310 matches
-
și anină Și vom privi etern spre zarea Unde'a plecat, unde'o să vină. Cetind în dulcea'i poezie Despre "iubiri și doruri multe" Ori despre drag de scumpa glie Și'a vitejiilor virtute; În timp cât luna oglindește Din blânda apelor lucire A florii teiului poveste Ce ni'l aduce'n amintire... Glasu’i de vers; ușor pătrunde Eternitatea din alt ceas Și’oprește în eter secunde De bun venit, de bun rămas! Eminescu, cel ce a marcat total și
LA ANIVERSARE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343350_a_344679]
-
rămâne; mi 'e tot una...dar tine 'ti gura! Seara se 'asterne blajin In tot cuprinsul fiintei mele plăpânde. Molcom , lumina lunii pătrunde sufletu ' mi adormit Trezindu l la viață... Liniștea nopții îmi bucură auzul Mă fericește cu lumina'i blândă stelară... Citește mai mult Nimicul - " un spatiu gol... lipsit de orice înăuntru! "Ascult muzica sferelor și mă cufund în tăcere!Mângâi corzile linistii din sufletul meu,Dar calmul este zdruncinat mișeleșteDe jalnica tânguial 'a ego uluiCe'mi dă târcoale strigând
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
practică parcă se transforma într-un ghețar. Nu-și explica de unde atâta răceală în inima sa când era vorba de dragoste. Se întreba pe bună dreptate de ce toate acestea i se întâmplau numai ei, o ființă atât de înțelegătoare, de blândă și de plină de viață prin voioșie și bună dispoziție. În cele din urmă, părinții îi propuseră să viziteze Moscova și să rămână câteva luni la o familie de nobili ruși din capitala imperiului. Narcisa primi vestea cu multă bucurie
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
li se frânge pe-ale vremii sanctuare! Teiul, la pământ se-nclină, cu ram încărcat de doruri! Că nimeni nu-i mai alină tristețea pusă-n ecouri! Să revii ca prin minune, o barcă pe lac te-așteaptă, când razele blândei Lune se frâng în oglinzi de apă! Pădurea e tot de argint! Vântul lin prin ea doinește! Că-ți duce doru-n asfințit, când Toamna o desfrunzește! Plopii, fără soț rămas-au! Lacu-i străjuit de codrii! Luna, din lumină îi dau
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Versuri > Ipostaze > RINUL ȘI LEGENDELE SALE. Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe-o stâncă din Rin stă blânda Lorelay Sub raza lunii păru-i strălucește, Iar cântecul ei vrăjit te poartă-n rai, Cu frumusețea lui te-ademenește. Cu vocea-i dulce drama-și povestește, C-a fost trădată de omul ce-a iubit, Iar apa Rinului adăpostește
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
2017 Toate Articolele Autorului PLOAIA ” Știi, iubita mea, de-aseară plouă-ntruna...Cât mai plouă! Șiroiesc mărgăritare sub luminile de ceară, sau, în ochi, scântei de rouă din priviri iscoditoare...” Ploaia-mi bate în fereastră... Parc-ar fi privirea-ți blândă ce o simt cum mă atinge cu lucirea ei albastră, delicată, dar arzândă, și pe tâmple se prelinge șiroire liniștită cu parfum de primăvară. Și-auzeam cum îmi vorbește, povestind împătimită, ploaia ce-a făcut să-mi pară că ești
PLOAIA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380347_a_381676]
-
ca un animal în cușcă. - Dupa ce o să mă ocup de micuța Sarah și de păsărica ei, voi trece la Emma Miller, distinsa scriitoare care se fute cu iubitul tău. Iar în final, am s-o eliberez de suferință pe blânda și nebuna Abigail. Îi voi lua domnului judecător tot ce are. Nu, pe el n-am să-l omor. Vreau să trăiască și să sufere. - Îți dau câți bani ai nevoie, dar te rog, lasă-ne în pace, incerca Renn
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
avea a naibii nevoie de o parașută sau un colac de salvare! Nu mai fusese niciodată în acea situație penibilă. Și oare de aia Sydney nu mai trecuse pe la ei? Era prea jenată să se găsească în aceeași încăpere cu blânda și amărâtă de Carol, care trăia într-o lume a ei imaginară? Nu, nu se putea să fi fost atât de oarbă! Dacă avea o calitate de care era mândră în mod special, aceea era perspicacitatea. Avea al șaselea simț
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
facut eu fiică dalbă cea după Chip asemănare că stai ca moartă împietrită albă și nici la cer nu ai strigare ? tot ocolești menirea-ți sfântă de-a te trezi în Taină ca o floare nici nu cobori paloarea-ți blândă în cămăruța inimii chemare... până la apusul vieții mai ai șansă mai ai noroc tot tu să-l faci cu mâna-ți dar ia aminte sâmbur de măslină arsă că negrul e culoarea doliului din sine-ți întunecata ta privire de
