298 matches
-
ar fi suflat... Că din lut ești zămislit, El cată și te prostește... Crezi ce popa-ți povestește? - Cap de cretă-nțelenit! Pentru acele dobitoace. Și cu dragoste m-atinge Domnu’ urechea-mi întinde, Iar vorbesc: „Mie nu-mi place!” Și blănița-i cu cârcei? Coada, cică-am fi pierdut Pe fund dacă ne-am târât, Suntem toți nepoții ei!?... Cu asta ne-a pricopsit... Și i-a zis în glumă, mumă; Vreo maimuță tare bună, Domnul poate c-a găsit Dacă
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iepurilă și Iepurica sunt doi iepurași pitici care au apărut în curtea Georgianei la începutul verii, când cercul de aur al soarelui arunca mii de raze pe pământ. El avea blănița de culoare gri, de fapt alb pudrat cu negru, iar ea era o jucăușă frumoasă, de culoare maronie asemeni unui câmp uscat. Iepurilă era darul primit de Georgiana de la prietenul ei cu ocazia absolvirii clasei a zecea. Desigur, cu nota
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
mai ales că celelalte animale ale familiei asistau curioase la tot acest spectacol. Și era cățelul Bobiță, motanul Negrișor și pisica birmaneză, Pițișor. Cu fiecare zi cei doi iepurași creșteau minunat, țopăiau prin locul îngrădit cu plasă de stăpână, iar blănița lor avea o strălucire aparte. Erau permanent puși pe joacă, se curățau cu lăbuțele în cap, își roteau urechiușele când în față, când în spate, ca niște antene, boticurile le mișcau cu o rapiditate de invidiat, iar din când în
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
Și, deodată, Buburuza se înălță și se așeză pe spatele motanului. - Spuneai că vrei să fii prietenul meu, Zonzonel? îl întrebă curioasă. - Desigur! Și dacă vrei să te convingi că sentimentele mele sunt sincere, uite, te las să pășești pe blănița mea. Am să te plimb prin toată grădinița încât o să vadă și florile cât îmi ești de dragă. Buburuza emoționată de ceea ce auzi, scutură din aripi de bucurie, simțind că are un amic așa puternic, astfel că, pentru o clipă
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
Deschise ușa grajdului, așeză cu grijă ciuveiele pe un tamburel, apoi privi scurt spre țarcul vițelului. Portița tremura zgomotos impinsă cu putere de Trotinel. Florica, cu gâtul spânzurat peste gardul ce-i despărțea, îl spăla plimbându-și limba aspră peste blănița lui catifelată. - Of ...Ninel, Ninel ... ai să mă bagi în pământ! bolborosea bătrânul îndreptându-se spre țarc. Foamea-i dădea curaj și vlagă încât ar fi putut muta din loc o căruță plină cu bostani. De nu te fereai din
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
Cine știe de cât timp zăcea în traistă aruncat la gunoi. După câte se pricepea la mâțe își dădu seama că nefericitul animal este motănel. Bătrâna îl curăță cu o cârpă umezită în ceai de mușețel, îi spălă ochii și blănița și îi puse pe o farfurie câteva bucățele de cârnat. Acesta se apropie, le mirosi și amețit își pierdu echilibrul căzând într-o parte. Babanei i se facu și mai mare milă de pisoi. Luă un pai de grâu, îl
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
vioi și jucăuș și nu mai arăta slabiciunea pe care o avusese cu o seară înainte. Mieuna parcă mai tare și se mișca mult mai agil. Primi iar o porție de lăptic cu cârpa, după care începu să-și lingă blănița și să se curețe. Pe zi ce trece se făcea tot mai zdravăn. Cu timpul se făcu un motan de toată frumusețea, cu o blană neagră și pufoasă și cu ochi galbeni și inteligenți. Bătrâna îi puse numele Ispas, nume
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
mult momentul cuplării, pentru că plăcerea să fie cât mai mare. Împunsăturile în pulpe, ca și mângâierile fetei pe bastonul oțelos, îi purtau pe alte tărâmuri ale plăcerilor erotice. Locul neastâmpăratelor degete, ce se jucau cu mugurelul acoperit de petecuțul de blăniță șatenă, a fost luat de vârful limbii lui Mircea care se mișca continuu în umezeala cuptorului ce aștepta un alt fel de lemn să fie introdus pentru a încinge și mai tare interiorul și așa înfierbântat. Săndica îl trase ușor
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
