271 matches
-
inclusiv din cadrele "din conducerea superioară", erau "instituțional" posesori de "ochi albaștri". Cu siguranță că erau, însă majoritatea fiind tineri nu le crescuseră sau nu-și etalau încă "incisivii" profesionali. După intrarea în minister, an de an, șefii m-au blagoslovit, la aprecierile anuale, cu "foarte bine", eram "un tovarăș atent, sârguincios, dovedind interes pentru sarcinile de serviciu, spirit de inițiativa și colaborare..." Primit în Partid în "anul marii cotituri", 1964, și pe această "linie" mă înscriam în cerințele vremii, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
bronz al Curiaților și printre straturile de flori de soi, Canna indica, scurmă, ziua nămiaza mare și În plină libertate bucolică, găinile și curcile megieșilor; sau când, În blocul cu confort modern din strada Jules Michelet 15, mă trezesc și blagoslovesc, În fiecare dimineață, cântatul cocoșilor și guițatul purceilor din fosta ogradă boierească a vecinului care și-a tăiat deunăzi, sub ferestrele mele, porcul cel gras; astăzi, În sfârșit, când sorocul dragostelor și al prietenilor e ca și Împlinit, scriitorul acestor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe doi din colaboratorii noștri la câte un scaun ministerial). „Preocupați“ - vorba vine! Să le zicem mai nimerit: interesați, fără nici o vocație, după o carieră oarecare, după o căpătuială În viața lor amărâtă cu neveste prea devreme pe cap și blagosloviți cu copii. Așa au sfârșit mai toți, fără merite deo sebite și fără urme. școala profesorului și filozofului C. Rădulescu-Motru Încă n-a dat vreo figură filozofică remarcabilă. Asta din vina lui, cât și a celorlalți. Mediocritatea [școlii] s-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să fii prea entuziast: strică sănătății“, spunea Richard Wagner unei frumoase Între frumoase a timpului său, Judith Gautier. DAR SĂ ADUCI TOTUȘI PRINOSUL GRATITUDINILOR TALE preaplecate către divinitățile Amorului dacă cumva ai fost, măcar o dată și pentru mai multă vreme, blagoslovit cu dragostea dez in teresată a femeilor. Ea este, cu adevărat, aceea ce s-a numit un dar al zeilor. Dar mai există, oare, În această epocă de tuci de fier și de oțel, amorul cel pur și dezinteresat?... Fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spăimântat. Da!... Cel ce-a văzut ielele" n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie Ștefan zâmbind în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește-mă numai cu zâne... Alerg, alerg desculță prin rouă și culeg, culeg flori, fel de fel... Și, tot culegând, ajung la lacul cu nuferi din mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema... Arunc tot de pe mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din calea ei. Stambulul e pustiu. Sultanul și Înalta Poartă au fugit în munți. Împărat au calic ciuma nu alege. De când îi "blagoslovesc" eu... M-a ascultat Sfântu', se mândrește Preafericitul. L-a ajuns blestemele noastre, precizează Duma. Ștefan se lasă încet, în iarbă, alături. Se culcă pe spate. Respiră adânc aroma ierburilor încinse în soare. Un coșaș îi țârâie la ureche. Bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și țepușe bine ascuțite. Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie! Altă "năzdrăvănie"! Năstrușnică! Diavolească! Ștefan râde, închipuindu-și "bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau turșii!" V-am chemat să mai punem țara la cale; avem multe de dezlegat. Ne-o blagoslovit Dumnezeu drăguțu' cu răgazul aista. Să nu ne culcăm pe-o ureche, ci, cu mai multă tărie, să înfiripăm oastea, cetățile, ca să-i primim cu tot "ighemoniconul" cuvenit unor așa oaspeți de samă; să nu facem de râs mult lăudata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț de lume, vad în calea răutăților, ce să facem? Să ne mutăm în altă țară? Bună, rea, a noastră e... Strângem din dinți. Oftăm și scoatem sabia, o apărăm. Mai murim... După ce trece urgia, ne îngropăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din dinți, dar nu ieșeam din cuvântul boierilor veliți. M-am dedat desfrâului. Zaiafeturile la curte se țineau lanț, Cotnarul curgea gârlă. Un bețivan, un fustangiu, ca toți