148 matches
-
a „destinului individual” În „disprețul” celui „public”, care, În vremea sa, În secolul IV Î.Cr., ca și azi, era mai mult decât o lege, era o fatalitate, un fel de blestem și o revoltă - un semn de „autoexil” voluntar, blamabil În cel mai Înalt gradă Eul meu, În formele sale prime, orbecăitoare, „suspecte”, mi-a apărut pe la 16 ani și țin minte momentul cu o anume precizie deoarece l-am făcut public, extrovert și impulsiv cum eram și cum am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de unitate politică a țărilor române țâșnește fără niciun echivoc din multiple pasage răsfirate în cele trei volume ale lui Aaron. De exemplu, analizând cauzele pentru nenorocirile de veacuri ale românilor, Aaron ajunge la concluzia că fărâmițarea politică este principala blamabilă: "Unirea rumânilor pentru slobozenie și faptele lor cele viteze cu care au apărat cinstea patriei, putea să înalțe duhul lor, să-i facă a se simți mai pre sus de ceea ce era și să îmbrățișeze cultura cu focul ce caracterizează
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra confundării națiunii cu grupul lingvistic ca ducând către "o eroare dintre cele mai fatale" (Renan, 1990, p. 8). Scăpările memoriei sunt, probabil, blamabile pentru denaturarea argumentului renanian într-un om de paie, în contra căruia să își introducă Delavrancea propria concepție: [Limba] Neapărat este expresia fundamentală și externă a Patriei, dar nu e Patria. Pentru ca să fie o patrie trebue să fie mai întâi religia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
proastei aprozivionări a armatei: "Burghezia și moșierimea română, în frunte cu regele Carol, poartă răspunderea pentru faptul că ostașii români au fost trimiși pe front fără echipament, fără armament" (Roller, 1952, p. 418). Carol al II-lea este și mai blamabil pentru "fascizarea" țării. Moștenitorul tronului dinastic este condamnat pentru cârdășia sa nu doar cu elementele potențate ale regimului burghezo-moșieresc, cât și pentru protejarea intereselor capitalismului imperialist occidental. Lichidarea trecutului monarhic devine unul din principalele țeluri politice urmărite de noul regim
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
există, nu i se opune nimic, nu-i rezistă nici un lacăt: este ca iarba fiarelor. De aceea „cînd astăzi asistăm la asaltul unei generații artificiale de poeți sociali sau politici, e bine să se știe că nu politica lor e blamabilă (niciun material de artă nu e blamabil, după cum nu este de lăudată, ci mediocritatea lor pretențioasă și oarbă, adică lipsa de talent.”5 Reintrat în viața literară după o absență îndelungată, prin anii 63-65, Vladimir Streinu are la activ tentative
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
-i rezistă nici un lacăt: este ca iarba fiarelor. De aceea „cînd astăzi asistăm la asaltul unei generații artificiale de poeți sociali sau politici, e bine să se știe că nu politica lor e blamabilă (niciun material de artă nu e blamabil, după cum nu este de lăudată, ci mediocritatea lor pretențioasă și oarbă, adică lipsa de talent.”5 Reintrat în viața literară după o absență îndelungată, prin anii 63-65, Vladimir Streinu are la activ tentative notabile de apropiere de creația 1 ibidem
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
va distruge în ambele cazuri și pentru multă vreme șansa realizării unei Europe unite clădită pe prosperitate și democrație. Epoca lui Iorga era și mai agitată. Motivul era atunci tot autodeterminarea națională periclitată și frustrată. Sesizăm și adesea condamnăm manifestările blamabile ale naționalismului, dar trebuie totuși să recunoaștem că naționalismul constituie un ingredient și o realitate politică incontestabilă și vitală, mai durabilă decît ideologiile. Naționalismul nu va dispărea prea curînd, mai ales în Balcani. Înțelegerea lui ne-ar putea ajuta să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de grație 2005 După ce am citit rezultatele cercetării coordonate de Laura Grünberg sub egida PNUD despre stereotipurile de gen în mass-media autohtonă, tindeam să spun: „Noapte bună CNA, oriunde te-ai uita!”. Consiliul Național al Audiovizualului nu este totuși legal blamabil. Legea după care funcționează îi cere să stea cu ochii pe „incitarea la ură” de rasă, etnie, religie, sex, orientare sexuală. Ce ură trezesc imaginile „eterne” cu femei „funduleț” sau cu femei sârguincioase la lustruitul vaselor și podelelor? Dimpotrivă, trezesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