mare bucurie, când zări ceva colorat și pestriț umblând prin livadă. Ce-o fi acolo? Curiozitatea lui de copil îl mână imediat să vadă minunea albă. Când ajunse acolo, își dădu seama că ceea ce zări era un pisicel mic, cu blănița albă ca neaua, dar și cu petice portocalii-maro pe el - o frumusețe de pisic ! Micuțul scoase un miorlăit subțire și firav, uitându-se în sus, cerșind atenție din partea cuiva. Îți era mai mare milă de el, de-ți venea să
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
-se în sus, cerșind atenție din partea cuiva. Îți era mai mare milă de el, de-ți venea să-l iei neapărat în brațe. Ceea ce Ionuț și făcu numaidecât. Îl luă în brațe, îl strânse la piept, își apropie fața de blănița lui diafană și caldă. Ah, frumușelul de el, ce drag îi era ! Se gândi să-l aducă tot atunci în casă, să se laude la bunică de isprava lui. - Motocel ! Așa îi pusese numele firavului pisoi. Dar fusese dezamăgit de
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
bunicii, deși o făcuse cu strângere de inimă, îi era milă de bietul de el. Se gândi mult ce nume să-i dea pisicului, dar până la urmă îl boteză, pur și simplu, Motocel, că era ca un ghem micuț de blăniță și puf. (va urma) Referință Bibliografică: Pisoiul Motocel / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
să plângă amintindu- și probabil de clipele lor fericite din dormitor. Și așa ne-am pus amândoi pe un plâns de am sperit-o și pe Kim. Se uita la noi și miorlăia ceva, ea știe ce și se freca cu blănița ei finuță , când de piciorul meu, când de piciorul lui Mamy învârtindu se de colo colo într- un miorlăit indescifrabil. Ca să o împăcăm am luat o și pe ea lângă noi și plângeam acum toți trei, fiecare pe limba lui
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
drept. În finalul exercițiului a tras un căscat și de bucurie s -a urcat pe picioarele mele și a început cu torsul. Kim îmi este așa dragă, așa o iubesc! Am început și eu să o mângâi pe căpșor, pe blănița ei moale ca un puf și zgătia a început să se răsfețe. S -a așezat cu piciorușele în sus și din botic mi-a făcut semn să o mângîi pe burtică, că așa îi place ei. Și eu m am
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
unde mergi. Săream din groapă în groapă, rugându- ne ca Șaranul nostru să nu pățească nimic. Cu chiu cu vai am ajuns la Storojeneț. Acum drumul era mai bun și Taty putea să meargă mai tare. Ațipisem încurajat de căldura blăniței lui Kim. Când deodată mașina a sărit cu noi de parcă o lovise un tren. Nu am văzut -o, firar să fie, se scuza Taty bombănind ceva printre dinți. Kim s-a speriat așa de tare și acum împingea cu lăbuțele
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
netedă, ca toate femeile trăite la umbra brazilor, ce nu trebuiau să meargă pe arșiță la prășit, să le usuce soarele, ca pe cele de la șes. Își scosese sumanul și rămăsese cu o bundiță înflorată de cusături și tivită cu blăniță neagra de miel.Era vădană de mulți ani, bărbatul ei murise la pădure, căzuse un brad pe el, l-au adus oamenii în cergă acasă. Plânsese mult Maria, că-i fusese drag omul ei și o lăsase cu doi copii
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
ca un lup; sau e singur, sau e cu lupoaica lui pentru totdeauna.” Umbra serii se coboară peste inimi vag cernite, Luna picotește iarăși prin cotloane părăsite. Oare pentru a câta oară ? Lupul alb pășește agale - mândru de a sa blăniță Și pândește peste vale după Roșia Scufiță. Oare pentru a câta oară ? Dar fetița nu mai vine, c-a murit povestea-n seară - Este viu doar vânătorul. Oare pentru a câta oară ? Calm, destins, cu șagă-n zâmbet, se preface
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
sub ochii larg deschiși ai ambilor. Păsăricile se apropiară, apoi la exercitarea presiunii moderate una alunecă peste cealaltă strivind un mic delușor care sta în cale. A repetat de mai multe ori operația nereușită alunecând de fiecare dată până ce, pe blănița ei a apărut o pată albă și ambii s-au simțit în ceruri. Abia atunci a apărut necesitatea să se strângă în brațe cu nesfârșite săruturi. „Dumnezeu nu ne permite deflorarea înaintea binecuvântării. Dar ne-a dat din belșug fericirea
