152 matches
-
nici leac și pe care se cuvine să-i privim cu milă; 2) ateismul intelectualilor, cărora li se pare sub demnitatea rangului să creadă în divin și să se roage lui, aceștia fiind cei mai nefericiți și cei mai puțin blamabili: niște rătăciți orgolioși trăind un iad zilnic; 3) ateismul militant marxist: ura față de tot ce înseamnă elită, sens național și valoare organică; 4) ateismul celor care își inventează un Dumnezeu al lor, de uz personal, și care declară că nu
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
cu psihologia denotă o evaluare critică pripită și neadecvată. Inconfundabila expresivitate a scrisului lui Ion D. Sîrbu nu indică un autotelism estetic, autorul exprimându-și deseori dezaprobarea față de "arta pentru artă", în special față de textualism, în care identifică semnele unei blamabile abdicări etice. Curajul strecurării "șopârlelor", motiv de mândrie pentru unii scriitori, devine obiectul ironiei necruțătoare a autorului: "Roman în roman, mit în legendă, legendă în eveniment, mesaj în dresaj, sulemeneală în izmeneală. Trecutul e prezent, prezentul fuge când spre viitor
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
de un conservatorism plin de distincție și de respectul față de ceilalți. Sigur că e și o lume a țoapelor, una în care Regina poate fi abordată, ca la mahala, cu apelativul „madam Carol”. Dar e clar că acestea sunt excepțiile blamabile, reținute tocmai pentru excentricitatea lor. Adevăratul Caragiale e cel care vorbește în nume propriu, fie la București, fie la Berlin, și atunci observăm că poziția morală, etica fermă sunt mereu prezente. Faimoasa epistolă din 7/20 iulie 1905, adresată din
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
pojghița brizei mortuare/ lipită de coastele tatălui tău bolind înfășurat/ în ude pansamente? Nu poți pipăi labirintele corpului/ tău. Darmite să le vezi, darmite să ai curajul să spui/ chestiile astea îmi aparțin” (ibidem). Inocența, tandrețea, autoadmirația aparțin deopotrivă unei blamabile decadențe: „Menit săculeților cu șoricioaică/ nu-s apt pentru tandrețe, - și puiul de șacal e tandru/ pînă cînd rutul îl menește lăcomiei lui fără seamăn!/ Chiar tu dacă spui: «Gheara ta e subțire cum frunza pipalului»,/ tu vorbești în virtutea precedențelor
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
chiar și admirată), încă din debutul studiului amintit. Chiar de pe prima pagină, Barthes aduce un elogiu stării estetice, dar și morale, donquijotești, în care se află cititorul de text, „în momentul în care își obține plăcerea”, o stare ridicolă și blamabilă în ochii celorlalți, dar evident de esență superioară. Există aici un soi de mistică fără religie, asemănătoare cu aceea a marilor reprezentanți ai existențialismului, cu ale căror produse culturale Barthes s-a hrănit intens înaintea decolării spre gradul zero al
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
literară poezia lui Adrian Popescu ocupă o căsuță "neomodernistă", de vreme ce, în anii 70 ai secolului trecut, se afla, cu primii echinoxiști, într-un fel de coadă de cometă a generației lui Nichita Stănescu, estetizantă, nu-i așa, și de un blamabil "modernism înalt". - Sunt și vor mai fi etichete, ca atâtea altele, lipite și dezlipite pe rând, în febra clasificărilor de botanică literară. Rămân de deschis, însă, și de redeschis, cărțile, - iar ale lui Adrian Popescu nu înșeală nici un moment asupra
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
Geoană, l-ar duce pe Ponta la 20%. Concluzia este că nu ne putem baza, cei interesați de dinamica politică, pe aceste calcule ale sondajelor din motivele menționate. Felul în care s-a tranșat această luptă în PNL este destul de blamabil, e vorba de lipsa de pregătire, PNL a fost bulversat total prin trădarea unor baroni, care a dus la demisia lui Antonescu, demisia lui Antonescu a adus la conducerea partidului un om neexperimentat din punct de vedere al managementului politic
Cozmin Gușă critică modul în care se fac sondaje în România by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28255_a_29580]
-
prilejul a-și înmuia condeiul în chiar substanța noroioasă a realităților, asociate cu o incontinență propagandistică la fel de imundă. Idealiștii stîngii, care au visat o lume „perfectă”, au asistat, de fapt, „la metamorfoza bănuitei fecioare în țață de bordel”. Cei mai blamabili n-ar fi cei ce au îndrăgit-o inițial, „ci curtezanii de mai tîrziu, conștienți de curvăsăria dînsei, ca și de profitul meseriei” din care se împărtășeau. Spectacolul comunismului i se înfățișează novicelui aderent drept al unei piese de teatru
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