P.: Poate fi judecată opera unui scriitor luându-se ca argumente întîmplări ce țin de biografia lui sau de compromisurile făcute la un moment dat? Cum judecăm oportunismul unor scriitori din trecut, din prezent? Gh. G.: Un scriitor poate fi blamabil prin litera lui. Poate fi condamnat exclusiv cînd a făcut compromisuri prin text. Nu ne interesează pe plan literar dacă nu și-a plătit impozitele sau dacă și-a înșelat nevasta. Interesează numai dacă în scrisul său, fie că este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și o gândire teologică pe măsură. A.S.: De acord, dar spre deosebire de Nichifor Crainic asupra căruia există unele semne de întrebare legate de comportamentul din perioada detenției, în ceea ce-l privește pe Steinhardt, inclusiv inamicii lui nu pot să afirme nimic blamabil. R.D.M.: Evident că nu. Așa este, cei doi nu pot fi comparați din perspectiva caracterului, a opțiunilor morale deși, în mod ironic, Crainic a fost profesorul de Teologie Morală. Astăzi știm cu toții că el a făcut niște compromisuri greu de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nu e un spirit obtuz, refractar la modernitate, o dovedesc romanele postume, povestirile și comediile sale, nu mai puțin jurnalul și corespondența. El satirizează doar "excesul de stil", "arta pentru artă" ca fenomene inadecvate contextului social și politic al momentului, blamabile din punct de vedere etic. Afirmațiile radicale, adesea nedrepte ale autorului, decurg dintr-o tranșantă atitudine antitotalitară, din oroarea fostului discipol al lui Blaga față de compromisuri. Există, neîndoielnic, o notă de frustrare în judecățile, uneori lipsite de nuanțe, apodictice, ale
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Paris). Astfel încât, desigur, mahalagiii valahi din presa centrală vor tăia, ca de obicei, frunza la câini, cu presupuneri asupra misteriosului cumpărător (cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești, dezinteresate de recuperarea adevăratelor valori (că asupra întregii afaceri cu recuperarea, pe sume fabuloase, a pretinselor brățări dacice - despre care Dan Iosif lăsa să se înțeleagă într-un interviu labeunuteve că ar fi o făcătură a "băieților
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
face pe plac "iubitorilor de viețuitoare" care îl mustră de peste gard. Bineînțeles că știu că situația e un pic mai nuanțată și că, în sine, bieții câini nu au nicio vină, dar, îndraznesc să spun, mi se pare ipocrit și blamabil să fii mai interesat de soarta unor elemente intermediare din lanțul trofic decât de oameni. Faptul că persoane sufletiste sau avide de publicitate sunt indignate la televizor de euthanasierea câinilor vagabonzi, fiind însă insensibile la drama copiilor din orfelinate, condamnați
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ulterior declarațiilor din "Daily Telegraph" C.I.]. Între el și poporul german s-a deschis o prăpastie. A trăit o decepție violentă, o durere imensă. De atunci el se socotește un martir. El este marele neînțeles. Această atitudine este și ea blamabilă, stângace, iritantă. Nu contează, se plânge tuturor și ține să afișeze în mod ostentativ supliciul la care este supus"52. Din cele de mai sus apar evidente atitudinea negativă a Marthei Bibescu față de Wilhelm al II-lea și delimitările ei
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
evenimentele de anul trecut, din noiembrie. Între el și poporul german s-a deschis o prăpastie. A trăit o decepție violentă, o durere imensă. De atunci el se socotește un martir. El este marele neînțeles. Această atitudine este și ea blamabilă, stângace, iritantă. Nu contează, se plânge tuturor și ține să afișeze în mod ostentativ supliciul la care este supus. Prin întâmplările din noiembrie trecut, Kronprinz-ul se referea la faimoasele declarații ale împăratului cu prilejul discuției cu directorul ziarului Morning
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
prea eficient; cei mai pesimiști consideră că autoritatea profesorului se fundamentează pe un fel de păcăleală, mijloacele de intervenție ale acestuia încadrându-se strict în limitele fixate de necesitatea obținerii relevanței educaționale. Cu alte cuvinte, sancțiunile fără relevanță educațională sunt blamabile, descalificante pentru un profesor, uneori având chiar efecte juridice (desfacerea contractului de muncă). În schimb, dacă se încadrează între parametrii relevanței educaționale, intervențiile profesorului nu mai constituie o amenințare suficientă pentru a bloca derapajele comportamentale. De aceea David Fontana constată
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
uneori, mai interesați de istoria României (și răsucelile ei) decât analiștii autohtoni. Lucrul acesta nu se întâmplă neapărat fiindcă românii ar fi indiferenți la țara lor, ci întrucât, pentru străini, România este îndeajuns de mult o țară extravagantă, curioasă, chiar dacă blamabilă nu arareori. O analiză pertinentă asupra României moderne și mai ales asupra României postcomuniste oferă cartea lui Tom Gallagher Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace (Editura Humanitas, București, 2004, traducere de Mihai Elin, Delia Răzdolescu, Horia Barna), lucrarea fiind
