155 matches
-
comiți doar pentru că nu ai prilejul... Îl cauți: scrii. Coșmarul te-a marcat: porți jurnalul cu tine, dormi cu el sub pernă. Ții manuscrisul la un cunoscut. Lucrezi - pe foi volante - pe unde apuci; prin parcuri sau cafenele, într-un bistrou din apropiere. După dactilo, arzi indigoul. De câte ori pleci de acasă, lași în urmă semne insesizabile pentr-un intrus. Pe o pagină falsă a romanului, vârful peniței orientat spre o anumită literă, un ac precis poziționat pe desenul mozaicului din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rezista mai mult, cu atât mai insistent devenea el și în felul ăsta interacțiunile lor ajungeau să semene cu o relație. Ieșeau în oraș la o cină romantică sau cinau acasă la lumina lumânărilor ori luau o gustare duminica la bistrourile elegante din centru. El suna doar ca să o salute, îi trimitea la școală ursuleți Gummi și cutii cu unt de arahide, o invita în oraș cu câteva zile înainte ca să fie sigur că ea nu are alte planuri. Cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era al său: Îndemnul. Asta era calea, hotărîse. Începutul urzelii era făcut. Cu W., Thomas se vedea rar. Îl vizita la cîteva luni o dată, nu vroia să Îl tulbure pe artist. Se Întîlneau În oraș, Thomas Îl invita Într-un bistrou, o cină Îndestulată era pentru Pigmalion totdeauna binevenită; și multă bere, pe urmă; nu se Îmbătau, se țineau tari, băuseră ei tone de-a lungul timpului; vorbeau ceasuri Întregi. E drept, erau cuprinși de o anume euforie, tocmai asta căutau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
specialitatea casei, probabil. A mai cerut un whisky, plătea consumația pe loc, pentru a putea să plece În orice clipă. A sorbit; s-a simțit, dintr-odată, bine. Nu era deloc rău la Madrid, cel puțin pe Calle Breton. Numai bistrouri, oameni cumsecade, fiul la doi pași, fete care Îți făceau cu mîna, dacă ieșeai noaptea singur. Un bătrîn care avea un con fermecat din oțel putea să te vindece de orice boală, dacă i-ai fi cerut; În oraș era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai citise o dată: nu era vina lui că toate cărțile lui Beigbeder semănau între ele. Era abonat la Nouvel Observateur și citise, odată, când era mahmur, o cronică la o carte de Attali, ceea ce-l îndreptățea să se bage, la bistrou, în discuții de politică monetară cu alți bețivi. Să nu se înțeleagă de aici că Lionel ar fi bețiv, dar îi place și lui să bea, seara, ca fiecărui om, câte un pahar-două, trei, depinde de atmosferă și de companie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îmi face impresia că a fost om serios, chiar dacă bulgar. Cum rămâne cu controlul? — Am putea amâna pe mâine? — De acord. Lionel urcă în garsonieră și-și schimbă costumul cu unul identic, de pe umerașul cel mai din dreapta. Apoi pleacă spre bistrou. Atmosfera din local este destul de sobră. Sunt mai puțini consumatori ca de obicei, totuși destui pentru o zi de luni. Asta pentru că marțea domnul Claude le dă liber celor doi angajați și lui însuși în contul duminicii lucrate. Clienții sunt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
crezând că e polonez. — Mă doare sufletul c-a murit Kiril. — Care Kiril? face pe prostul, foarte serios, Claude. — Îți bați joc de mine? se enervează Roman. Kiril, bulgarul care aducea pepperoni... — Ce să fac eu cu pepperoni într-un bistrou în care lumea comandă numai băutură? — Didier, vino-ncoa’! începe Roman să-și piardă răbdarea. Da, domnule, se prezintă picoloul la masă, dar nu singur, ci însoțit de o vodcă dublă pe care rusul o execută imediat. Nici tu n-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