POEM HIERATIC V- OCHIUL MINŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381104_a_382433]
-
-mi secure Ce poartă-ntr-o filă (Din tine desprinsă) Arzândă feștilă De inimă plânsă! Pădure sortită Să-mi fii obidită, Călăul ți-l iartă De vina ce-și poartă! Și făr’ de osândă Primește-mă azi Sub ramura-ți blândă De paltini și brazi, Adânc mă afundă În umbră-ți fecundă! Și roagă-ți ecoul Să-ngâne "eroul": “Afle Pădurea... Afle P ă dureaaa, Că-ngrop azi securea... Secureaaa, secureaaa!..” Referință Bibliografică: AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! / Gheorghe Pârlea
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
Autorului PRINȚESA CLIPELOR Odată mult demult, la facerea pieirii, Când smulsă fuse toată din mama nemuririi, Pe un tărâm în care nici omul nu știa De existența morții iar soarta îl iubea, Trăia în clipele ce se scurgeau curat, O blândă preafrumoasă fată, a Clipei Împărat, A cărei mamă nu murise la a ei născare, Trăia pentru vecie într-un boboc de floare. Prințesa clipelor mergea-n piciorul gol, Pe un cadran de ceasuri, pe spatele-i un stol De păsări
PRINȚESA CLIPELOR de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381521_a_382850]
-
fost chemat de Sanhedrin aici la Ierusalim pentru niște vini închipuite. Ilustrul meu tată s-a îmbrăcat în purpură și s-a prezentat aici în sfânta cetate prințe, înconjurat de ciracii săi iar judecata a fost cât se poate de blândă sub privirile încruntate ale ciracilor care erau bine înarmați și foarte fioroși. Eh! S-au dus acele zile când te puteai sustrage cumva judecății umilitoare a celor din Sanhedrin. N-am venit atunci la ospățul acela la care am fost
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
lumii am tresărit auzind muzica culorilor, așteptând venirea Primăverii. Privesc crengile înmugurite dantelându-le cu dorul meu de viață. Ca prin minune, mugurii se transformă în frunze și flori. Simt adierea zefirului ce poarta pe aripile sale parfumurile suave ale blândei zâne-Primăvara. Niciodată mângâierea primăverii nu mi s-a părut mai dulce și mai caldă ca în aceste zile de martie. Mi-s ochii verzi precum iarba de când Primăvara mi i-a risipit pe cărări și în coroanele copacilor. Aștept de
MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374555_a_375884]
-
așteptăm un cântec, demult îl așteptăm... Să ne trâmbițeze existența spre antenele cosmice, sperăm în Thau Ceti ș-n Epsilon Eridani și iar așteptăm, așteptăm... Poate-un cântec pulsând, poate-o șoaptă de inimi, scăldați în fiori, așteptăm, așteptăm... Spre blânda Thau Ceti, spre mândra Eidani, urechile Terrei curioși îndreptăm și iar, răbdători, așteptăm... Când pulsuri de viață vom primi din întinderi, atunci vom fi siguri că nu suntem singuri și frații din cosmos cu drag i-așteptăm... FEBRE COSMICE Sunt
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
către infinit. Această secundă, ce mă stăpânește, vine de departe și pleacă departe... prin tine... prin mine..., Mamă ! Două jumătăți ale aceleiași fețe O parte din tine Trăiește prin mine, O parte din mine Muri-va cu tine. Privirea ta blândă Îmi este oglindă, Privirea mea mândră Îți este izbândă. Cuvântul tău dulce Îmi este o cruce, Cuvântu-mi ce plânge Îți este de sânge. Iubirea ta mare Îmi e protectoare, Iubirea mea-n floare Îți este datoare. Secunda din tine
EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374598_a_375927]
-
când o problemă mă apăsa sau atunci când nu mai știam cum să o rezolv, pașii mă duceau în acest parc minunat. Tot gândind așa, m-am așezat pentru câteva minute pe banca din fața mea unde soarele își odihnea razele lui blânde. Abia reușeam să-mi ascund lacrimile. Am închis ochii și am lăsat, pentru câteva momente, gândul să zboare... Lângă mine, pe bancă, s-a așezat în tăcere o fetiță. M-a privit cu ochii ei mari, plini de lumină și
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
li se frânge pe-ale vremii sanctuare! * Teiul, la pământ se-nclină, cu ram încărcat de doruri. Că nimeni nu-i mai alină tristețea pusă-n ecouri! * Să revii ca prin minune, o barcă pe lac te-așteaptă, când razele blândei Lune se frâng în oglinzi de apă! * Pădurea e tot de argint. Vântul lin prin ea doinește. Că-ți duce doru-n asfințit, când Toamna o desfrunzește! * Plopii, fără soț rămas-au. Lacu-i străjuit de codrii. Luna, din lumină îi dau
