249 matches
-
dacă, există cel puțin un individ care este liberal în p. [t.4.3.1*] Există o funcție de decizie socială care satisface U , P , 1niL , 2niL dacă, și numai dacă. Demonstrație [t.4.3.1*<footnote Demonstrația îi apartine lui Blau (1975). footnote>]. Să presupunem că avem o mulțime de alternative A={a,b,c} și că fiecare profil social p conține toate preferințele unanime în p. În plus, presupunem că avem doi indivizi i și j, unde i este decisiv
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este decisiv pe (a,c) și j pe (b,c) în toate profilurile în afara celui al cazului prude vs. lewd. Se notează acest profil cu d , și cu *d inversul lui d (acesta se obține inversând preferința fiecărui individ<footnote Blau nu oferă o demonstrație pentru afirmația că d și d* ar fi singurele profiluri care pot da probleme de ciclicitate atunci când folosim procedura libertariană și cea paretiană. Susținerea sa este însă corectă din următoarele motive: în primul rând, indivizii nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care prude este decisiv, lewd are preferințe intruzive. Cum intensitatea preferinței lui prude pentru alternativele pe care el este decisiv este mai mică decât intensitatea preferinței sale între alternativele pe care lewd este decisiv, prude are preferințe intruzive. Urmăm soluția Blau și alienăm drepturile indivizilor cu profiluri intruzive (adică toate drepturile). Acesta fiind cazul, preferința socială, între oricare dintre perechi, se va stabili numai prin unanimitate. La fel se întâmplă și în cazul lewd vs. prude varianta extinsă: prin condiția libertariană
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
discutat rămâne, așadar, cu 1 2sa P a și 3 4sa P a . Cum nu avem un set de instrucțiuni pentru a compara, mulțimea de alegere este vidă, însă nu din cauza ciclicității, ci din cea a completitudinii. Problema soluțiilor lui Blau, indicată chiar de autor, este aceea că nu funcționează pentru mai mult de doi indivizi. Înainte de a arăta de ce, trebuie însă introdusă definiția pentru libertarianism minimal cu trei persoane (în spiritul versiunii Sen). [d.4.3.6*]: * 1L+ : Pentru fiecare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în alegerea socială între cele două alternative în orice ordine, i.e. [t.4.3.2*]: Nu există o funcție de decizie socială care satisface U , P , * 1L+ , dacă # 3N ≥ . Demonstrație [t.4.3.2*]. Se face printr-un exemplu oferit de Blau în (1975). Presupunem că avem trei indivizi ( , ,i j k ) și șase alternative distincte. Decisivitățile libertariene sunt iar profilurile individuale sunt. Verificăm intensitatea pozițională: pentru i. Se poate observa că intensitățile poziționale sunt egale, deci profilurile nu sunt intruzive. 4
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
fie ciclic. Dacă însă, atunci fie. Prin oricare dintre acestea însă am elimina paradoxul. Același lucru se întâmplă și în cazul cu patru alternative, și în cel cu mai mulți indivizi și mai multe alternative. Voi lua exemplul dat de Blau în (1975) și îl voi descompune în decisivități<footnote Exemplul lui Blau este înșelător: nu se poate determina câte x-variante sunt de fapt cuprinse în cele șase alternative. footnote>: Se poate observa că pe cinci dintre x aspectele din perechile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
elimina paradoxul. Același lucru se întâmplă și în cazul cu patru alternative, și în cel cu mai mulți indivizi și mai multe alternative. Voi lua exemplul dat de Blau în (1975) și îl voi descompune în decisivități<footnote Exemplul lui Blau este înșelător: nu se poate determina câte x-variante sunt de fapt cuprinse în cele șase alternative. footnote>: Se poate observa că pe cinci dintre x aspectele din perechile pe care acționează procedura paretiană avem opoziție față de preferința de pe x aspectele
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
adevărată pentru ca propoziția să fie adevărată. footnote>. Mai rămâne doar de arătat că acest argument este echivalent cu cel al lui Gaertner și Kruger, și este, deoarece. Teorema este demonstrată. Capitolul 5 Soluții prin restricționarea condiției Pareto slabe În (1975), Blau nota că „nu poate fi formulat niciun argument pentru negarea unei alegeri unanime de către un observator din afară.” [Blau, 1975, p. 401]. Totuși, în (1976), Sen formula un argument în direcția restricționării acestei condiții: „o utilizare mecanică, indiferent de context
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
al lui Gaertner și Kruger, și este, deoarece. Teorema este demonstrată. Capitolul 5 Soluții prin restricționarea condiției Pareto slabe În (1975), Blau nota că „nu poate fi formulat niciun argument pentru negarea unei alegeri unanime de către un observator din afară.” [Blau, 1975, p. 401]. Totuși, în (1976), Sen formula un argument în direcția restricționării acestei condiții: „o utilizare mecanică, indiferent de context, a condiției Pareto, pare chestionabilă.” [Sen, 1976, p. 219]. „Faptul că până și o garanție minimală a libertății individuale
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pareto este vidă, rezultatul social este dat de decisivitățile libertariene și doar de acestea. Rezultatul se menține și când avem mai mulți indivizi și mai multe alternative, indiferent dacă păstrăm regula # #iD x var= , sau nu. Voi lua exemplul lui Blau (1975) (secțiunea 4.3*). Prin U: 6 1 4 5 2 3i i i i ia Pa Pa Pa Pa Pa , 2 3 6 1 4 5j j j j ja P a P a P a P a P