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai grav, poate): în schimb cei care au acționat în numele extremei drepte sunt condamnați public, internațional și definitiv, cei care au acționat în numele extremei stângi sunt scuzați, pentru că ideologia în numele căreia au exterminat ar fi... pozitivă și idealistă. Ciudată diferență și blamabilă atitudine morală! Dacă mai putem vorbi de moralitate și nu cumva suntem îndrituiți să folosim, în acest caz, termenul amoralitate. Devirusarea României? Farmacistele bătrâne care joacă astăzi rolul vrăcițelor de odinioară au uneori dexterități de politicieni sau măcar de diagnosticieni
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
igieniza moral România, ci o va lăsa mai degrabă într-o stare de letargie în care generațiile foarte tinere vor pune semnul egalității între Elena Ceaușescu (sau Ana Pauker), să spunem, și Mona Muscă (a cărei vinovăție este reală și blamabilă, dar care trebuie judecată la scara ei). Orice exorcism autentic își propune să taie răul din rădăcină. De aceea, deconspirarea ar trebui să înceapă tocmai cu „bravele” cadre ale Securității și cu înalții activiști de partid implicați în structurile fostului
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
vedere politic, ci și social, profesional ori (în cazuri extreme) chiar uman, lustrația nu vizează decât o îndepărtare administrativă a celui dovedit a fi colaborat într-un fel sau altul cu fosta Securitate (ori a fi fost membru al respectivei blamabile instituții). Profesional, social, uman, individul lustrat nu pățește nimic și este normal ca lucrurile să stea astfel. Administrativ însă, el nu mai are ce căuta în funcții publice de conducere, nemaifiind reprezentativ și credibil. Desigur, în procesul lustrației există (sau
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Jalnic și, uneori, patetic, altădată insidios și pisălog, lingăul știe însă că șansa lui este să găsească o cale prin care să intre sub pielea stăpânului râvnit. Dar această ipostază îl înrudește, din păcate pentru el, cu o altă entitate blamabilă: căpușa. Impostorul O vietate a vremurilor românești actuala este impostorul: făptura cu pricina nu este moștenită neapărat din comunism, ea fiind o constantă a istoriei și politicii românești (chiar și a culturii române). Impostorul ca împărat despuiat, fără haine, este
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
-se cu atâta râvnă să pară ceea ce nu este, ar putea fi bănuit destul de ușor, medical vorbind, de schizoidie. Licheaua și lingăul nu sunt suspecți de vreo formă de maladie psihică - însușirea lor dezgustătoare este delimitabilă în cadrul unei normalități umane blamabile și decepționante, dar totuși „normalitate”; în timp ce în cazul impostorului intervine o dedublare nesănătoasă, ușor de diagnosticat în spațiul psihic. Totuși, există o situație în care se aseamănă cu licheaua: atunci când impostorul se lichelizează (firește, verbul nu există în limba română
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Vaca blondă Cum între jivinele de mai sus am portretizat mai cu seamă bărbați, era cazul să pun pe tapet și un anumit tip de femeie, tocmai pentru că fauna și flora postcomunistă a României nu duce lipsă de ipostaze feminine blamabile: una dintre ele este vaca blondă. Aceasta nu este proastă neapărat, are o inteligență nativă, și nu este nici urâtă, fiind chiar destul de arătoasă: dar șarmul său fizic este fie unul grobian, plebeu, fie unul artificial. Vaca blondă este chiar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
incorigibil parvenitism. Ochii ei mici și aprinși sunt însemnați de grăsimea unui vid înconjurător în care se lăfăie o ignoranță durdulie. Nimic nu-i mai rău pe lumea aceasta decât prostul fudul, spunea Caragiale. Vaca blondă nu este cel mai blamabil speciment din postcomunismul românesc (nici vorbă de așa ceva), dar ea sare în ochi prin faptul că este perechea arhetipală a prostului fudul, adică proasta fudulă. Văcoșenia sa nu este una fizică (întrucât vaca blondă poate fi suplă și nu neapărat
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Datorez, prin urmare, enorm, fenomenului „Piața Universității 1990”. Atunci s-a născut în mine analista mentalităților, raisonneurul memoriilor despre închisorile și lagărele comuniste, pasionata de variantele interpretative ale revoluției din decembrie 1989 și mai ales radiografa unei țări neclare, confuze, blamabile adesea. Am lucrat cu pasiune și empatie la cartea mea despre suferințele închisorilor comuniste; am lucrat ca o justițiară la cartea despre decembrie 1989. Dar mai ales am lucrat cu o constantă durere în inimă la cartea despre imaginarul violent
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]