587 matches
-
cercetător științific la Institutul de cercetări socio-umane „Gheorghe Șincai” al Academiei Române. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, la Filiala regională Târgu-Mureș (din 1994, secretar al Filialei din 2000) și membru al Societății Române de Filosofie (din 2010). Filosofie: Teoria blagiană despre matricea stilistică (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 1999, cu o apreciere pe copertă de Acad. Alexandru Surdu); Dialoguri în Agora - cu filosofi și scriitori (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2005); Conceptul de spațiu mioritic în filosofia lui Lucian Blaga (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2007
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
il proprio intervento nell’occasione del convegno internazionale e gli Stati Uniti d’Europa” (Lecce, Italia, 2014). De asemenea i s-au decernat 8 premii din partea Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Târgu-Mureș, după cum urmează: Premiul pentru eseu - pentru volumul Teoria blagiană despre matricea stilistică (2000); Premiul pentru poezie - pentru volumul Îndepărtatele coline (2001); Premiul pentru ediții îngrijite - pentru volumul Vasile Conta - Încercări de metafizică (2003); Premiul pentru antologie poetică - pentru volumul Antologia poeților ardeleni contemporani (2004); Premiul pentru publicistică - pentru volumul
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
1790-2000, ediția a III-a (Editura Insitutului Cultural Român, București, 2004); Angela Botez - Un secol de filosofie românească (Editura Academiei Române, București, 2005); Constantin Nicușan Micu - Reverberații. Studii și eseuri (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2005); Angela Botez - Arhitectura sistemului și conceptele integrative blagiene (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2006); Aurel Sasu - Dicționarul biografic al literaturii române, lit. M-Z (Editura Paralela 45, Pitești, 2006); Constantin Cubleșan - Eminescu în comentarii critice (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008); Marian Popa - Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol II
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
fanteziste combinații. Iubitor de Anton Pann și de Arghezi în egală măsură, P. Georgescu își imaginează o inscripție pe călimară: "Dacă nema putirința, ce mai chichirez gîlceavă?", iar I. D. Sîrbu dă viață, cu aceeași "vervă acră", unei insolite meditații blagiene: Există inteligențe ce consumă doar mărgăritare; produc totuși numai căcăreze". Ar putea rosti și el, într-un glas cu Paul Georgescu, parafraza la celebrele vorbe finale ale lui Nero: "Ce pamfletar pierde România în mine!". Și tot în felul lor
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
decât prin lecții cu caracter interdisciplinar. Și exemplele sunt nenumărate în acest sens: de la Luceafărul eminescian și concepția filosofică a lui Schopenhauer privind opozițiile ireconciliabile între omul de geniu și omul comun, Eu nu strivesc corola de minuni și concepția blagiană despre cunoașterea paradisiacă și cea luciferică, despre criptic și fanic etc. expusă în eseurile sale filosofice, Joc secund și concepția platoniciană, Ritmuri pentru nunțile necesare și elementele de astronomie corelate concepției barbiene privind treptele de cunoaștere, aspecte care fac accesibilă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
De regulă, superioara încifrare și încordare a minții se leagă de motivul cărții (creația) și de cel al femeii, pentru că: Spiritul este senzualitatea rațiunii". Marea lecție a înaintașilor meditației românești îi stă călăuză, având afinități mai mult cu poetizarea filosofică blagiană din Pietre pentru templul meu (1919) decât, să zicem, cu perspectiva asupra vieții, propusă de Garabet Ibrăileanu. Dăm spre exemplificare: "Geniul adult cu somn de copil" și "Privit pe întuneric, licuriciul pare un giuvaer și nu e decât un biet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
actuale, antropocentrismul creștin personalist al părintelui Stăniloae este o cale. Nu exploatarea fragmentului este importantă, ci integrarea lui. Căci, revenind la calea lui Stăniloae, "(...) rostul omului nu e de a sărăci harul divin, ci de a-l spori, în sens blagian, spre a se spori pe sine, spre a-l returna lui Dumnezeu ca ofrandă" (p. 29). Înlocuirea lui Dumnezeu a însemnat eliminarea oricărei urme de transcendență. Și cu toate acestea, un Heidegger, de pildă, ocolește religiosul spre a se întoarce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Augustin Buzura, Radu Petrescu, Corneliu Ștefanache etc. În schimb, Th. Codreanu se lasă entuziasmat de imnele lui Ion Alexandru despre care spune că "e o fericită întâmplare pentru poezia românească să fi găsit în Ion Alexandru continuatorul original al lirismului blagian din Mirabila sămânță." Numere în labirint se citește și ca un roman autobiografic. Datele referitoare la viața materială a autorului sunt mai consistente decât în primul volum. Astfel, aflăm că autorul este un truditor pe câmpul educației socialiste, un om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cosmosului / universurilor. Capitolul al 15-lea, "Întocma dogma", din eseul lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion Barbu, cu impresionantă bogăție de argumente dinspre "dogma" Creștinismului, tocmai "gordiana" originalitate "transmodernistă" (supra): ""Fenomenologia" barbiană intră în zona eonului dogmatic blagian [...] către eonul transmodernității, pe urmele lui Eminescu [...]