482 matches
-
de caracter excepțional a fost făcută în grota Chauvet. Aici, cuplul femeie-bizon este redat pe un planșeu calcaros: femeia este reprezentată, pictat, numai prin partea sacralizată a abdomenului, a zonei genitale și a coapselor, dar ea se află sub protecția bizonului, reprezentat numai de capul său, cu coarne bine conturate (J. Clottes, 2005; V. Chirica, 2006 a, p. 185 191). În cadrul ceramicii cucuteniene, acest ansamblu este reprezentativ realizat pe vasul de la Târgu Ocna-Podei (fig. 10/2) (G. Davidescu, V. Chirica, M.
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
unei familii nevoite, spre a exista, să lucreze într-un studio cinematografic la producerea de zgomote, la imitarea, bunăoară, a tropotelor de cai, exprimă implicit nostalgia unei presupuse origini mitice. Strămoșul arhetipal, totemic, al capului familiei ar fi fost un bizon: forță a naturii, „care îngenunchea numai în vadul apelor, niciodată în praf”. Titlul celei de-a doua piese e o metaforă a iluziei. Casa de la mare în care eroii își petrec verile devine pentru aceștia o „scoică”, în care se
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
pot să ajung și-n Peru unde, / mi-a spus un bun prieten, e un plaur / cam cât Olanda-n care se ascunde/ un hipodrom cu armăsari de aur!/ La mine însumi nu pot eu pătrunde,/ mi-aține calea un bizon centaur.” SCRIERI: Academicianul, București, 1963; Apostolii (în colaborare cu Fănuș Neagu), București, 1966; Murgul lui Mantu, Timișoara, 1969; Mareșalii aerului. Expediția, București, 1973; Umbra. Fulgerul, București, 1975; Sonete, cu desene de Florin Pucă, București, 1979; Cursa cu obstacole, București, 1980
ORNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288592_a_289921]
-
mult prețul balenei ca aliment civilizat este grăsimea ei excesivă. Balena e marele bou al oceanului, prea gras ca să poată constitui o mîncare delicată și bună. Uitați-vă la cocoașa ei, care ar putea fi la fel de delicioasă ca și cocoașa bizonului îaltă mare delicatesă), dacă n-ar fi o adevărată piramidă de grăsime. Dar însuși spermanțetul, cît de moale și smîntînos este! Și transparent și gelatinos, ca miezul alb al unei nuci de cocos în a treia lună de coacere și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică aproape tuturor animalelor gregare. Deși se unesc în turme de cîte zeci de mii, bizonii cu coamă de leu din Vestul Americii fug nu o dată în fața unui călăreț solitar. Gîndiți-vă de asemenea la oamenii dintr-o sală de teatru care, la cea mai mică alarmă de incendiu, dau buzna spre ieșire, înghesuindu-se, călcîndu-se în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
văzînd că specia i-a fost exterminată, nu-și va fuma oare ultima balenă cea din urmă pipă, înainte de a se evapora odată cu fumul final, așa cura ar face, în locul ei și ultimul om? Comparînd turmele balenelor gheboase cu turmele bizonilor gheboși care - pînă mai acum patruzeci de ani - se revărsau cu zecile de mii peste preriile din Illinois și Missouri, scuturîndu-și coamele de fier și încruntîndu-și sprîncenele purtătoare de fulgere asupra unor locuri care au devenit între timp orașe riverane
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la irezistibila încheiere că balena nu poate scăpa de la o pieire grabnică. Dar se cuvine să privim această chestiune sub toate aspectele ei. Deși cu atît de puțin timp în urmă - nici cît o viață de om - numărul capetelor de bizoni recenzate în Illinois depășea numărul locuitorilor de astăzi ai Londrei și deși în acea regiune n-a mai rămas acum nici un corn și nici o copită de bizon; și deși cauza acestui uimitor prăpăd a fost lancea omului - însăși natura cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puțin timp în urmă - nici cît o viață de om - numărul capetelor de bizoni recenzate în Illinois depășea numărul locuitorilor de astăzi ai Londrei și deși în acea regiune n-a mai rămas acum nici un corn și nici o copită de bizon; și deși cauza acestui uimitor prăpăd a fost lancea omului - însăși natura cu totul diferită a vînătorii de balene face categoric imposibil un asemenea