Mușatinii" mormăiau boierii în barbă cu dispreț, dar mulțămiți că i-a blagoslovit Sfântul cu o așa pramatie de domn nevolnic, ca ei, nestânjeniți să-și facă mendrele... Eu scrâșneam din dinți, îmi mușcam limba și-mi repetam: "Cine vrea să fie mare, trebuie întâi, să se facă mic!". Și mic am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar de-o pârdalnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca pe Daatam și Aviron.Si din bogoslovenia noastră ce ne-au dat Domnul Dumnedzău încă să fie afurisiți și în veci neiertați. Iar la cine ar fi sau cine ar ști și ar mărturisi dreptu să fie iertați și blagosloviți de Iisus Hristos. Amin.” - In timp ce ascultam acest blestem, mărite Spirit, simțeam că mă trec fiorii. După umila mea știință despre cele sfinte, știu că pe Dumnezeu îl chemi cu rugă fierbinte să-ți vină în ajutor atunci când ești
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
surorilor și fraților mai mari, așa încât în anul următor a fost primit la grădiniță și în cei doi ani cât a frecventat-o, a fost socotit printre cei mai destoinici. Este știut că în gospodăriile țărănești, mai cu seamă cele blagoslovite cu mulți copii, pe măsură ce aceștia creșteau și înțelegeau de vorbă, primeau din partea părinților unele mici treburi gospodărești, pe măsura puterilor și priceperii lor; ori trebuiau să păzească cârdurile de boboci de gâscă, ori să aibă grijă de câțiva miei ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Lacrimile din belșug vărsate acasă, relatând ofensa și nedreptatea, n-aveau nici un rezultat. Când ne scotea la câte o scurtă excursie prin pădurile apropiate (la Făget, la Fântâna lui Bilașcu), înaltul și veșnic zeflemitorul Tătaru nu scăpa ocazia a mă blagoslovi cu câte un „Măi băiete, tu ai picioarele strâmbe și calci ca o curvă“ - e adevărat că picioarele mele erau ușor strâmbe și călcam așa ca vârfurile pantofilor să formeze împreună un arc închis. La orele de desen, ocupând un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
locurile celor morți. S-au înfățișat la Sibiu, la Șaguna, care i-a primit. După șase săptămâni s-apropia iarna și caii cu care veniseră nu mai aveau nutreț. Stau și se sfătuiesc să se ducă la mitropolit, ca să-i blagoslovească preoți. Cam cu îndoială vin. Măria ta, am venit să facem rugare ca să ne binecuvintezi preoți. Dar de câtă vreme sunteți aici? De șase săptămâni. La carte! Ei șovăie: Măria ta, noi nu cerem asta atâta pentru noi, cât din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nedeosebind prea bine, atunci, o posibilă scară de valori a „autorității de hârtie” sau livrești și apoi, autoritatea tout court - Autoritatea! -, acea calitate cu care nu numai unii adulții din jurul meu, dar și unii dintre colegii de vârsta mea păreau blagosloviți de natură, prin naștere. Calitate ce le conferea un ascendent incontestabil, care, uneori, prin hipersensibilitatea mea și reflexul meu spre „fantasmagorie”, lua forme sacre aproape. Azi Îmi dau cont că la unii colegi care-mi impuneau era pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi-a fost coleg de celulă la arestul din perioada cătăniei de la Botoșani. Luat la ochi de mai demult de "Maiorul Caltaboș", a dispărut din cazarmă la o sindrofie sâmbătă și s-a întors luni, motiv pentru care a fost blagoslovit cu 7 zile de arest. Într-o dimineață când maturam amândoi prin curtea cazărmii, plutonierul care ne supraveghea ni se adresează pedagogic: Vedeți unde ați ajuns, la mătură, domnilor "elevi", dacă nu ascultați de "domnii superiori"". Tovarășul meu de suferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care-mi mai dă ceva "directive" legate de cadouri, provizii... Era o voce de bariton, care mă întreabă : Casa Macovei? Da. Casa Macovei. Sunteți tovarășul Macovei? Da! Să mă pupați în... Era "organu' " de la "Ochiul și timpanul", pe care îl blagoslovisem cu "invitații intime" timp de mai multe luni și care acum , de sărbători, căuta să se revanșeze, chiar cu riscul deconspirării. Cum am avut de când mă știu un sănătos simț al umorului, după încheierea amabilei convorbiri, am râs ca prostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