. Barbu are geniul distincției / asemănării cu dogma creștină, diferența venind din focalizarea pe condiția kenotică, a lumilor mărunte, deasupra cărora plutește Sfântul Duh: "Om uitător, ireversibil, / Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? / Precum atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce se evidențiază la Eminescu "e că infinitul apare închis ca un cerc, înfășurare în sine însuși, și, surprinzător, se deschide în pătrat, care este semnul finitului; transgresând logica terțiului exclus, Eminescu gândește în cheia dogmei, transfigurând antitezele, la modul blagian; el [Eminescu] sfidează "imposibilitatea" logică și pragmatică a cuadraturii cercului, zicând: "Raportul dintre finit și infinit e raportul dintre pătrat și cerc"" (ibid.). În ceea ce privește pe Ion Barbu / Dan Barbilian, cel ce vedea în "ermetismul teorematic" al lui Gauss, având în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mincu, dar și vizavi de Barbu, înțeles ca fiind un "veleitar cultural, îndeosebi filosofic", remarcabila capacitate de analiză a geometriei ritmice barbiene, în acord cu geometria ritmică eminesciană și cu posibilitățile poetice ale limbii române, apropierea creației barbiene de cea blagiană, prin remarcabilul capitol 15 "Întocma-dogma" etc., Theodor Codreanu a preferat să rămână discret și profund, asumându-și până la capăt "victoria în înfrângere". Atitudine care n-ar strica în subiectivismul critic fățiș din zorii unei extramodernități căreia îi putem zice, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pas.// O zi, când, din sfere străine, din diafane palori/peste inimi înfierbântate coboară/o rază difuză de seară / și multe, multe petale de flori. // O zi - vesperală” (Vine o zi). În prelungirea Vesperalelor se situează scurtele poeme de rezonanță blagiană din Itinerar dacic (1972), care nu sunt nici evocări, nici descrieri, nici reconstituiri istorice, ci căutări încărcate de emoție ale specificului originar în peisajul actual. O cu totul altă dispoziție vădesc Baladele din 1971, de fapt un fel de poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Evoluția scrisului feminin în România (1935). Pe când era la Sibiu, în 1940, participă la Cercul studențesc „Octavian Goga”, condus de Lucian Blaga. Atrasă de puternica personalitate a poetului, se detașează ulterior de el, ajungând să producă o aserțiune uimitoare: lirica blagiană nu ar fi „îndeajuns de convingătoare în structurile intime ale evoluției culturii noastre naționale”. În această perioadă publică broșura De ziua mamei (1943), un discurs rostit la Teatrul Municipal din Sibiu, care tratează, într-un stil patetic și abundent metaforic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
indexarea” sa pentru România - hotar de răsărit al Europei (1943) ca pe o posibilă amenințare, și, ca atare, a preferat retragerea, de fapt, recluziunea. În volumele Endymion și Vrăjitorul apelor (1942), se simt, așa cum s-a remarcat, influențe din lirica blagiană, dar și din poezia romantică germană din sau cea rilkeeană. Delicatețea, suavitatea, sensibilitatea, uneori exacerbată sunt doar câteva dintre caracteristicile versurilor lui C., extrem de cizelate, de „lucrate”, fără ca ideea să piardă însă din profunzime. Predominant rămâne sentimentul de solitudine; în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
Avântul spre vis, profuzia de stele, amintirea ca purificare a trăirii arată un romantic. „Cântăreț bolnav” de singurătate și de toamnă, de gândul morții, G.-V. face din „pământ” o figură dominantă, pătrunsă uneori de febre dionisiace, ce mărturisesc înrâurirea blagiană. Privighetoarea oarbă aduce o notă muzical-funambulescă (Audiție din Saint-Saëns) în această lirică de o rostire mereu clară, plată adesea, în ciuda spaimelor care au alimentat-o. Poetul nu se va despărți de tradiționalismul în formula promovată la „Gândirea”. Pictura de gen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
Vedeam acum distinct două persoane albe, ținându-se de mână și alunecând pe cer ca niște schiori 234 . Aceste proiecții halucinatorii al căror motiv central este zborul vor mai apărea și în scrierile ulterioare ale autorului. Personajul lui Blecher crede blagian în zbor, văzând în acesta posibilitatea de a ,,stăpâni zarea", cauta asemena lui Brâncuși esența zborului, zborul ca fericire. Imaginea celor doi îndrăgostiți, metamorfozați din realitatea opresivă, exprimă clar, programatic aproape, ideea blecheriană despre modul în care poate scăpa de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mioare”, luminat de „ora de miere”, de „galbena zăpadă / Pe care-o ning din crengi învinse merii”, acest univers e, de fapt, un „spațiu mioritic” în viziune nouă, un spațiu de vis eminescian (Dacia din Memento mori) și de închipuire blagiană. Pământ, pentru Blaga, ce „vindecă setea de mântuire”, „spațiul mioritic” este pentru B. un tărâm euthanasic, în care extincția e o dulce topire, în adieri de miresme și zumzet de albine. Dar nu numai aici, ci în întreaga operă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
