303 matches
-
băiat bun la toate angajat la Einhorn. Odată m-am dus cu Dingbat la o petrecere pe care o dădea una din logodnicele lui și l-am întâlnit pe frate-meu cu o poloneză într-o rochie portocalie tivită cu blăniță; el era îmbrăcat într-un costum mare cadrilat, foarte șic, și arăta bine și mulțumit de sine. Nu a stat mult, și am avut impresia că nu voia să-și petreacă serile în același loc unde eram și eu. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-se cu galanteria lui deprimată, pe care o exersa până și pe mine, nemailipsindu-i decât un guler de dantelă și o sabie ca să fie un demn urmaș al regilor exilați din familia Stuart - acea dramă greoaie a plictiselii sale. Dar blănița electrică și zbârlită a părului copilăros de pe ceafă și lucirea umedă a albului ochilor și acel hă-hă-hă! al lui spuneau cu totul altă poveste despre el. Eu unul mă bucuram de compania lui. Însă bineînțeles că nu-i puteam povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să învârtească cu grijă volanul în dreapta și-n stânga, iar Zet (care trebuia întotdeauna ajutat să se cațăre în mașină, oricât s-ar fi străduit singur) se așeză lângă el, pe scaunul de piele moale, veche, cu miros pătrunzător. Cu blănița lui albă, pufoasă, arăta ca o pasăre rotofeie, cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre, elegante și urechi lungi, negre, vărgate cu cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian și Gabriel veniră să-l caute, iar el îi însoțise, împreună cu Zet, până la Hattie și Pearl, care stăteau afară, cu părintele Bernard. Zet alergase de-a dreptul la Hattie, care-l luase în brațe și își îngropase nasul în blănița lui, în timp ce cățelul îi lingea fruntea. Îmbinarea dintre blana uscată, moale, răcoroasă, trupușorul rotund și cald, fremătând în mâinile ei, dar abandonându-i-se cu afectuoasă încredere, și limba netedă, umedă, care-i dezmierda fruntea, aproape că o copleșise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gheață, dar Adam era obișnuit. Și îi plăcea gustul sărat al apei. Zet se așezase pe țărm, la o bună distanță de undele înspumate. Nu-i plăcea marea. Îi era frică de ea și nu-i plăcea să-și stropească blănița. Dorea ca Adam să se întoarcă mai repede. Ca să se mai înveselească un pic, lovi o piatră cu lăbuța, ca și cum ar fi jucat fotbal cu ea, clar nu-i stătea lui inima la joc. Adam se întoarse și-l luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-ar putea să întâmpinăm o problemă. O problemă nu mică, pare-se, nu foarte măruntă, o problemă de contact și de prezentare. O problemă de..., vestimentație! Altfel spus, noi, reîncarnații, adică dumnealui, Iepurilă și cu mine, purtătorii legali de blăniță, ne putem strecura fără tam-tam, chiar și în public, sub forma noastră comună, animalieră. Cu botu-nchis, fără discuție! Tu, însă, Îngere, iartă-ne, dar ești nefrecventabil. Ești prea fercheș! Nu poți umbla îmbrăcat așa, prin târg, înțelegi? Riști prea mult
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali de blăniță (ca să nu-l mai punem la socoteală și pe țâncul și neastâmpăratul de cățel), ne simțim cel mai confortabil, în pieile astea. Am stat prea mult în ele. Veacuri...! Și, dacă eu zic că așa e, atunci așa și trebuie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Îl părăsise pe Buonocore și cum poate o femeie cu copii mici să o ia de la capăt singură. Dar cum nu-și găsi curajul de-a o Întreba, Emma se Înfășurase În eșarfa ei din pene de struț, Își Încheiase blănița și-și ascunse sub ea formele ei voluptoase, și-i adresă acelei tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de ușor de uitat, râse Emma, regretând imediat, căci cusăturile de la gură o dureau, vă subestimați teribil. În clipa aceea lui Sasha Îi păru că era ceva nou și neplăcut În legătură cu chipul ei - dar dădu vina pe machiaj. Excesiv. Cu blănița aceea sintetică, părul acela de un blond improbabil, părea abia ieșită dintr-un cazinou. — Ce mai faceți? — Făceam mai bine ieri, răspunse Emma legându-și cu grijă eșarfa pe lângă gât. — Ciudat, de când trăiesc la Roma n-am Întâlnit niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