boilerul, poți să te apuci de treabă. Cât timp o să-ți ia? — Cinci-șase ore, depinde ce găsesc, răspunde morocănos Roman, încă mahmur după beția, de unul singur, din noaptea precedentă. Claude începe să urce scara spre chepengul care duce în bistrou. Îl întreabă într-o doară: — Te-nchid pe dinafară, să nu intre hoții? Mă ntorc la prânz și-ți deschid. — De acord. Claude iese prin chepeng. Bagă capul din nou și întreabă: — Închid și chepengul? Închide-l, să nu mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în pluta pe spate, cu gura în dreptul găurii făcute în chepeng. Apa continuă să urce. Stinge lumânarea. E ora 14.10. Claude intră cu mașina în curte. Pe geamul mașinii vede cum apa se strecoară pe sub ușa de la intrarea în bistrou. Parchează. Coboară din mașină și închide vanele de alimentare cu apă. Se duce prin față, deschide ușa bistroului și intră. E bucuros că a sosit la timp: apa abia a început să se infiltreze prin spărtura de la chepeng din care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șoferul cu o întrebare și abia atunci Lionel observă că are de-a face cu un indian sikh - cu barbă și turban. Știți că marțea e închis? — Tu ce crezi: știu sau nu știu? Șoferul oprește la câțiva metri de bistrou, pentru că nu are loc în față. Acolo sunt parcate trei mașini: una de la poliție, una de la canalizare - care scoate apa cu niște pompe - și una de la procuratură. Mai mulți curioși stau în preajma perimetrului blocat de poliție. Clovis se agită cel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
În ghetoul gemând de mizerie și suferință, ,o rană vie, sângerândă: sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
La vârsta lui, nu prea Înțeleg, de ce ai nevoie să te Înțelegi cu cineva În toate privințele? — La vârsta lui, acolo, te rog să mă crezi că se poate trăi foarte comod și confortabil singur, de vreme ce ai pensiuni... — Ai sex-shopuri, bistrouri, babysitter, dame de companie, bordeluri, droguri... — La vârsta, la banii, la situația lui de acolo, apasă pe buton, deschide albumul, face comanda și Îi vine la pat, fără să miște un deget! — Ai tot ce vrei acolo, dar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a fost el de acord. Avem voie atâta timp cât nici unul dintre noi nu vomită imediat după ce-a mâncat, nu comandă cinci feluri de desert și nu are alte comportamente aberante. Unde mergem? am întrebat eu. Eram mulțumită. îmi imaginam un bistrou micuț și romantic, cu o lumină obscură. Chipurile noastre apropiate în lumina lumânărilor. Discutând până la ore mici. Patronul grăsuț ne zâmbește cu afecțiune în timp ce toate celelalte scaune sunt urcate pe mese. Eu și Chris continuăm să discutăm înfometați, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din vechile tipare comportamentale. Și, m-am gândit iritată, m-am săturat să aud răsunându-mi în creier vocea decorporalizată a lui Josephine făcându-mi tot felul de reproșuri. Și așa am continuat să hălăduim, trecând pe lângă un șir de bistrouri intime, cu lumini difuze. Chris le-a respins pe toate zicând: — Dar nu e puțin cam...? Am început să-mi pierd buna dispoziție și, cu fiecare dezamăgire, frazele mi-au devenit din ce în ce mai scurte și mai concise. într-un final, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu mâna mea. Crăciunul în Londra. Crăciunul e momentul când restul dat de taximetrist e la fel de fierbinte ca monedele scuipate din pântecele aparatelor de pocher mecanic, când funcționărașii se dau spirituali prin cârciumi, încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care tatăl lor o ținuse odinioară Într-un colț În care vindea cărți și ziare. În detrimentul clienților casei, care obișnuiau să joace acolo cărți În zilele ploioase. Dar aceștia continuau totuși să vină. Și pe bună dreptate. Era singurul bistrou din port. Văzînd-o că se Îmbujorează, Christian Își aduse aminte că sora lui nu cultiva același gen de umor ca el. La drept vorbind, ea nu cultiva nici un fel de umor. Nu că ar fi fost lipsită de istețime, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
