățile Celan - Manea"), CălinTeutișan (despre biografismul prozei lui N. M.. Din tableta poetei Marta Petreu reținem mărturisirea: "Ne știm de un sfert de secol, din primăvara nehotărâtă a anului 1981, când un prieten comun ne-a făcut cunoștință. A devenit imediat un reper intelectual pentru mine
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
se pronunțe. Până la Nabokov nimeni nu încercase să afle în ce fel de gândac se metamorfozează Gregor Samsa. Cum ar fi dacă nuvelele licențioase ale lui Hasdeu ar avea parte de o asemenea lectură? Înainte de orice, fără a aluneca în biografism, relația autorului ca persoană cu textul Duducăi Mamuca nu e deloc nepolemică. Cu cititorii, nici atât, mai ales cu cei importanți (ca Maiorescu). După ce, în 18 aprilie 1863, Comitetul de Inspecțiune a Școalelor de Dincoace de Milcov ( același Maiorescu fiind membru
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
fost un estet și, ca toți congenerii, un adept convins al autonomiei esteticului, legea de aramă a scrisului său de la care nu s-a abătut niciodată. Situat de la bun început pe această poziție, el a combătut multă vreme istorismul și biografismul, deși s-a ocupat în studii memorabile de clasici, care se pretau și la o asemenea abordare, ca Eminescu și Creangă, Maiorescu, Odobescu și Coșbuc. Intransigența metodologică a criticului începe totuși să cedeze pe parcurs, mai ales din momentul când
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
cărora nu s-a mai putut limita la analiza strict literară. Peste ani (1968) va relua întregul material într-o micromonografie, redactată după regulile consacrate ale genului, apropiindu-se de complexa metodă călinesciană. Biografia execrată, când ea se transforma în biografism, oricum trecută în cel mai bun caz în plan secund, e pusă acum la loc de cinste, subliniindu-i-se importanța și statutul special, dat fiind faptul că ea devine la Hogaș, pe anumite segmente, chiar temă a operei. Vladimir
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
parte, o asemenea aserțiune), de unde și amatorismul ce l-ar caracteriza, după opinia mea, prea limitativ. Dar Vladimir Streinu a dat primul studiu monografic temeinic despre autorul Părintelui Ghermănuță (încă din 1944-1947), fortificat în cartea din 1968, și, el, adversarul biografismului, a reabilitat biografia ca gen, fie și în cazul mai special al lui Hogaș: "De aceea critica, oricât ar respinge studiul vieții autorilor, oricât de nebiografistă ar fi ea, se simte ținută în cazul lui să plece de la anumite momente
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
momente biografice, care răsună până în inima operei, determinându-i caracterul." Cu Ion Creangă, lucrurile stau, într-un fel, asemănător, dar cu mult mai spectaculos. Vladimir Streinu a scris despre el în mod substanțial încă din vremea când combătea cu fervoare biografismul, sub semnul căruia i se părea că se sărbătorise până și centenarul din 1937. El deduce acum portretul omului exclusiv din operă (totuși autobiografică măcar în punctul de pornire), dispensându-se de biografie. Mai târziu, ca și la Hogaș, va
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
literare interne a fenomenului. Este, mai degrabă, o critică a ideilor în eminescologie, din care extrage punctual inovațiile, tipul de critică, metodele și instrumentarul critic. Această perspectivă convoacă, prin distanțare și polemică, trei tipuri de atitudine și metode critice: față de biografismul istoricizat propune o biografie intelectuală, a formației și ideologiei epocii cu efectele ei asupra poetului; descripțiilor pe orizontala tematic-descriptivă le opune analiza structuralistă; în final, impresionismului descriptiv al criticii îi contrapune o critică genetică a operei, prin configurarea internă a
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
România - esențe lirice și sufletești perene. "Teme precum puritatea și căderea în păcat, moartea și supraviețuirea, dragostea ca aspirație către absolut și deopotrivă ca fugă de realitatea concretă conferă poeziei Ťmoderneť a Anei Blandiana o dimensiune atemporală care, refuzând atât biografismul cât și artificialitatea, consacră actul poetic ca mit creator" apreciază Bruno Mazzoni. "Recuperarea lecției moderniste" de către generația lirică din care face parte Ana Blandiana, constată traducătorul italian, a însemnat nu numai "o simplă revoltă generaționistă", ci și o "reacție morală
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
sînt de tip expresionist, pentru care "autodefinirea estetă, livrescă și halucinant implicată" (ca la Constantin Hrehor) nu distruge vechea idee a precarității ființei, "sensul originar, de natură ontologică", bătrîna transcendență a poeziei moderne. Toți aceștia refuză sau trec dincolo de textualism, biografism sau experimentalism. Reacția la "simplele și descărnatele experimente textualiste" de care s-ar face vinovați optzeciștii bucureșteni este constantă și aproape că funcționează ca o cumpănă a apelor. De "partea cealaltă", în afară de incriminații "Mircea Cărtărescu et compania", Fețele poeziei, p.
