492 matches
-
și restaurării patrimoniului muzeal. De asemenea, va oferi asistență în domeniile utilizării informaticii în muzee și restaurării patrimoniului muzeal. Partea română va oferi, în schimb, stagii de specializare în domenii având o bogată tradiție în România, precum arheologia, etnografia, arta bizantina etc. Condițiile practice ale acestor stagii vor fi negociate de instituțiile interesate. Partea română menționează în acest sens existența la București a Muzeului Național al Satului și, la Sibiu, a Muzeului Tehnicii Populare; partea luxemburgheza își exprimă interesul de a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148954_a_150283]
-
domenii de manifestare: arhitectură (personalități și opere reprezentative); sculptură (personalități și opere reprezentative); pictură (personalități și opere reprezentative) prefigurarea tendințelor artistice ulterioare. 5. Renașterea în Țările de Jos. Condiții geo-istorice; caracteristici fundamentale ale picturii; personalități și opere reprezentative. 6. Arta bizantina. Caracteristici generale( arhitectura, sculptura, pictura, arte decorative). Particularitățile artistice în spațiului cultural românesc. 7. Secolul al XVII-lea în arta europeană a. Barocul. Caracteristici generale (arhitectură, sculptura, pictură, arte decorative). Barocul în spațiul cultural românesc. 8. Secolul al XVIII-Iea în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
D'min Akko care îndeplinea și funcții de fruntaș al comunității locale. După divizarea Imperiului Român în 395 d.Hr. Acra a fost administrată, ca și întreaga Palestina, de către Imperiul Român de Răsărit, cunoscut și ca Imperiul Bizantin. După ce armata bizantina a lui Heraclius a fost distrusă de armată musulmană a lui Khalid ibn al-Walid în Bătălia de la Yarmouk și orașul creștin Ierusalim a capitulat în fața califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din anul 636 sau
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
românesc provenind din germana „burgmeister”) și mari căpitani : Hotin, Soroca, Orhei, Tighina și Cetatea Albă. Se presupune că la Soroca, pe locul unei vechi escale menționată de sursele genoveze, "Alciona" („albastră” în grecește) sau "Polihromia" („colorată” în grecește - numele sunt bizantine) a fost înălțată întîi o cetate din lemn și pământ, o palancă sau poate o posadă în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă mențiune documentară sub numele de Soroca doar la 12 iulie 1499 odată cu primul său
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
Galenus. Considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, opera sa a influențat evoluția de mai târziu a medicinei islamice și, timp de peste un mileniu, medicina vest-europeană. După căderea Imperiului Roman, cunoștințele și tradiția civilizației greco-romane au fost preluate de cea bizantină și mai ales de cea islamică. În epoca de aur a islamului, perioada cuprinsă între secolele al VIII-lea și al XIII-lea, savanți, medici și filozofi islamici au adus o contribuție însemnată la tezaurul cunoștințelor despre lume, în particular
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
slavilor de răsărit, grupul etnic din care s-au născut mai târziu rușii, ucrainienii și belarușii. Primul stat al slavilor de răsărit, Rusia Kieveană, a adoptat creștinismul sub influența Imperiului Bizantin în 988, începând astfel sinteza dintre culturile slavă și bizantină, care avea să definească cultura rusă pentru următoarele șapte secole. Rusia Kieveană a dispărut până în cele din urmă ca stat, lăsând în urmă mai multe state aflate în competiție pentru dreptul de a se numi moștenitori ai culturii și poziției
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
la nord de Dunăre, având-ul că întemeietor pe Basarab, si care avea să se metamorfozeze în timp în Țară Românească, numită popular și "Muntenia". Cealaltă, denumită oarecum impropriu "Valahia Mare" în ciuda dimensiunilor ei reduse, ocupă un colț al Tesaliei bizantine care corespunde cu actualul golf al Volosului, pe malurile Mării Egee din Grecia de azi respectiv poalele muntelui Oiti. În afara acestora, au mai existat încă cel puțin două Valahii în Grecia, una în Aetolia-Acarnania numită "Mică Valahie", și una în Epir
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
arhaice din Grecia de azi. Teritoriul Valahiei tesaliene, a fost încorporat în secolul al XIV-lea, între 1318 și 1390, înlăuntrul frontierelor Principatului Catalan al "companiei" de mercenari hispanici care au ocupat și administrat că stăpânitori absoluți, independenți de tutelă bizantina imperiala, o bună parte a teritoriului Greciei de azi, inclusiv Atena propriu-zisă, dar istoria acestor catalani pe teritoriul bizantin începe la 1303. Între noii administratori catalani și principii valahi tesalieni -respectiv prințesele acestora- au exisat relații extrem de complexe: de vasalitate
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