despre care pământenii bănuiau că dă într-o încăpere dădea, de fapt, într-un bulevard feeric luminat, intens circulat și zgomotos, pe laturile căruia se înșirau mulțimi de baruri, de cinematografe, videoteci, biblioteci, cinemateci, franzelării, marochinării, horincii, carmangerii, cazinouri, tripouri, bistrouri, depouri, restaurante, crame, snackuri, biguri, cosmicării, solduri, taverne, crâșme, spelunci, tarabe, teatre, ba chiar, imediat pe stânga, cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care nu mai ieșiseră până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cămașă, înainte ca toți ceilalți să își fi lăsat puloverele. Îi era așa dor de căldură, după cum îi era dor de acasă, și de-aceea se bucurase precum un plod când i se spusese că autostrada cu patru benzi, cu bistrou și cu stația lor de benzină se chema Calea Soarelui. Doar în Yazd mai trăiau șopârle. Tatăl lui le văzuse sclipind pe aurul turlei Masjid-e Kabir, ca pe niște cuțite sub arșiță. El era pe atunci un copil și, până când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de spus. Toată primăvara lucrase să ridice garajul și rampa. Mai aveau de primit instalațiile pentru spălătorie și pompele de benzină, plus ceea ce el își dorise de când se topise zăpada: copertinele galbene, scaunele cu nichel, tejgheaua și rafturile din micul bistrou. Ei aveau să refacă lumea chiar din groapa de gunoi a orașului, pe unde, mai nou, Guvernul proiectase șoseaua. — Godun o să reușească, a fost mereu orientat, trâmbița un tâmplar care se îmbogățise într-o noapte făcând sicrie după explozia de la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din câmp, înainte de răsărit. Pentru el, raiul era un pământ udat și lăsat în bătaia soarelui. El și prietenul lui, Godun, vor face mult mai mult de atât: grâul va fi verde cât vezi cu ochii și benzinăria lor cu bistrou va fi galbenă, cu copertinele în vânt, chiar lângă șosea. Apoi grâul se va coace în spic, iar garajul cu spălătorie și rampă, cu benzinăria în care bistroul se va vedea precum piatra unui inel va fi ca o navă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fără cuib, un fel de navigator cu o hartă de pe care se șterseseră drumurile. Ce ne dă sens într-o viață? O țintă și credința că știm direcția mersului ori doar mersul în sine? Sprijinit de peretele barului din micul bistrou, se uita drept în față, spre platforma întinsă ca o arenă, dincolo de pompele de benzină și, ca la orice trezire din spaimă, spațiul acela îi părea la fel: amenințător și nesigur ca un poligon pentru trageri, lipsea doar pluto nul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea să îi sară o zi întreagă împrejur, pândind cum trebăluiește. După ce începuse măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care se opreau la garaj ori intrau în bistrou bănuiau că o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la un asfințit, descărcară iedera. Erau tufe mari, cât un stat de om, de un verde închegat și întunecos. Le înfipse în amalgamul de linii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Caryan închisese de mult, cum făcea cu tată-său ori de câte ori încerca să îl lămurească ori doar să-l audă. Omar se retrase sub nuc și-ncepu să se perpelească: va vinde mai repede decât cumpărase partea lui din garaj și bistrou, din benzinărie, va lichida tot ce agonisise, însă va putea să întoarcă viața pe care o uitase în toate astea? Ploua și Leclerc se dusese în Orumieh cu mai multe treburi. Cele două secretare plecaseră, iar ea de o oră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Încercări și să zâmbească atunci când suferă.”2 Dar, mai presus de orice, Îl animă dorința de a sfida. O face cu gesturi violente, vopsindu-și, de pildă, părul În albastru-verzui și stârnind frisoane celor care Îl văd intrând În cafenele, bistrouri. Frazele lui șocante fac epocă: „În anul În care l-am ucis pe bietul meu tată”, „E tocmai ce doream: un mușchi fraged ca un creier de copil”. Și totuși, truda fiecărui vers, a fiecărui rând, o operă cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fudulea cu Premiul Nobel pe care tocmai Îl primise și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]