copiii. La petrecerea Camillei. O petrecere perfectă, animatorii aceștia sunt extraordinari - Într-adevăr, sunt cei mai buni din Roma. Dar cum Își permite? Cine se crede? Mi-o va plăti. Îngâmfatul. O solidaritate neașteptată și tardivă față de falsa blondă cu blăniță din păr de câine, care avusese curaj. Nu greșise când Îl părăsise. Bravo ei. Uneori nu Înțeleg nimic despre ceilalți. Am crezut mereu că Antonio Buonocore era Îngerul nostru prețios. — La revedere, Kevin, Îl salută fluturându-și mâna. Sărăcuțul, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de faptul că jurnalistul cu ochi albaștri dezbătea cazul unui preot căsătorit, lucru care nu e frumos, să aibă atâta publicitate unul care l-a renegat pe Isus Cristos pentru gaura unei femei. — O, mamă, Încetează, spuse Emma aruncându-și blănița pe canapea. Nu mă fă iar de rușine. Te rog, Sasha, intră o clipă să o saluți pe Valentina. Îi va face mare plăcere să te vadă. Îți aduc ceva de băut. Ar trebui să am un Martini În frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că probabil se Întâlniseră Întâmplător În fața magazinului. Femeia cu haina de blană era gravidă În șase luni și ținea de mână un copil care abia Începuse să meargă. Cealaltă Își căra nou-născutul Într-un marsupiu din piele tăbăcită și din blăniță de miel marca Bill Amberg. Marsupiul sugera faptul că femeia era adeptă a nașterii prin metode naturale practicată la St Luke. Brigada de „chic-ioate“ prea elegante ca să-mpingă căruciorul nu foloseau niciodată marsupii pentru că le șifonau hainele. În loc de marsupii, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să se semene grâu. Primarul poreclit Cap de Șobolan se apucase, pe lângă meseria lui de croitor, de crescut iepuri. Înființase zeci de cuști, Învățase să-i Încrucișeze În așa fel Încât iepuroaicele să-i fete numai pui sănătoși și cu blănițele frumoase. Știa când să-i taie ca să aibă haina cât mai deasă. După ce săra pieile și le usca, le Înghesuia În saci, se Îndrepta spre fundul grădinii care se termina În fioroasa Vale a Puțului, traversa apoi pârâiașul, afundat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tradiție. Se cresc îndeosebi oi cu lâna fină și semifină (merinos, țigaie), dar, mai ales la munte, încă se mai menține o rasă tradițională, cu lână grosieră (țurcana). Un loc aparte ocupă estul Moldovei, unde se cresc oi karakul, pentru blănițe de calitate superioară. Creșterea porcinelor pentru carne și grăsime este, în mare parte, condiționată de cultura porumbului și a cartofului, care constituie hrana de bază. Ca urmare, cele mai mari efective (din totalul de circa 7,2 milioane de capete
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
stil implicată fiind numită antonomază), redevin cuvinte comune, cu altă semnificație însă decît apelativele de la care s-au format inițial (abrudeanca, hațegana, breaza, ardeleana - dansuri; anglie, olandă, americă, damasc - stofe; astrahan, caracul, merinos, bîrsană - rasă de oi și varietate de blănițe; babilonie - dezordine; balamuc - ospiciu (< localitatea Malamuc, unde se afla un astfel de așezămînt); bărăgan - pustiu; berlină - tip de automobil; bogdan - însemna în trecut „moldovean“; brașoavă - „minciună“; un dunărea - coniac; o carpați - țigară; un moeciu - cașcaval). Procesul transformării apelativelor este permanent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
masonii foloseau simboluri, alegorii și ritualuri. Cel mai important simbol al multor organizații, inclusiv al masoneriei a fost șorțul. Foarte simplu și murdar la început, acesta a fost înlocuit de preoțimea lui Melchisedek în jurul anului 2200 î.C. cu o blăniță albă de miel care este încă și astăzi folosită. Dupa vechea tradiție, zeii Egiptului antic zburau în mici nave divine asemănătoare OZN-urilor și erau reprezentați în picturile din temple purtând șorțuri. Mai târziu și preoții purtau șorț, ca semn
