410 matches
-
un istm care ar descongestiona bătrâna promenadă a Bucureștiului. Problema, știm, se menține. Traseele sunt și ale oamenilor, dar și ale tramvaielor, trăsurilor, omnibuzului care mergea la Văcărești. Pe acestea, Damé nu le nesocotește. Dimpotrivă, adună anecdote despre calești și birje, despre vremurile când nu-i era permis oricui să se arate în trăsură (invidiile din Dridri îi dau dreptate) și chiar precizează costurile unei plimbări, la început de secol. Cum Caragiale spunea că bucureșteanul, oricât de scăpătat, este dependent de
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
trăsură (invidiile din Dridri îi dau dreptate) și chiar precizează costurile unei plimbări, la început de secol. Cum Caragiale spunea că bucureșteanul, oricât de scăpătat, este dependent de muscal (dependența, în varii forme, s-a păstrat), înțelegem că plimbarea în birjă descoperită ori cupeu nu era foarte la îndemâna, dar pentru dichisul ei se puteau face orice sacrificii. Cine are birjă și unde se găsesc, câte circulă și cu ce profit sunt alte pete de culoare dintr-un București care, la urma
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
spunea că bucureșteanul, oricât de scăpătat, este dependent de muscal (dependența, în varii forme, s-a păstrat), înțelegem că plimbarea în birjă descoperită ori cupeu nu era foarte la îndemâna, dar pentru dichisul ei se puteau face orice sacrificii. Cine are birjă și unde se găsesc, câte circulă și cu ce profit sunt alte pete de culoare dintr-un București care, la urma urmei, nu s-a schimbat foarte mult, s-a făcut doar mai greu de cuprins. Zonele mai colorate și
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
ștergându-și cu o batistă colorată chelia gingașă, de culoarea piersicii. - Dar spune odată, Evsei Lvovici, îl implorară salariații, deja - ce? Evsei tăcu dintr-odată, se așeză pe pervaz după ce luă de-acolo carcasa de fier, aducând a aripă de birjă, a Remington-ului și începu să dea drumul încet aerului fierbinte inhalat de plămâni în timpul finișului de pe Bulevardul Calul lui Prjevalski. În timpul acestei operațiuni, Ciclop, care se reașezase, începu să foșnească din nou pe perete, și pe capul Lidiei Feodorovna se
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
care s-au deschis unele lângă altele în toate colțurile mahalalelor; măsurând grosimea coadelor rochiilor care mătură praful, gunoiul și noroiul stradelor; privind strălucirea trăsurilor care se leagănă pe șosea; admirând luxul livrelelor și fețele domnișoarelor care se învârtesc în birje, ne putem zice că mergem ca praful și noroiul unde ne duce vântul și apa." (pp. 13-14). O catastrofă à la légère, asupra căreia prelecțiunile lui Ghica au efectul unei predici în lupanar. Greoaie și părtinitoare - autorul lor e, în
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
Ce e?... Arde fața de masă: o țigaretă nestăpânită - o gaură neagră cât o băncuță... Degrab înăbuș scandalul - acopăr această ocară, de frica chelnerului. Am ajuns la Berlin. De acuma, ținete! Administrație, armată, arte, științe, litere, tramvaie, drumuri de fier, birji, chelneri, frizeri, public, prăvălie, case, monumente, mâncare, bere, tot, tot, prost, stupid, imbecil. Numai un lucru scapă, ca prin minune - apa; nu-nțeleg de ce.” Istoria zilelor petrecute de Barbu Delavrancea la Berlin constituie o fabuloasă radiografie a spiritului balcanic „față
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
apoi, țac, Jena -; psihiatrie.”// Nu-mi cumpăr cărți, s-au dus toți banii, / așa prin librării mă țin:/ note - la coadă cu golanii: -/ astea sunt zilele-n Turin. În timp ce-alesul putregai/ sugea la punte scoal-te masă, îmbrățișă la birje cai, până ce gazda-l trase-acasă.” A văzut cu puterea intuiției și a lucidității care-l caracterizau („Trebuie să fii foarte mult, ca să nu mai exprimi nimic. Taci și vezi-ți de drum.)” cum este și cum va fi viața unui