sfîrșit rușinos al leviatanului. Patruzeci de oameni care au vînat timp de patruzeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sorii focurile de tabără, dar care pe atunci era un pămînt virgin și pustiu, un număr egal de oameni, însă călări și încălțați cu mocasini, ar fi omorît, în același număr de luni, nu patruzeci, ci patruzeci de mii de bizoni, dacă nu și mai mulți; e o realitate care, la nevoie, ar putea fi verificată și prin statistică. Dacă ne gîndim bine, nu constituie un argument în favoarea tezei privitoare la stingerea treptată a cașalotului ca specie, nici faptul că, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stăpîniți de patima vînătorii. Temerile și presimțirile vagi pe care unii dintre ei le încercaseră pînă atunci, nu numai că cedau în fața spaimei crescînde ce le-o inspira Ahab, dar se împrăștiau așa cum se împrăștie iepurii de cîmp la auzul bizonilor. Mîna Destinului le înhățase sufletele; iar pericolele cumplite din ajun, așteptarea chinuitoare din cursul nopții, goana oarbă și nebunească a corabiei spre ținta ce se depărta mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alte exemple în care această apărare „psihotică” este prezentă la subiecții normali. El citează în acest sens povestea indienilor Lakota care, cu numai câteva zile înaintea masacrării lor de către cavaleria americană la Wounded Knee, au executat un dans pentru întoarcerea bizonilor în prerii, pentru învierea strămoșilor morți și pentru îngroparea dușmanului alb sub un morman de gunoaie. Fără îndoială că indienii Lakota nu erau nebuni, dar se confruntau cu un dezastru a cărui intensitate le părea de nesuportat. Contextul și vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare să se dezlipească de el. Feffer nu voia să tacă. Ce Îi trebuia lui era să fie mereu acaparator, radiind de interes proaspăt. Și, bineînțeles, din cauză că-l respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ierte celor ce vin și pleacă libertatea lor aparentă. Iar birocratul, bucuros când sunt uciși oameni dezordonați. Toți, uciși. Ce se vede pe Broadway când mergi spre autobuz. Toate tipurile umane reproduse, barbarul, pielea roșie, melanezianul, dandy-ul, vânătorul de bizoni, desperado-ul, homosexualul, fantezistul sexual, femeia indiană; femei educate, prințese, poeți, pictori, căutători de aur, trubaduri, luptători de gherilă, Che Guevara, noul Thomas à Becket. Neimitați sunt omul de afaceri, soldatul, preotul și perimatul. Standardul e estetic. Așa cum vedea domnul Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
da. — Totuși, știți, Schopenhauer nu l-ar fi numit pe Wells un optimist vulgar. Wells avea multe gânduri negre. Luați de exemplu o carte precum Războiul lumilor. Acolo marțienii vin să elimine omenirea. Tratează specia noastră așa cum americanii au tratat bizonul și alte animale și, de ce nu, pe amerindieni. Exterminare. — A, exterminare. Presupun că sunteți familiarizat În mod direct cu fenomenul? — Da, mai mult sau mai puțin. — Serios? spuse Lal. Și eu l-am trăit oarecum. Fiind punjabi. Deci chiar sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
decisese să scuture de praf o pălărie de paie asortată cu o rochie cu pliuri și ghirlande care o făcea să semene cu un chioșc de dulciuri sau, În cuvintele lui Miquel Moliner, care o zărise de departe, cu un bizon deghizat În Madame de Recamier. Poarta era străjuită de doi oameni de serviciu. Aceștia nu părură prea impresionați de vizitatori. Doña Yvonne anunță că fiul ei, don Francisco Javier Fumero de Sotoceballos, Își făcea intrarea. Cei doi servitori Îi replicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
LASD. Aș dori să vorbesc cu șeful dumitale. În legătură cu ce? — În legătură cu dinții de animale. Tânăra atinse comutatorul interfonului și spuse: — E aici un polițist care dorește să vă vorbească, domnule Carmichael. Danny trecu în revistă fotografiile cu elani, lupi și bizoni. Remarcă o panteră suplă și se gândi cum ar încolți-o wolverinele, omorând-o prin pura lor insistență urâcioasă. O ușă de legătură se deschise brusc și apăru un bărbat într-un halat pătat cu sânge. Danny întrebă: — Domnul Carmichael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