nu se duce pentru că vrea stânga sau dreapta, se duce pentru că vrea legea. Social-democratul a arătat că exemple de corupție în rândul politicienilor se regăsesc în toate formațiunile politice, deoarece niciun partid nu este o mănăstire de maici, dar că blamabilă este doar solidaritatea în imoralitate. Întrebat ce garanții poate oferi USL pentru continuarea luptei împotriva corupției și pentru a înlătura suspiciunea privind intențiile USL de a împiedica această luptă, fostul ministru de Interne, Ioan Rus a răspuns: "Corupția nu are
Ioan Rus, la DW: Corupția nu are culoare politică () [Corola-journal/Journalistic/41577_a_42902]
-
să facă diferența între cei liberi sau mai puțin liberi de partid. Răspunderea este individuală, nu colectivă, dacă nu asistăm la o decizie colectivă. Și, din câte știu eu, nu este o decizie colectivă", a precizat fostul ministru de Interne. "Blamabilă este doar solidaritatea în imoralitate, dar aici cred că PSD s-a lecuit. Sunt faze pe care toate partidele încep să le depășească pe măsura ce comisiile de integritate blochează intrarea indivizilor compromiși pe liste" a adăugat Rus. Acesta a
Ioan Rus, la DW: Corupția nu are culoare politică () [Corola-journal/Journalistic/41577_a_42902]
-
a produs, ne putem întreba, debutul său adevărat? Ne aflăm în prezența unui caz clasic de lapsus, care ar fi făcut deliciul lui Freud : „așa-zisul debut” se substituie inconștient „așa-zisului cult”, care n-ar fi fost atît de blamabil pe cît îl consideră post factum unii. Apărarea „din interior” a dictatorului (dacă acceptăm provizoriu această motivare pro domo) s-a transformat foarte curînd, la scara întregii societăți, într-o exaltare frenetică și absurdă, ceea ce însuși Dumitru Popescu e în
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
atît de la modă atunci, dar s-a pornit o campanie violentă menită să ne trimită pe noi, Ťtrădătorii neamuluiť și ai Ťrăzboiului sfîntť, în lagăre și închisori". Azi, această profilactică teamă de comunism nu ni se pare că era chiar blamabilă. În condiții relativ tolerante pentru cultură, în comparație cu cea avea să vină, ni se atrăgea atenția asupra Răului major, E. Lovinescu însuși, în ultimul său an de existență, se arăta, cu simțul său infailibil de-a sesiza rătăcirile, puternic îngrijorat de
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
cu pretenții absurde. Pentru a-i aduce pe acești moștenitori abuzivi în albia firescului, cazurile ar trebui mediatizate. Așa cum există moștenitori de felul acesta, există totuși și editori abuzivi, care compromit ideea de editare. Singurii care nu vor fi niciodată blamabili sunt autorii de ediții critice. Situația lor ar trebui să ne sensibilizeze în modul cel mai puternic." O foarte bună distincție între opreliștile juridice și acelea morale a făcut, într-o paranteză a discuției, Ioana Pârvulescu. Cele mai grave și
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
este kitsch în măsura în care face uz de tot felul de expresii fals-culturale, neadecvate ansamblului, din care transpare impostura. Nu cultura sau incultura sînt relevante în această privință, ci pretenția de a părea ceea ce nu ești. Ceea ce este autentic poate fi supărător, blamabil, monstruos chiar, dar nu kitsch. Dat fiind acest caracter imitativ, nu numai că noțiunea de care vorbim nu este opusă celei de modă, ci de obicei i se suprapune, confundîndu-se cu ea, cu "moda zilei". Kitsch-ul, raportat la diferitele
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
fără vehemență, priviți mai degrabă cu umor, văzuți că oameni căzuți și ei sub vitregia vremurilor. Sentințe drastice, definitive, pronunța rar, căutând cel mai adesea să descifreze resortul lăuntric, mecanismele ascunse ce au dictat o anume comportare, fie ea și blamabila. Cu atat mai mult este atent cu mării scriitori ce pactizaseră, cum s-a tot spus, cu puterea comunistă în anii postbelici, cu Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Ralea, cărora nu le aduce mai deloc reproșuri, văzându-i mai ales prin prisma
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
urgență cu necunoscutul acesta căruia i se făcuse rău. Decesul ar fi constatat la spital. Chiar dacă o anchetă mi-ar repera amprentele în mașina lui, nu ar fi prea grav: aș spune adevărul, care era bizar, cam nasol, dar nu blamabil. Voi pretexta că nu e de necrezut să-ți pierzi cumpătul atunci când un bărbat de pe stradă intră în casa ta și se prăbușește acolo. Un astfel de argument ar face ca toată lumea să fie de partea mea. Eram hotărât. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