într-o capelă din turnul de est. Pictura de aici, realizată între anii 1460-1470 a fost acoperită cu var după Reformă și curățată în anii 1920. Iconografia acestei picturi se evidențiază printr-o remarcabilă sinteză între pictura apuseană și cea bizantină. Tema dominantă a acestui ansamblu este Judecata de Apoi. Alte scene sunt inspirate din viața Fecioarei Maria, dar apar și figuri de sfinți apostoli, precum și scena Răstignirii lui Iisus. Probabil că în anul 1240, când a fost preluată de cistercienii
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
Ieseu tocmai pentru a combate teoria virginității Mariei, bazată în exegeza Părinților Bisericii pe ideea unei rădăcini sterpe a casei David. Reformatorul interpretează pasajul drept o subliniere a apariției nesperate a Mântuitorului din vița lui David. Lista surselor: În arta bizantină reprezentările s-au orientat inițial după un canon, așa cum reiese din "Manualul de pictură de pe Muntele Atos". Pictura murală ține însă doar parțial seama de reglementările transmise prin acea "Ermhneia". O inițială îi reprezintă pe Iisus și Maria, susținuți de
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
Mesopotamia. Antiohia a fost cucerită la sfârșitul anului 637. Apoi musulmanii au ocupat întreg nordul Siriei, cu excepția Mesopotamiei de Sus, cu care au încheiat un armistițiu timp un an. La expirarea acestui armistițiu în 638 - 639, arabii au invadat Mesopotamia bizantină și Armenia bizantină. În același timp arabii au finalizat cucerirea Palestinei printr-un asalt asupra orașului Caesarea Maritima și capturarea cetății Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
vânduți ca sclavi, iar veniturile obținute din vânzarea lor a intrat în tezaurul public. Un alt lot de 30.000 de captivi au intrat în serviciul militar. Musa, de asemenea, a trebuit să se ocupe de hărțuielile constante din partea marinei bizantine. Prin urmare el a construit o flotă proprie, care a continuat să cucerească insulele Ibiza, Mallorca, și Minorca (Insulele Baleare). Avansând în Maghreb, forțele sale au cucerit Algerul în anul 700. În 709 toată Africa de Nord era sub controlul Califatului Arab
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Tunisia ca rampă de lansare, arabii au început să cucerească orașele Palermo în 831, Messina în 842 și Enna în 859. Pacea religioasă a început în imperiul bizantin odată cu apariția dinastiei macedonene în 867 împreună cu o conducere puternică și unificată bizantină; în timp ce imperiul Abassidian era împărțit în mai multe facțiuni.Vasile I (cca.811 - 29 august, 886) a revitalizat Imperiul Bizantin într-o mare putere regională, de-a lungul unei perioade de expansiune teritorială, ceea ce a făcut ca Imperiul să devină
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
pornind de la presupoziția că între Antichitate și Renaștere artă a fost moartă. De exemplu, cultura greacă ortodoxă a fost văzută în Renaștere ca fiind un fragment de “preistorie”, față de care Occidentul (mai cu seamă zona Italiei) ar fi progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de părere că Giotto a modernizat pictură de la practica grecilor la cea latină, reinstaurând practică românilor. Pentru Văsari manieră greca însemna trecutul
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
adecvată a limbajului specific; - operarea cu analogii stilistice și creative între arte, în perspectiva interdisciplinara. 1. PROGRAMA PENTRU ISTORIA MUZICII A. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE Conținuturi: 1. Antichitatea greco-romană: semnificație privind evoluția ideilor estetice în cadrul spiritualității europene. 2. Cultură muzicală medievală bizantina; importantă acesteia privind specificul muzicii ortodoxe la români. Evoluția gândirii muzicale a Evului Mediu în apusul Europei, de la "cantus planus" gregorian, până la momentul apariției polifoniei (Ars antiqua). Muzică laică a Evului Mediu creația muzical-poetica, trubaduri, trouveri, minnesengeri. 3. Renașterea muzicală
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
CLASE DE PATRIMONIU 1. Construcția figurii umane prin linie și valoare aplicată la portret în canon bizantin. 2. Linia și pată, mijloc de expresie plastică în studiul figurii umane. Se va realiza un studiu după model viu, realizat în viziune bizantina, îmbrăcată, așezat într-o ambianța compusă. 3. Studiul structurilor. Aplicarea cunoștințelor căpătate la studiul elementelor plastice, nuanțarea valorilor. Se vor urmări ritmurile formelor folosite în vestimentația bizantina. 4. Linia și valoarea, mijloace plastice în studiul construcției corpului uman. Studiu organizat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
figurii umane. Se va realiza un studiu după model viu, realizat în viziune bizantina, îmbrăcată, așezat într-o ambianța compusă. 3. Studiul structurilor. Aplicarea cunoștințelor căpătate la studiul elementelor plastice, nuanțarea valorilor. Se vor urmări ritmurile formelor folosite în vestimentația bizantina. 4. Linia și valoarea, mijloace plastice în studiul construcției corpului uman. Studiu organizat pe contraste, urmarindu-se descifrarea formelor mari anatomice. Realizarea articularii detaliilor și sugerarea expresiva a volumelor prin pată valorica. Tratare în viziune bizantina 5. Construcția și valoarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