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
găsită la bibliotecă. De asemenea se fac referiri succinte la unele momente istorice revoluția din 1989 sau abdicarea regelui Carol al II-lea. Christian Haller inserează în text multe cuvinte românești: "ardei impluți", "Palatul regală", "Cara cu bere", "Dalea Metropoliei", "birjă", "ciorbă", " Mișcă te!", "țuică", "dulceață", "dud", "cozonac", "Pepene! Pepene!", "pînză", "jimblă", "bumbac", "prin noi înșine", de regulă explicate cititorului german, ortografierea lor pe alocuri ciudată amuzîndu-l însă pe cunoscătorul limbii române. Mama lui își amintește de negustorii de legume cu
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
mai multor rînduri de perdele de mătase - ca acela al unei flori rare pe care soarele prea puternic, vîntul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mîrlanilor ar fi putut s-o ofilească." Amintirea aceasta, strecurată într-o birjă care străbate cartierul oriental, unde-l dusese de-atîtea ori pe Filip, cu florile lui, trece în visul lui Carol, care parcă vede aievea năruita casă de plăceri, cu grecul omorît în torturi de foștii-i efebi, arzînd în fumuri pestilențiale
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
și mi s-a povestit că primele mele cuvinte au fost mama, tata, avion. Dacă e adevărat că era un avion american care tocmai trecea, să fi fost oare premoniția viitoarei mele transmutări peste ocean? Tatăl meu și plimbarea cu birja Unchiul Mihai, fratele tatei, era foarte apropiat de Iuliu Maniu și, dacă nu mă înșel, fusese ministru în guvernul lui. Era un ardelean dintr-o bucată, demn și capabil de o mare bunătate, în ciuda educației austriece pe care o primise
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
se șterg ușor. Dar mie mi-au plăcut întotdeauna ungurii. Cultura și rafinamentul, delicatețea și bunul-gust, îmi pare bine s-o constat, îi caracterizează pe mulți. Cel mai greu îmi era să-l ascult pe tata descriind faimoasa plimbare cu birja prin Cluj, la care îl invitase fratele lui Mihai și care avea să-i schimbe viața. Era una dintre anecdotele sale favorite și, deși el o povestea cu multă admirație față de fratele său, mie și azi mi se pare o
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
ajungă la Paris să studieze sculptura cu Rodin. Avea în el o chemare pasionată și un talent vizual evident. Ar fi fost normal să-și urmeze vocația, într-o zi, fratele lui l-a invitat calm la o plimbare cu birja prin Cluj, unde familia se stabilise după moartea prematură a bunicului meu. Deși sunt mai mare, îți voi vorbi de la egal la egal, deschis, fără prejudecăți! Tu vrei să mergi la Paris să studiezi les beaux-arts. Frumos, nimic de spus
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
damele care au apreciat și iubit pe micuțul cu ochii căprui, par negru și o cicatrice deasupra buzei. A murit bogatul sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de artificial în paginile lui. Sfârșitul secolului al nouăsprezecelea dobândește un excepțional aer de familiaritate. Piața Ateneului, Catedrala Sf. Iosif, strada Fântânii, strada Cantacuzino, pe toate cititorul le poate vedea cu ochii. Ticurile de fiecare zi ale personajelor devin molipsitoare. Birjele cu muscalii lor au o teribilă concretețe. Apropo de această senzație, există în roman o scenă care, prin analogie, o poate limpezi foarte instructiv. Îmbolnăvindu-se dintrodată, fiica doctorului Margulis, Iulia, cade la pat. În tot acest timp, trăiește o
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
izvorului Să tremure-asupra fin-prundului Asemeni surîsului, gîndului. Căci toate-s în voia Umilului. Primește-osteneala Emilului. Dedat iar corvezilor pure, Îți strîng flori pustii de pădure. Ci nu-ți fie teamă, n-ai grijă În somn de-oi sosi cu o birjă De aur de mii de carate; Știi bine, eu pot să-ți fiu frate De fragedă singurătate...
