542 matches
-
război mondial, Șandor nu mai era printre vii, iar nevasta lui, bunica-mătușă, a început a-i folosi trăsurile, acum ale ei. Care erau trei. în fiecare duminică se așeza într-una din ele și făcea o plimbare în jurul lacului. Birjarul cînta dumnezeiește la scripcă, iar caii știau singuri drumul, așa că hățurile le atîrnau de grumaz. El îi mîna fluierînd un ceardaș, uneori acompaniat de vioară. Toți de pe marginea drumului vorbeau: - Iată-l iarăși pe Sabath, cu caii lui țopăind ceardaș
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
se vor alege cu nimic altceva decât cu stăpânirea prusacă care nu se prea deosebește de cea țaristă. Soldații mă contraziceau, spunând că și nemții vor arunca armele." în trăsură spre Chișinău "am rămas uimiți de frumoasa moldovenească vorbită de birjarul nostru, un evreu simpatic și vorbăreț. N-aș fi crezut niciodată că voi putea să aud aici în Basarabia un evreu vorbind așa de frumos limba noastră." Numai că trăsura este atacată de bandiți, călătorii sunt jefuiți, se făcuse seară
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu " În timpul protestelor din Piața Universității, pe care le-a provocat chiar el jignind ca un birjar un bun național, Băsescu a tăcut chitic, ascuns în spatele cordoanelor SPP de la Cotroceni. O vorbă n-a scos marele bărbat de stat, știind că soarta lui și a camarilei sale depind de-un fir de păr. La alegerile locale și
Dan Voiculescu îl somează pe Băsescu să nu mai sfideze un popor care îl detestă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35979_a_37304]
-
Antonescu, regimul comunist, precum și ideologiile aferente. Fascismul, nazismul și comunismul au fost mai curând minimalizate, bagatelizate și luate în derâdere prin aceea că au fost folosite ca mijloace de compromitere și discreditare într-un scandal politic cu miză minoră. Comisia birjarilor comuniști și hamurile lor ideologice Numai că scandalul poneiului roz nu s-a oprit aici. Un "supraviețuitor la Comitetului de stat al Planificării"12 și președinte al Senatului pe atunci, Nicolae Văcăroiu, se autosesizează și solicită Comisiei de Cultură a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian Criveanu. Actorul Mircea Hadârcă, interpretul lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie de ropotele aplauzelor prelungite. Succesul fiind mare, în 1958, s-a apelat la aceeasi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
circulă în veselie în ambele direcții) - toate astea sunt greu de suportat pentru un canadian obișnuit cu liniștea, cu prietenia și curtoazia conducătorilor auto, cu disciplină, curățenie și ordinea de acasă. Înjurăturile sunt la modă - auzi înjurături la tot pasul. Birjari nu mai sunt în București, dar manierele birjărești au rămas. Interesant, cârciumile ieftine sunt pline de consumatori, de obicei prost îmbrăcați. Pensionarii și-au făcut un obicei să bea de dimineață băuturi alcoolice în loc de ceai. Am văzut asta și m-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
noapte sufletul tău eliberat va descoperi această clipă cicatrice sângerânda adâncita de mine într-un apus secret cu stângăcia iubirii adevărate va pecetlui liniștea - singură pasiune permisă dincolo de moarte. Assan, un albanez care vară vindea înghețată în piață, lângă cafeneaua birjarilor, si Moșulică, pe care cei mai mulți dintre colegi mei îl știau numai după îndeletnicirea de ziua când vindea semințe de dovleac și floricele de porumb, cu aceiași cobilița pe umăr. Parcă îl aud, copiil find, cănd veneam în Râmnic, strigând când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
diametrul de 45 de centimetri costă 32 de lei, iar o porție de papanași că la mama acasă doar 9 lei. Pentru Platoul haiducului, serit pe fund de lemn, va trebui să scoți din buzunar 39 de lei. La bulevard, birjar Dacă că vrei să te bucuri de frumusețea Copoului, sau doar să fii văzut pe o terasă luxoasa, Time Ouț este locul ideal pentru tine. Deschisă în vara acestui an pentru al patrulea sezon, terasă din Copou are prețuri pentru
Top 5 terase din Iasi [Corola-blog/BlogPost/95874_a_97166]
-
taină Domnul Isus le spală picioarele și le spune că cel mai mare trebuie să fie „slujitorul vostru”. Greu, nu? Unii sunt obișnuiți cu ideea că a fi șef înseamnă să ai sclavi pe plantație, să te porți ca un birjar, să fii violent și să domini psihic pe cei din jur, cu impresia că deții monopolul inteligenței și superiorității rasiale ori sexuale. HM! Dar nu e deloc așa. Asta înseamnă barbarie și nu bărbăție, ori incompetență managerială. În toate timpurile
DESPRE LIDERI, ŞEFI, CONDUCĂTORI ŞI MANAGERI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360233_a_361562]
-
onoare, loialitate, demnitate etc.), în realitate însă întreaga structură este aservită complet intereselor personale ale șefului. Părintele își bate cu sete copilul și nevasta, iar apoi se duce la biserică și se roagă aprig pentru sprijin divin. Înjură ca un birjar la volan și, în secunda următoare, face cruci până în pământ pentru că a trecut pe lângă o biserică. ANAF scrie mare că sunt „la dispoziția” contribuabilului dar, în practică, funcționarele se răstesc la tine dacă îndrăznești să comentezi, ridică din umeri când
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
ci și cu o platformă și o căruță țărănească, pentru că așa-i șade bine bănățeanului „cu nevastă frumoasă, căruță bună și cai zdraveni”... Herghelia de pe strada Dragoș Vodă Se supără rău de tot nea Traian dacă-l faci căruțaș sau birjar. El se vrea, și chiar este, vizitiu de „domni și doamne cu pretenții”. Mândru ca orice măhăleanț de ispravă, se consideră gospodar, dar înainte de toate crescător de cai, „cum n-are multă lume de prin părțile astea” și-l doare