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
mâncat. Vulpea-n cale îi apare, O-ntreabă ce merinde are. Ea multă hrană-a adunat, Dar, totuși, azi l-a refuzat: „- Nu pot să-ți dau, fiindcă știi, Acasă am și eu copii, Și-apoi, atuncea când vânai, Mereu blănița mi-o doreai!“. A mai trecut pe lângă el Oița creață, cu un miel. Și lor mâncare le-a cerut, Aceștia, însă, n-au avut. Dar iată că apare-n zare Un iepure ce fuge tare. El vede lupul amărât Și
LUPUL NEAJUTORAT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375403_a_376732]
-
pijamale. Nu îi vezi dungile , dar îi simți garronele dulce-amărui, adică gheruțele, proaspăt lăcuite cu stratageme inteligente, cum doresc a-ți fura tiptil identitatea „moțată”, tradusă la nivel imaginativ, ca o savarină în stare de delir. Îi poți adulmeca mirosul blăniței , al torsului accelerat ,al urechilor-antene ce pun pe on elementele afective. Cum procedeză această “mamaie” matusalemică? Îmbată carcasa, apoi se răspândește lent în scorburile vii. Este instrumentul acela pufos care hipnotizează dominatorii și supușii. Dragostea e capcana aceea nevăzută la
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
și un terrier, autoarea spune: „Hm, era foarte energică și mult mai mare decât o arăta fotografia pe care o văzuseră pe internet”. Și aici intervine vocea autoarei poveștii: „Despre cât era de frumoasă, ce să vă mai spun: avea blănița albă și pufoasă, iar în jurul boticului era ușor zbârlită”. După o astfel de descriere, orice copil își poate da seama cu cine are de-a face. Și, continuă Daniela Firicel, ca să ne introducă de-a binelea în poveste și-n
(CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371145_a_372474]
-
an și ceva, motiv pentru care era tachinată de către surorile sale. Și la cele mici începuseră să le crească sânii ca la orice adolescentă, însă nu depășiseră stadiul unei piersice ce încăpea în căușul unei mâini de flăcău mai mărișor. Blănița le era micuță, abia dacă se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura apei, ce le
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
MĂ TOT APASĂ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ce trist am fost în iarna asta, Că mi-a-nghețat butoiul, În pix s-a terminat și pasta, Și mi-a murit cotoiul. Blănița lui cea călduroasă Mult mi-a lipsit la șale, Căci soața este mofturoasă Și umblă cam... agale. Nu lasă Biblia din mână, Citește și oftează; Postește câte-o săptămână Și nici nu mai fumează. În schimb, eu trag, că am
ŞI-UN OF MĂ TOT APASĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346819_a_348148]
-
ușoară. Lâng`-a lor mici edificii, unde doarme sfânta sevă, e motanul cu capricii; se pare că e în vervă. Îl observă...se adună... un vacarm s-aprinde iute; pe cotoiul în furtună n-are cine să-l ajute. Din blănița mătăsoasă, vor să facă perne mici. Măi, felină nemilosă, mai vrei pui de rândunici? Referință Bibliografică: Rândunicile și motanul-poezie pentru copii / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 451, Anul II, 26 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
RÂNDUNICILE ŞI MOTANUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346390_a_347719]
-
să plângă amintindu și probabil de clipele lor fericite din dormitor. Și așa ne-am pus amândoi pe un plâns de am sperit-o și pe Kim. Se uita la noi și miorlăia ceva, ea știe ce și se freca cu blănița ei finuță , când de piciorul meu, când de piciorul lui Mamy învârtindu se de colo colo într un miorlăit indescifrabil. Ca să o împăcăm am luat o și pe ea lângă noi și plângeam acum toți trei, fiecare pe limba lui
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
drept. În finalul exercițiului a tras un căscat și de bucurie s -a urcat pe picioarele mele și a început cu torsul. Kim îmi este așa dragă, așa o iubesc! Am început și eu să o mângâi pe căpșor, pe blănița ei moale ca un puf și zgătia a început să se răsfețe. S -a așezat cu piciorușele în sus și din botic mi a făcut semn să o mângîi pe burtică, că așa îi place ei. Și eu m am
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]