revină din sperietură, privind dezolat la risipa ce făcuse. Râul, neștiutor a luat frumos cu el și a dus mai departe, tot ceea ce Dumnezeu pierduse din sacul Său burdușit de daruri. Iar satul acela pe care intenționa Sfântul să-l blagoslovească cu ospeția Sa, nesperată de muritori, nu era altul decât Cârțișoara noastră. Și cum se întâmpla ca totul să se petreacă tocmai într-o frumoasă zi de vară, în care mai toată suflarea satului se afla în luncă, copiii la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de odinioară, conform tendințelor noului mileniu și secol, ceea ce implică și speranța că frumusețea peisajului montan, atât de variat și atrăgător va determina măcar câteva minți luminate, capabile să investească în acest minunat dar al proniei cerești de a ne blagoslovi cu o astfel de minunăție; teama că așa zisa modernizare va continua, așa cum a început, cu distrugerea sistematică a peisajului mirific pentru satisfacerea unor pofte de îmbogățire rapidă, cu cât mai puține cheltuieli, cu multiple daune pentru populația băștinașe. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în împărăția ta și pe Buzdugan și pe Miron Cristea făcându-le lor veșnica pomenire și să le cântăm din tot sufletul și din tot cugetul nostru Mulți ani trăiască! Acuma ce mai vreți? I-am îngropat și i-am blagoslovit pe gratis , gata, că în sat mașteaptă o mulțime de pomeni! Toată lumea a plecat nedumerită în ce privește moartea cui și prim-regența cui, numai preotul Ciobanu era vesel că va reuși să facă față tuturor chemărilor de pomeniri clare și fără
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se știa. Pentru slujba lui conștiincioasă primise la eliberare două carboave. Dumnezeu și Sfântul Petru îl încearcă, făcându-se cerșetori la cele două capete ale unui pod, apoi, convinși de milostenia lui îi dăruiesc ceea ce cere el: să-i fie blagoslovită turbinca, în care să poată introduce pe cine vrea el. Prima ocazie se ivește când este găzduit de un boier într-o casă bântuită de diavoli, care nu-l lasă pe Ivan să se odihnească. Îi bagă pe diavoli în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Tot apotropaică este și înzestrarea calului, a cărui menire principală este cea de „operator al trecerii de la un nivel la altul al existenței” mai ales că „poporul crede despre cal că cu caii nu te cuprinde nici un lucru rău, fiind blagosloviți de Ilie; cu calul poți merge și în rai și în iad, că te scoate și de aici și de acolo”. Metaforă a iuțimii și autorității animaliere, sintagma „puiu leului” circumscrie, în același timp, calul la cultul solar. Animalul mitic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
note mari. La normală, cea mai mică notă de promovare era șase, iar noi am început o prost de tot! Note de 2 și 3 umplu catalogul nostru de începători. Chiar din prima săptămână, abia coborât din căruța tatei, sunt blagoslovit cu un 2 la franceză și un 3 la matematică. Scurt și cuprinzător! Profesoara de franceză îmi cere să-i răspund în limba lui Voltaire, iar cel de matematică să calculez ceva, în alt mod decât învățasem până acum. Ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ultima teză adusă și anume la teza mea. Cu același glas tare și cald, profesorul se adresează clasei în general... „Și acum, domnilor, cea mai bună teză este a lui Mănăstirică Alex”! Să auzi și să nu crezi! Să fii blagoslovit cu nota 10 și să fii dezmierdat, acest lucru nu l-am crezut posibil, dar a fost un fapt real care mi-a înaripat și mai mult speranțele. Apoi alte și alte teze cu note mari și chiar foarte mari
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de materiale și a muncit intens cu meșterii batalionului, dar până să se sfințească biserica în august-septembrie a fost nevoie de multe biserici, cruci, dumnezei și numele tuturor sfinților din calendarul creștin! Nu știu cum o fi primit Dumnezeu un asemenea dar blagoslovit cu atâtea înjurături... Îmi reamintesc de o întâlnire cu un căpitan german în noiembrie 1942. Rușii porniseră ofensiva la 19 noiembrie 1942 care a dus la capitularea trupelor germano-române de la Stalingrad. Acel căpitan fusese un timp profesor la Liceul militar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]