văzu cum un cowboy și un indian schimbau focuri de armă în fața unor coline de carton. Reflectoarele erau îndreptate spre ei, iar aparatele de filmat înregistrau. Mexicanul pe care îl văzuse în fața morgii mătura zăpada artificială din fața altui decor, cu bizoni la păscut pictați pe fundal. Danny se lipi de peretele care ducea într-acolo. Mexicanul ridică privirea, scăpă mătura din mână și o luă la goană chiar prin fața aparatelor de filmat. Danny alergă după el, alunecând pe fulgii de săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e nici un motiv ca tuaregii să existe în plin secol XX, cum nu e pentru indienii din Amazonia și n-a fost pentru pieile roșii americane. Ți-i imaginezi pe indienii sioux alergând pe câmpiile din vest, urmărind cirezi de bizoni printre sonde de petrol sau centrale atomice? Există forme de viață ce împlinesc un ciclu vital și sunt condamnate la dispariție și vrem, nu vrem, asta se petrece cu nomazii noștri. Trebuie să-i facem să se adapteze sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ei sunt prieteni, ceea ce nu se obișnuiește între albi și pieile roșii. Trec prin multe aventuri în vestul sălbatic. Luptă contra unor indivizi nedrepți și ticăloși și a altor indieni, care sunt răi. Cutreieră preria largă și întinsă, întâlnesc bizoni. Hmm, Jules Verne. Am ediția completă, cartonată, cu coperți albe. Știai că el a fost un fel de profet? Adică unul care a prevăzut o mulțime de lucruri. Submarinul, călătoria spre lună, electricitatea și altele. Robinson, Copperfield, Jack London, ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din mormanul de fiare, îi șterseră sângele de pe față, îi mulțumiră că avusese curajul să ucidă armăsarul Șefului, așa cum era obiceiul. Imediat dădură buzna chiuind puradeii și aprinseră armăsarul sângerând din toate țevile sparte. Limuzina era cunoscută în târg drept Bizonul Alb. Acum, mașina în flăcări incendie și stejarul. Șatra se luă de mâini și izbucni în dansuri circulare. Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră jeluind pirandele ciufulite: Solimanee, Solimanee, ’ca-ț-aș ochii tăi dă gagiu mișto! Ce’ț trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
începură să urle, dar văzând că popa, țârcovnicul și groparii aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat niște CD-uri cu Whitehorse. Vii și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în jurul enormelor schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși, ca de morsă, al Dinotheriului, celălalt mai mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crescător de cai cu care e Îmbrăcat În fotografia de la conacul din Chiclayo și parcă și la Huacho avea una la fel. Nu-și uita niciodată vestonul de piele de căprioară care-l făcea să semene cu un vînător de bizoni, bineînțeles Însă nu și șapca de piele gen Buffalo Bill, numai lui Lastarria i-ar fi trecut prin minte să cumpere echipamentul complet de la New York; lui niciodată; el călărea semeț printre plantațiile de bumbac ale moșiei, cu pinteni de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oră în oră, se milogea de ei s-o lase să-l vadă. De fiecare dată o refuzară. Ațipea în reprize de câte cinci minute, prăbușită în scaunul sculptat, de culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un adult care dădea telefoane numai când era beat și plângăcios. Ochii o înțepau, iar gura i se umpluse de cruste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark zăcea pe marginea patului, un faraon de piatră, holbându-se la gura complicată, mobilă a lui Bonnie. Temându-se să se oprească din vorbit, ea trăncănea înainte despre corturile care încadrau ieșirea de pe I-80, despre goana simulată a bizonilor, despre stația Pony Express în mărime naturală și despre epopeea construirii autostrăzii Lincoln. —Și ai parte de toate astea cu numai 8,25 dolari. Îți vine să crezi că unora li se pare scump? — E jaf, spuse Karin. —Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]