orice fel de corp bărbătesc, ci doar pentru acela al lui Iason. Femeia M nu mai poate renunța la drogul ei, la bărbatul ei pentru care a renunțat la tot, inclusiv la structura ei de magiciană, decăzând din castă, devenind blamabilă, cultic vorbind, o paria, o outsider. În ce mă privește, astfel am judecat-o întotdeauna pe Medeea: ea reprezintă un tip de femeie care nu mai există astăzi, pentru că nu mai există iubirea-ură, dar și pentru că dragostea și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
care, de altfel, cu scop de povățuire și îndreptare, sunt achitați de către jurați; sau, în sfârșit, termină prin faptul că scornesc una dintre acele anecdote care uluiesc publicul și fac de rușine timpul nostru, care, și fără asta, e destul de blamabil. Odrasla noastră, acum vreo jumătate de an, încălțat cu pantofi din cei care se poartă prin străinătate și tremurând într-o măntăluță necăptușită cu nimic, s-a întors în Rusia din Elveția, unde s-a tratat de idiotism (sic!). Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de grație 2005 După ce am citit rezultatele cercetării coordonate de Laura Grünberg sub egida PNUD despre stereotipurile de gen în mass-media autohtonă, tindeam să spun: „Noapte bună CNA, oriunde te-ai uita!”. Consiliul Național al Audiovizualului nu este totuși legal blamabil. Legea după care funcționează îi cere să stea cu ochii pe „incitarea la ură” de rasă, etnie, religie, sex, orientare sexuală. Ce ură trezesc imaginile „eterne” cu femei „funduleț” sau cu femei sârguincioase la lustruitul vaselor și podelelor? Dimpotrivă, trezesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
P.: Poate fi judecată opera unui scriitor luându-se ca argumente întîmplări ce țin de biografia lui sau de compromisurile făcute la un moment dat? Cum judecăm oportunismul unor scriitori din trecut, din prezent? Gh. G.: Un scriitor poate fi blamabil prin litera lui. Poate fi condamnat exclusiv cînd a făcut compromisuri prin text. Nu ne interesează pe plan literar dacă nu și-a plătit impozitele sau dacă și-a înșelat nevasta. Interesează numai dacă în scrisul său, fie că este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
scene de violență. Case, incendiate sau încuiate din motive sanitare, au fost jefuite. La drept vorbind, este greu de presupus că aceste acte ar fi fost premeditate. Cel mai adesea o ocazie neașteptată împingea oamenii, până atunci onorabili, la acțiuni blamabile care au fost imitate imediat. Se găsiseră astfel smintiți care să se năpustească într-o casă încă în flăcări, în prezența proprietarului însuși, năucit de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ce? Tocmai pentru că se produce o deplasare de fond dinspre etic spre estetic, gratuitatea constestărilor afișate de dandy e acceptată unanim, dar În stiluri diferite. Autenticii revoluționari sunt dezamăgiți: faptul că un dandy se dovedește inofensiv politic sau social e blamabil. Nu și-l vor face decât accidental aliat. Îl vor respinge cu vigoare. Ordinile instituite sunt, În schimb, amuzate și Îngăduitoare. Faptul că un dandy e inofensiv politic și social nu poate fi decât confortabil. Se vor alia cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Fès, când sunt nevoite să străbată piața de flori, grăbesc pasul, se înfășoară mai tare în văluri și aruncă-n dreapta și-n stânga priviri de animal hăituit; căci, dacă folosirea mirtului sau a narcisei nu are în sine nimic blamabil, nimeni nu ignoră ciudatul obicei pe care îl au locuitorii din Fès, fasioții, să se înconjoare de flori, plantate sau culese, de fiecare dată când se dedau plăcerilor interzise ale alcoolului. Pentru unii bigoți, cumpărarea unui buchet parfumat devenea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu deposedînd un principe suveran de statele lui, sau uzurpînd autoritatea unei republici? Cu siguranță, nu așa înțeleg lucrurile principii Europei. Dacă Machiavelli ar fi compus o culegere de șiretlicuri pentru folosința hoților, n-ar fi făcut o lucrare mai blamabilă ca aceasta. Eu țin, totuși, să analizez cîteva raționamente false care se află în acest capitol: Machiavelli pretinde că ceea ce-l face pe un suveran odios este ori faptul de a-și însuși pe nedrept averile, bunurile supușilor săi, ori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
afla "pe muchie de cuțit" cînd l-a trimis. Era "filozoful Gărzii de Fier", "adept al mesianismului sîngeros al lui Hitler", "dușman al URSS". Trei într-unul. Ei bine, după eveniment '89 l-au blamat pentru memoriu... Nu era nimic blamabil acolo. L-am citit în "Manuscriptum". ... și pentru că ar fi semnat o notă decentă "pentru pace", în '54. O scrisese, da, ca să i se publice traducerea din Goethe. Ion Vinea a reapărut în '60 compromis. Streinu și Adrian Maniu compromiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]