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plopi", unde îl aștepta țiganca frumoasă, căreia i-a promis "o scurteică de vulpe" de la Pașcani. Reacția fetei l-a pus pe gânduri: "ș-am să mor lângă fântână, dacă nu vii". Vânzând bine vinul, Neculai Isac a cumpărat "o blăniță cu fața de postav roș" și s-a întors în cadrul romantic al fântânii. Fata îl aștepta și-i spuse că țiganii au pus-o să-l atragă acolo, ca să-i fure calul și banii. Ea îl rugă să fugă, înțelegând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să rămână într-un muzeu al satului, pe care îl și pun la punct în această casă.. Sânt fericit că dascăli tineri din Dănești mă înțeleg, mă prețuiesc și mă ajută, întreaga rearanjare a muzeului o fac cu ajutorul profesorilor Elena Blăniță, Gabriela Coman și Ionel Coman. Cu o jumătate de secol în urmă, când m-am dedicat acestei pasiuni, nu prea era cine să înțeleagă asta într-un sat, iar cât despre stăpânire, ce să mai zic: ori te socotea suspect
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
să rămână într-un muzeu al satului, pe care îl și pun la punct în această casă. Sunt fericit că dascăli tineri din Dănești mă înțeleg, mă prețuiesc și mă ajută. întreaga rearanjare a muzeului o fac cu ajutorul profesorilor Elena Blăniță, Gabriela Coman și Ionel Coman. Cu o jumătate de secol în urmă , când m-am dedicat acestei pasiuni, nu prea era cine să înțeleagă asta într-un sat, iar cât despre stăpânire, ce să mai zic: ori te socotea suspect
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
este la serviciu, i-a răspuns Viorica. Atunci , de ce plângi? a întrebat tata. De bucurie tată că mai văd pe cineva drag și apropiat mie, că tare greu e printre De la stânga la dreapta: Foto 1: prof. IoanChiriță, prof. Lenuța Blăniță (Buraga), prof. Ion Gibescu, înv. Costache Buraga, prof. Ioan Coman; De la stânga la dreapta: Foto 2: înv. Anișoara Rachieru, prof. Gabriela Coman, prof. Lenuța Blăniță (Buraga), prof. Ion Gibescu, prof. Ioan Chiriță. străini, așa cum spun bătrânii că străinu-i tot străin
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
că tare greu e printre De la stânga la dreapta: Foto 1: prof. IoanChiriță, prof. Lenuța Blăniță (Buraga), prof. Ion Gibescu, înv. Costache Buraga, prof. Ioan Coman; De la stânga la dreapta: Foto 2: înv. Anișoara Rachieru, prof. Gabriela Coman, prof. Lenuța Blăniță (Buraga), prof. Ion Gibescu, prof. Ioan Chiriță. străini, așa cum spun bătrânii că străinu-i tot străin și la inimă hain. Să-ți spun tată, cum a fost cu Gheorghe atunci la Petroșani când s-a prăbușit mina și au murit mulți
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
muzeu al satului, pe care îl și pun la punct în această casă, ne-a spus el. Sînt fericit că dascăli tineri din Dănești mă înțeleg, mă prețuiesc și mă ajută. întraga rearanjare a muzeului o fac cu ajutorul profesorilor Elena Blăniță, Gabriela Coman și Ionel Coman. Cu o jumătate de secol în urmă, cînd mam dedicat acestei pasiuni, nu prea era cine să înțeleagă asta într-un sat, iar cît despre stăpînire, ce să mai zic: ori te socotea suspect, ori
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Înfățișarea lui Titus, ca și cea a lui Gilbert, câștigase mult de pe urma soarelui și a mării. Părul lui blond roșcat căpătase o culoare mai vie și părea un nimb pufos; cămașa, aproape descheiată, îi dădea la iveală pielea strălucitoare și blănița roșcată, cârlionțată, care-i acoperea pieptul. Pantalonii suflecați lăsau să i se vadă gambele lungi, elegante, bronzate. Era desculț. Cicatricea de pe buză dădea gurii lui frumoase o forță pervers masculină. Rosina era în plină strălucire, încântată și amuzată să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vroiam să îmi ceară la control și să încep cu alt necaz, că abia scăpasem... Și în două ore nicio cunoștință n-a venit în gară... Și-atunci mi-am luat bagajul și, din cauză că paltonul de iarnă era îmblănit cu blăniță de miel, a fost foarte greu... Și de la gară până la lac, prima stație după gară, cred că am pus jos de 10 ori cel puțin... Abia făceam câțiva pași și iară trebuia să mă odihnesc, că eram foarte slăbită. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ceea ce am aflat de la evoluție, la nivelul biologic, e doar un caz particular al unei evoluții globale În care strategia -Înălțarea adică - Îmbracă rând pe rând haine diverse, tot mai frumoase, cea pe care o știm fiind doar aceea biologică, blănița pisicii și scoarța arborelui În care ea se cațără. Haina care a fost cândva mineralul și este acum biologicul, va fi cîndva - știu eu? - spiritualul. Desigur, Îmbrăcarea hainei noi presupune un salt calitativ. Adică, ceea ce a fost Înainte nu se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]