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
despre o evoluție organică a poeziei românești. Ion Pop simte o schimbare a poziei după '89, dar nu îndrăznește să propună un scenariu radical: "Poate că e de așteptat o nouă vîrstă a "literaturii autenticității" și a "experienței"; poate că "biografismul" atît de drag deja unor reprezentanți ai "generației '80" va cunoaște o nouă înflorire și că "mașina intertextuală" va avea de măcinat destule lozinci aruncate la lada de gunoi a istoriei. în orice caz, este foarte probabil că acea "emfază
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
ani. Sau altfel spus "competiția continua", după titlul dat de Gheorghe Crăciun unei altfel de antologii. Membru fondator al Cenaclului de Luni, Călin Vlasie este un optzecist atipic, cu o poezie departe de pretențiile cunoscute ale poeților perioadei: poezia cotidianului, biografism etc. Cartea să se încheie cu un poem care ar fi trebuit să fie un prolog a un manifest și, în același timp, un tribut adus generației de care nu se dezminte: "Eram obosiți a o generatie obosită./ aCe se
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
mai articulat al reflecției programatice asupra demersului critic. Discursul critic nu mai este, acum, „impresionist”, saturat de volute stilistice, cu exces de metafore, ci mai degrabă neutru, sobru, consistent, cu substrat informativ și bibliografic solid. Fără să fetișizeze anecdotica sau biografismul, Cornel Ungureanu situează opera în context social și istoric, detașându-se de actualitatea literară strictă și comentând scriitori din epoca interbelică (Ion Pillat, Lucian Blaga, Hortensia Papadat- Bengescu), prilej de a amplifica orizontul lecturilor, într-o tentativă de articulare a
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
la o tradiție de filosofie feministă, fără a simți deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea atitudini se anunță cel puțin interesante. Una dintre cele mai marcante trăsături ale acestui tip de scriitură este un biografism soft, tipic feminin, o pălăvrăgeală savuroasă despre rude, mătuși și prietene, despre propriile vîrste trecute, despre vacanțe (una dintre cele mai bune proze pe care le-am auzit citite în cenaclul Litere de acum cîțiva ani se numea Vacanțierul și
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
sub semnul viziunii cenaclu-lui Litere, anii '95 -'97, cenaclu condus de Mircea Cărtărescu: tematica în proză se rotește discret în jurul eroticii (și, mai general, a corporalității) adolescentine; sînt expuse rafinat, cu grijă, obsesiile, gîndurile tînărului abia ajuns în facultate; un biografism care a atins și extreme, mulți dintre scriitorii formați în acel cenaclu reluînd în scris experiențele lor din exact acea perioadă. Cam atît. Romanul Ceciliei Ștefănescu, privit din perspectiva cenaclului cărtărescian, este cel al unei scriitoare care și-a învățat
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
Craiova s-a aflat pe piața cărții din România cu un volum de proză scurtă, denumit Începutul cuvintelor. Este o antologie a scrisului prozastic, conceput de autor în două dimensiuni stilistice: una conceptuală, sub zodia nonconformismului urmuzian, și alta a biografismului firesc, lejer, ca emanație a eului creator în devenirea lui social-intelectuală. Peste amândouă ipostazele se arcuiește grija unei comunicări cu tentă și detentă morfo-sintactică îndeajuns de supravegheată, poate prea intenționat supravegheată la nivelul fiecărui enunț în parte. Toate, dar absolut
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
poeți. Pe Leonid Dimov îl privește diacronic în evoluția de la un volum la altul; în Mircea Ivănescu vede cel mai bun exemplu pentru a argumenta prezența unor constante ale poeziei optzeciste încă din anii ’60-’70 prin recurgerea la prozaism, biografism, epicizare sau prin dimensiunile lungi ale poemelor sale, opuse ermetismului modernist. Florin Mugur este un „maestru din umbră” a cărui operă are drept sâmbure tematic creația, iar poezia lui Șerban Foarță îl obligă pe Ion Bogdan Lefter la o analiză
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
cu un gest care parcă vrea să însemne o exorcizare prin exces de numire. Aici se poate detecta atitudinea de fond a poetei care face abuz de supunere, fără tabu-uri, cu brutalitate. Rezultatul nu este însă vreo specie de biografism, pentru că poeta nu se pierde în concretul vieții, ci se instalează în zona unui misticism la îndemînă, pigmentat cu neologisme universitare. Pentru cei care gusta poză dostoievskiana, considerată de mulți scriitori, unii consacrați, o valoare suficientă, poemele Alexandrei Voicu vor
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]