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
ca acu — Aveți dreptate, nu l-am apucat, mi-a povestit mama. În schimb Îmi amintesc de trăsuri, aveam vreo șapte, opt ani cînd mergeam cu familia la hipodrom la curse, Îmi plăcea grozav să stau pe bancheta Îngustă din spatele birjarului, făcută parcă special pentru copii, să mă legăn ușor și birjarul era Îmbrăcat Într-un fel de caftan negru de catifea și Încins cu brîu roșu pe mijloc — Ehe, doamnă Norico, să-ți povestesc io Sună. — Cred că a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mama. În schimb Îmi amintesc de trăsuri, aveam vreo șapte, opt ani cînd mergeam cu familia la hipodrom la curse, Îmi plăcea grozav să stau pe bancheta Îngustă din spatele birjarului, făcută parcă special pentru copii, să mă legăn ușor și birjarul era Îmbrăcat Într-un fel de caftan negru de catifea și Încins cu brîu roșu pe mijloc — Ehe, doamnă Norico, să-ți povestesc io Sună. — Cred că a venit soțul meu. — Aoleu, nici nu băgai de seamă că să făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
exagerare În acest tablou În care liniile și culorile vin să se așeze singure, găsindu-și orbește drumul Înapoi În imaginea unei secvențe Întrerupte la jumătate. Fără Îndoială, era o scenă comică aceea și Dumnezeu rîdea cutremurîndu-și burțile ca un birjar și din rîsul lui s-au născut dresorii cu drepturile și frica lor și dobitoacele cu obligațiile și frica lor și din rîsul acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii au adormit zgribuliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foc și când pe cer, sus, liniile telegrafului se întind ca niște odgoane brumate? Am întrebat-o cum o cheamă și încotro merge. Se numea Zinocika și nu mergea „undeva“ anume, „pur și simplu mergea“. La colțul străzii stătea un birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul era așezat în profil, sprijinit de partea din față a saniei, curbată ca un semn de întrebare. Când ne-am apropiat, a ieșit din nemișcare și, după ce ne-a cercetat de parcă ar fi luat la ochi un vânat care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înapoi ne ceru zece ruble și, deși în buzunarele „luminăției sale“ se aflau doar cinci ruble și jumătate, m-aș fi urcat în sanie fără să stau prea mult pe gânduri, considerând, pe atunci, că a mă târgui cu un birjar în prezența unei doamne este cu mult mai grav decât a săvârși o ticăloșie. Dar Zinocika salvă situația. Cu ochișorii plini de indignare, ea observă că n-a mai auzit de un preț așa de mare și că nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
plini de indignare, ea observă că n-a mai auzit de un preț așa de mare și că nu face să-i dau mai mult de o hârtie verde. Și, spunând aceasta, mă prinse de mână și mă trase de lângă birjar. Ea mă trăgea, iar eu mă opuneam discret și, opunându-mă, simțeam că rușinea pe care o transferam asupra Zinocikăi mă părăsește. Reieșea că nu eu sunt vinovat de situație și că aș fi gata să dau oricât. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe care o transferam asupra Zinocikăi mă părăsește. Reieșea că nu eu sunt vinovat de situație și că aș fi gata să dau oricât. După ce am străbătut vreo douăzeci de pași, Zinocika privi precaută peste umărul meu și, văzând că birjarul scoate grăbit pătura de pe cal, mai că strigă de bucurie. Punându-mi-se în față și ridicându-se pe vârfuri, îmi șopti plină de entuziasm: - E de acord, e de acord (aplaudă chiar fără zgomot), vine imediat. Vedeți ce isteață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o fată săracă, mă scutește de cheltuieli. Și asta nu pentru că aceste cheltuieli n-ar fi pe puterile mele, ci pentru că, în meschina ei sărăcie, ea nu poate concepe că se poate face asemenea risipă de bani. La următoarea intersecție, birjarul ne ajunse din urmă, ne depăși și, domolindu-și bidiviul, trase de hățuri de la dreapta la stânga, după care, lăsat pe spate, ne făcu semn să urcăm. După ce am urcat-o pe Zinocika, am trecut de partea cealaltă cât am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întotdeauna, mă împotriveam din toate puterile acestei bucurii care mă invada. Când am trecut de Iar și au început să se vadă stâlpul de la stația de tramvai și ghereta ca o prăjitură în formă de melc, ca să treacă pe centură, birjarul s-a lăsat cu spatele pe noi și, strângând tare hățurile, a început să cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada a încetat să cadă. Doar în preajma câte unui felinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de pe centură pe șosea, nu mai aveam decât o singură dorință: să ajung cât mai repede în oraș, să cobor și să plătesc. La întoarcere, drumul a fost plicticos și mi-a fost frig. Dar, când, apropiindu-ne de Strastnoe, birjarul s-a întors și a întrebat dacă să mai meargă și unde, atunci, privind-o întrebător pe Zinocika, am simțit, ca de obicei, o dulce strângere de inimă. Zinocika nu mă privea în ochi, ci se uita la buzele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
obicei, o dulce strângere de inimă. Zinocika nu mă privea în ochi, ci se uita la buzele mele cu privirea aceea buimacă al cărei sens îl cunoșteam atât de bine. Lăsându-mă pe genunchii tremurând de fericire, i-am spus birjarului la ureche să ne ducă pe strada Vinogradov. N-ar fi drept să spun că în minutele care au urmat nu m-a neliniștit gândul că sunt bolnav și că am s-o molipsesc și pe Zinocika. Strângând-o tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]