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
frământă sub copite și „ară” ogorul bietei noastre patrii, plin de bălării comuniste și postdecembriste. Patrie cu economia sufocată de aceste bălării, crescute în anii comunismului și dezvoltate sub soarele protector al democrației demagogice din anii noștri. Ironia și poveștile blândelor patrupede, uneori curgând într-un virulent și necruțător sarcasm purificator, disimulat, diluat în duioasele povestiri ale cailor, demască/denunță, nu numai lipsa de dragoste, de omenie, a unor stăpâni de animale din țara noastră, dar și faptele oripilante ale acestora
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
un oftat prelung, parcă obligându-și corpul să nu țipe: -Mergi în pacea Domnului copilă înapoi la ai tăi, că pe-aici trage somnul să închidă ochii norilor, și dusă a fost... Întoarsă acasă, i-am povestit bunicii întâmplarea și blânda de ea, mi-a așezat mâinile ca într-o rugăciune și, printre lacrimi mi-a șoptit: -Acum, o să-ți înșir o poveste nescrisă de niciun autor din cărțile învățate de voi la școală. Dar, asta nu înseamnă că nu o să
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
spunând o rugăciune Scăldată-n amintire sub aripi îngerești Nostalgice imagini ascunse-n părul meu Cu aura sublim-a minunilor cerești O rază mă-nșoțește, mă mângâie mereu. Zâmbete încremenite în colțul meu de dor Dau glas clipelor mute, dumnezeiesc de blânde, M-ascund în lacrimi calde, timide, mă înfior Casa cu prag de vise cu dragoste-mi pătrunde În dulci vedenii strânse-ntr-o oază de lumină ! Cu pașii osteniți mă-ndrept spre clipe-astrale Când mă răsfață, tainic, o pace ce
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
pentru că nu-l voiam de soț! Am un soț! Îl vroiam și atât! Era atât de drăguț, de dulce și nostim! Trebuia să-l am! Puțin... Un pic! O dată... Să mă bucur de vorbele lui, de mâinile sale moi și blânde... De ochii ăia negri! Pentru ce dracu m-am îndrăgostit?! Nu puteam să mă mulțumesc cu atât? Că m-am îndrăgostit! Altfel, pentru ce mă apucă toți dracii când o văd pe mianța aia mică lângă el?!... Da' nu-i
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
aștept să vii acasă, frate! E timpul să revii...nu crezi? Între străini e greu, iar pâinea nu e precum o face mama, Când lacrimile-și șterge-ncet cu mâna ei sau cu năframa ... Nici vorba nu-i așa de blândă când spusă e de un străin, Vorba părinților e caldă, e-amestecată cu suspin... Voi ați plecat cum pleacă-n toamnă în stoluri, mândre rândunele, Dar ați lăsat în urma voastră bătrâni părinți cu lacrimi grele... În cuiburi părintești v-așteaptă
E TIMPUL SĂ REVII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376882_a_378211]
-
S-a / terminat...”. Și ultimul cuvânt al lui Isus pe cruce a fost: “S-a săvârșit” (Ioan 19,30). Ce-i mai rămâne omului rămas stingher? “Înot în râul timpului, m-avânt, / Să te ajung din urmă mai curând”. Din blândă, toamna a devenit pentru om, pentru poet, “thanatică” - aducătoare de nenorociri, de absență...Și în ciuda faptului că toate curg la fel, omul nu mai e același și n-o să mai fie niciodată: “eu sunt un străvechi trubadur, / un uitat cavaler
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
mine, iubita mea frumoasă, și uită-n ceața vremii iubirile de ieri Cu mâna ta clădește o casă de miresme în care doar cuvântul să fie alinare și-n veșnicia lumii cuprinsă de fioruri să se-ntrupeze iarăși văzduh din blânda mare. Leonid IACOB poezia face parte din volumul meu :” Imaginarele iubiri” Referință Bibliografică: și-mi tot zâmbești / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile
ŞI-MI TOT ZÂMBEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375286_a_376615]
-
unde-au locuit... Ceaușeștii. I-au uitat proletarii pe Pingelică și pe Samantha. Istoria cinică. Acum, castelu-i iar liniștit și reintegrat suveran în istoria lui autentică. Sub privirea nobil-autoritară a întemeietorului rege Carol (statuia lui Oscar Han). Sub cea a blîndei regine Elisabeta (statuia lui Oscar Späthe). Schițez un arțar sterp. Dar monumental. Cutremur! Întîi, bubuitura unui fruct țepos, uscat pe cartonul alb, apoi, fulgerător, saltul unei veverițe ruginii peste mîna dreaptă. Cartonul, creioanele sar în aer. Rîd. După nu știu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]