formelor folosite în vestimentația bizantina. 4. Linia și valoarea, mijloace plastice în studiul construcției corpului uman. Studiu organizat pe contraste, urmarindu-se descifrarea formelor mari anatomice. Realizarea articularii detaliilor și sugerarea expresiva a volumelor prin pată valorica. Tratare în viziune bizantina 5. Construcția și valoarea (după cap model viu). Se va insista asupra nuanțării treptelor valorice, impusă de canonul bizantin. 6. Linia de construcție, linia expresiva și valoarea, mijloace de realizare plastică a figurii umane. Portret compozițional cu mâini. ISTORIA ARTEI
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
din 726, să impună alegeri libere ale dogilor. Reședința originară a dogilor se află în Malamocco, pe Lido. După cucerirea Ravennei de către longobarzi localitatea devine de fapt independența, deși de jure s-a mai aflat timp de secole sub stăpânire bizantina. Cu excepția unei scurte perioade în care Malamocco a fost ocupat de Pepin cel Cocoșat, în 810, Veneția și-a putut păstra independența față de Sfanțul Imperiu Român. În anul 811 dogele Angelo Partecipazio își mută reședința din Malamocco pe Rivus Altus
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
ce s-au amestecat cu slavii și tracii romanizați și au adoptat limba slavă. În cadrul acestui stat care se întindea pe ambele maluri ale Dunării, slavii și „vlahii” (care apar cu acest etnonim în izvoare, cel mai frecvent în cele bizantine, începând cu cronica lui Ioan Skylitzes în 976) au evoluat împreună, fapt demonstrat de lingvistică, de toponimie și de istoria bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959) înfățișează în "De administrando imperio" deosebit de bine întrepătrunderea lumii paleo-slave cu cea proto-românească
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
menționat: Bitola. În urma luptelor cu țarul Ivan Vladislav, împăratul bizantin Vasile al II-lea a recucerit Monastiri în 1015. Orașul este menționat ca centru episcopal în 1019, într-o înregistrare de către Vasile al II-lea. Două importante răscoale împotriva dominației bizantine au avut loc în zona Monastiri în 1040 și 1072. După ce statul bulgar a fost restaurat în secolul al XI-lea, Bitola a fost încorporat sub conducerea țarului Kaloyan din Bulgaria. După ce statul bulgar a fost restaurat în secolul al
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
rămas și biserici în comuniune cu Roma, sau biserici care au revenit la această comuniune ca urmare a raporturilor organice cu Cetatea eternă (de exemplu, Bisericile Orientale și cele numite Uniate: armeană, coptă, caldee, ucraineană). În Biserica romano-catolică, spre deosebire de cea bizantină, caracterizată de o accentuare crescândă a figurii papei și a instituției politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal), au fost repetate mișcări de contestare pe tot parcursul Evului Mediu, mișcări ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici în comparație cu așa-zisa
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
vreme drept han pentru pelerini. În 1799 l-au adăpostit pe Napoleon și apoi pe soldații săi loviți de epidemia de ciumă, precum și pe prizonierii otomani. Aici au loc săpături arheologice care au pus în evidență construcții din epocile precedente - bizantină și cruciată. Este situată lângă strada Herzl, în cartierul Abu Kabir, aflat în prezent in Tel Avivul propriu-zis, pe o colină în mijlocul anticului cimitir evreiesc din perioada romană-bizantină, care se întindea în vechime până la actuala stradă Kibutz Galuyot și la
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul doric a transmis și terminațiile sale aoriste în multe verbe ale limbii demotice. Până în aprox. secolul 6 d.Hr., Koine s-a metamorfozat ușor în greaca medievală (bizantină). Alfabetul grecesc are următoarele 24 de litere: !rowspan="2" style="background:#ccf;"|Litera !rowspan="2" style="background:#ccf;"|EchivalentulFenicianletter !colspan="4" style="background:#ccf;"|Denumirea !colspan="2" style="background:#ccf;"|Transliterarea in latină !colspan="2" style="background:#ccf;"|Pronunția !rowspan
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
hegemoniei sârbești, sub semnul căreia se va derula în deceniile următoare evoluția Sud Estului european. Andronic al III-lea încerca să profite de înfrângerea aliatului său bulgar. Sub pretextul răzbunării surorii sale Theodora, el cucerea mai multe teritorii la frontiera bizantino bulgară și porturile Mesembria și Anchialos. Un nou reviriment se producea astfel în Bulgaria și, apoi, în Serbia. Bulgarii alungau pe țarina Anna și pe fiul său și așezau pe tron pe nepotul lui Mihail Șișman, Ioan Alexandru (1331-1371). În
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]