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10678_a_12003]
-
trăsurile din prim plan nu sunt altceva decât precursoarele viitoarelor taxiuri care le vor lua locul odată cu dezvoltarea tehnicii, așteptându-și clienții cu dare de mână, pe aceeași latură a pieței, pentru a-i purta spre diverse destinații. Însă dincolo de birji, sunt clădirile cu încărcătura lor istorică. La intersecția pieței cu strada Napoca, se află Palatul Rhédey, edificiu ce poartă numele familiei nobiliare care l-a cumpărat pe la începutul secolului al XVIII-lea. Prin sala de bal aflată în interiorul clădirii, palatul
O CLIPĂ PENTRU ETERNITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344226_a_345555]
-
au trecut de la realizarea fotografiei, arhitectura pieței a rămas aproape neschimbată. Doar statuia Statuia Ciumei a fost mutată, în anul 1959, în cartierul Mărăști, în grădina din spatele Bisericii Sfântul Petru. S-au schimbat oamenii și mijloacele de transport. Locul arhaicelor birje a fost luat de taxiuri, iar caii au fost înlocuiți cu hergheliile de cai putere ale motoarelor acestora. Și viața merge mai departe... timpul se scurge implacabil, iar peste vechile povești uitarea își țese perfidul văl. Ioan CIORCA Referință Bibliografică
O CLIPĂ PENTRU ETERNITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344226_a_345555]
-
de diferite tipuri și dimensiuni, bunăoară, potcoave de „coseală” pentru animale cu o călcătură ieșită din comun, apoi potcoave de „țăcăneală”, care produc un sunet deosebit pe drumuri asfaltate, destinate în speță unor cai de paradă sau de trăsură sau birjă. Potcoavele de „gheață”, care mai poartă și denumirea de „mâță”, cele „bătrânești” sau „țigănești” se aplică peste cele obișnuite, pentru a preveni alunecarea pe timpul iernii pe polei. Mic dicționar de meseriaș • auflinger - lingură de curățat impuritățile strânse în copita calului
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
își amintește nea Traian. Auziseră și ei de caii lui tare frumoși. „Și-au făcut alai ca de «kirwai», că-și puseseră casa la punct și voiau s-o sfințească cu preotul catolic din Mehala. Eu l-am adus cu birja și cu cei mai frumoși trăpași pe care-i am în grajd”, îmi povestește nea Traian despre ieșirea cu nemții din Săcălaz. Și tot acolo, altă familie, tot de nemți, au făcut nunta de argint, cu trăsurile și caii aduși
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
nea Traian. „Apoi să vezi distracție cu fanfară nemțească adusă din Germania. Era ca-n povești, doar că năzdrăvanii mei nu scot flăcări pe nări. A fost tare frumos. Când s-o gătat distracția, tăt io i-am dus cu birjele și cu caii mei acasă, iar după aia, m-am «repatriat» și io în Măhala mea iubită”... I-a rămas însă în memorie o demonstrație hipică de la Târgu-Mureș. Era în 1985, când primarul de atunci, Kelemen Attila, îmbrăcat elegant și
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
fiind asistată doar de Aglaia, sora ei mai mare. Matei a lipsit de la înmormântare. A avut o înmormântare săracă, cu un număr restrâns de rude și prieteni. Sicriul ordinar cu corpul neînsuflețit a fost dus la cimitirul Eternitatea într-o birjă cu un cal. După moartea ei, Ion Păun Pincio a văzut într-o dimineață pe Strada Teatrului din Botoșani niște obiecte scoase la licitație: „o canapea, vreo două sofe, niscaiva cărți și câteva lucruri, toate vechi, toate hârbuite, care grăiau
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
mă preocupă mai mult lipsa de acțiune decât emoțiile care-mi procuraseră această calitate. Ieșeam doar o dată sau de două ori în săptămâna în care se întâmpla să am câteva ruble, să am, adică, atât cât să-mi ajungă pentru birjă și pentru cameră. Aceste câteva ruble care, într-o lună, ajungeau cam la patruzeci, apăsau foarte greu asupra vieții mamei mele. De ani buni, umbla într-un palton cârpit în fel și chip, destrămat și urât mirositor, purta ghete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din ochi, rușinată de lacrimile pline de fericirea jertfei și a iubirii. Două zile mai târziu s-a întâmplat ca, fiind pe bulevard, în drum spre una dintre suburbii, Sonia să-și aducă aminte că trebuie să telefoneze acasă. Oprim birja nu departe de casa mea și Sonia mă roagă s-o aștept pe stradă. Cobor din birjă și încep să mă plimb în așteptarea ei când, deodată, aproape de colț, cineva îmi atinge mâna. Mă dau înapoi. E mama. Are capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a întâmplat ca, fiind pe bulevard, în drum spre una dintre suburbii, Sonia să-și aducă aminte că trebuie să telefoneze acasă. Oprim birja nu departe de casa mea și Sonia mă roagă s-o aștept pe stradă. Cobor din birjă și încep să mă plimb în așteptarea ei când, deodată, aproape de colț, cineva îmi atinge mâna. Mă dau înapoi. E mama. Are capul descoperit, și părul ei cărunt e ciufulit. Poartă haina vătuită a dădacei și în mână ține o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înțelege că această îngrozitoare bătrână este mama mea. Duceți-vă, când vă spun, să nu văd urmă din dumneavoastră, repet eu, spunându-i „dumneavoastră“ pentru că n-o puteam goni cu glas tare acolo, pe stradă. Și după ce am revenit la birjă și am urcat-o pe Sonia care tocmai se întorcea de la cabina telefonică, privind în ochii ei albaștri, mijiți într-o linie oblică din cauza soarelui care bătea în aripile lăcuite ale echipajului, am simțit o asemenea fericire, încât m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]