o pistă, dealtfel, pe care credem că un cercetător preocupat de segmentul publicistic al operei argheziene ar trebui să o fertilizeze. Atunci când atinge problematica pamfletului arghezian, în cadrul unei abordări ample a lirismului în opera poetului, recurgând la unele din considerațiile blagiene privind filosofia culturii, Pompiliu Constantinescu (unicul critic congener despre care Arghezi a afirmat că a dat "singura lucrare substanțială" despre creația sa) își va preciza limitele fără echivoc: "într-o caracterizare a viziunii sale (Tudor Arghezi, n.n.) despre om și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și pregătit de jertfă, el era gata, în același timp, să citească la cenacluri "o mie de poeme". Încrezător în propria-i stea, iată-l (într-un Autoportret) afirmând cu emfază juvenilă că "fiece idee"a sa e "aripă". Satul blagian se constituia într-un centru cosmic; cel al lui Ioan Alexandru, spațiu de intimitate, nu introduce atât într-o mitologie cât într-o ordine integratoare. Mai puțin decorativ decât satul pillatian, cel al transilvăneanului de la Topa Mică e un locus
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
semnale indescifrabile; îi vorbesc Megalopolis, Cetatea scufundată, Cetatea Putreziciunii, Orașul himeric cu numele Hazard, Orașul metafizic, burgul gotic, Muntele Vinei; trudit de "nimicnice gânduri", speră să descopere Poarta învierii și Ușile tainei. Ideatic, nostalgiile sale se confundă aproape cu cele blagiene, O Meditație pe muntele San Pellegrino probează interferențele: Unde afla-voi putere ca să mă-nec în cuvântul Cuvântului? când ce e puternic e slab și ce-i slab e puternic; cum voi afla eu puterea slăbiciunii neistovite? Eternule, Eternule, în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și transpus în schemă ritualică, trecînd la analiza, cu acuratețe, a paradigmelor timpului mioritic („Dac-o fi să mor”, „Frate, cum îți vrei moartea?”), continuînd cu „testamentele”, „metaforele”, „cîntarea orfică” din unele Miorițe (ca post-scriptum al „blîndei liniști”), restaurarea conceptului blagian de „spațiu mioritic” (pe motiv că poema nu este doar un singur text în variante, ci o pluralitate larg diseminată și intens trăită). Multe alte aspecte sunt de reținut, de pildă, redescoperirea mitului zalmoxian, tipologiile feminine, ideea că Miorița, ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mult o determinare a tuturor cunoașterilor pure a priori, care trebuie să fie măsura, prin urmare chiar exemplul întregii certitudini apodictice (filosofice)33. Este greu să ne închipuim un contrast mai puternic între acest ideal al cunoașterii metafizice și înțelegerea blagiană a construcției metafizice ca viziune personală asupra lumii, modelată stilistic. Încă în culegerea sa de aforisme Discobolul, Blaga își va fixa poziția scriind: „Metafizica intenționează să fie revelare și izbutește să fie doar creație.” De pe această poziție, el se va
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Dumitru Stăniloae. El refuză paradoxul în spațiul teologiei palamite care pornește de la distincția între Ființa lui Dumnezeu și energiile divine. Părintele Stăniloae, deși purcede din Grigorie Palama 13, face un pas mai departe, ieșind în întâmpinarea atât a excesului sofianic blagian și al teologilor ruși moderni, cât și a apofatismului occidental, primii putând confunda natura cu Dumnezeu (la modul panteistic), celălalt amenințând cu desfacerea lui Dumnezeu de ființe, încât teologia dialectică a lui Karl Barth și a școlii sale a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Dumnezeu pentru om. Dar unul de care depinde profund, "încât se poate spune că natura e o parte a naturii omului"54. Deci rostul omului nu e de a sărăci darul divin, ci de a-l spori, în sens blagian, spre a se spori pe sine, spre a-l returna lui Dumnezeu ca ofrandă. Dumnezeu nu primește decât daruri sporite, iar cea dintâi "lecție" dată omului este primirea ofrandelor de la Abel și respingerea celor ale lui Cain, care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
interpreta în cazul lui Paul H. Ray și al altora din Statele Unite. În primul rând, fiindcă nu are în vedere crearea unei noi "subculturi" cu tentă populară sau de masă. Alții concep transmodernismul ca "atmosferă", ca ethos al vocației, evocând blagianul destin creator al omului sau filosofia vocației lui C. Rădulescu-Motru. Aspirația aceasta e percepută și-n Statele Unite ca dorință de transcendere a limitelor impuse de neomodernism și postmodernism, o trecere peste ceea ce Max Weber numea "cușca de fier" a instrumentarului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]