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și neciclice pe x aspectele ce o privesc. i.e. să aibă o mulțime de alegere nevidă pe x aspectele ce o privesc. O problemă care merită discutată este aceea a cazurilor în care preferințele nu sunt libertariene minimal-raționale. La Gibbard, Blau, Gaertner și Kruger, soluția pentru preferințele care nu îndeplineau anumite criterii era anularea sau negarantarea drepturilor. Din motive pe care le voi discuta pe larg în secțiunea 6.2, voi urma o altă cale, aceea de a trata condiția Pareto
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
y : i citește cartea și j nu o citește. În ambele alternative, i citește cartea, în vreme ce acțiunea lui j variază. De aceea perechea este o j-variantă. În Sen (1970a), (1970b), Breyer (1977), (1980), Gibbard (1974), Gaertner și Kruger (1981), (1983), Blau (1975), Suzumura (1978), (1979), Austeen-Smith (1982), decisivitățile nu se acordă pe toate x variantele , ci doar pe câte o pereche de fiecare individ. Abia în (1989), Gardenfors și Pettit discută un exemplu în care numărul decisivităților este egal cu Paradoxuri
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
soluție, formulată de Gibbard în (1974), îndeplinește condiția eficacității pentru societăți reale. Cum însă Gibbard soluționează paradoxul lui Sen prin alienarea drepturilor, condiția fidelității ideologice nu este satisfăcută. Cea de-a treia soluție prin reformularea condiției libertariene, cea a lui Blau, funcționează pentru a) doi indivizi și două strategii, b) cu doi indivizi și mai mult de două strategii, dar nu reușește să elimine paradoxul pentru a) mai mult de doi indivizi și două strategii, b) mai mult de doi indivizi
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
două strategii, c) doi indivizi, două strategii și pentru regula număr decisivități = număr x variante (rgl), d) mai mult de doi indivizi, două strategii, când folosim regula (rgl). Deși propune un sistem consistent de drepturi (elimină preferințele condiționale), soluția lui Blau nu îndeplinește condiția eficacității pentru societăți reale. Deoarece alienează drepturile pe baza preferințelor intruzive, soluția Blau nu îndeplinește nici criteriul fidelității ideologice. În ceea ce privește soluția Gaertner-Kruger, aceasta funcționează pentru societăți reale, însă nu îndeplinește condiția de fidelitate ideologică deoarece, atunci când indivizii
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
d) mai mult de doi indivizi, două strategii, când folosim regula (rgl). Deși propune un sistem consistent de drepturi (elimină preferințele condiționale), soluția lui Blau nu îndeplinește condiția eficacității pentru societăți reale. Deoarece alienează drepturile pe baza preferințelor intruzive, soluția Blau nu îndeplinește nici criteriul fidelității ideologice. În ceea ce privește soluția Gaertner-Kruger, aceasta funcționează pentru societăți reale, însă nu îndeplinește condiția de fidelitate ideologică deoarece, atunci când indivizii nu au preferințe autosustenabile, pedeapsa este aceea că decisivitățile individuale sunt anulate, preferința socială fiind dată
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
publice pe ideea că unanimitatea este cea care elimină costurile individuale ale deciziei colective, deoarece aceasta poate bloca orice decizie care are efecte externe. Ideea este intuitivă în sensul că putem cu greu nega o alegere unanimă. În cuvintele lui Blau (1975) „nu poate fi formulat nici un argument pentru negarea unei alegeri unanime de către un observator din afară” [Blau, 1975, p. 401]. Spre exemplu, dacă toți indivizii doresc că o anumită persoană să ocupe funcția de președinte, este dificil de argumentat
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
orice decizie care are efecte externe. Ideea este intuitivă în sensul că putem cu greu nega o alegere unanimă. În cuvintele lui Blau (1975) „nu poate fi formulat nici un argument pentru negarea unei alegeri unanime de către un observator din afară” [Blau, 1975, p. 401]. Spre exemplu, dacă toți indivizii doresc că o anumită persoană să ocupe funcția de președinte, este dificil de argumentat împotriva acestei preferințe unanime. De aceea, pentru a fi acceptabilă, o FBSA ar trebui să nu refuze transformarea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ele sunt, de asemenea, parțial un produs al răspunsului oamenilor la această realitate. 3.5.2. O încercare de sinteză: teoria schimbului Una din teoriile importante care reprezintă o legătură între macro și microsociologie este teoria schimbului (Homans, 1961, 1984; Blau, 1964 și mai recent Gilmore și Clark, 1988) Această teorie, la fel ca teoria conflictului, începe cu presupunerea că oamenii caută să-și promoveze interesele proprii. Aceste interese uneori sunt conflictuale, iar alteori coincid cu acelea ale altor oameni. Potrivit
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cea a raportului dintre preferințele personale (perspectivă susținută de Catherine xe "Hakim"Hakim) și structura (instituțiile și mecanismele) pieței muncii (perspectivă susținută, printre alții, de Rosemary xe "Crompton"Crompton și Fiona xe "Harris"Harris și, parțial, de Francine D. xe "Blau"Blau, Marianne A. xe "Ferber"Ferber șiAnne W. xe "Winker"Winker) în stabilirea cadrului de analiză a situației femeilor pe piața muncii. Prin referire la ceea ce este generic cunoscut ca politici de reconciliere a muncii cu familiași viața privată, voi
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
a raportului dintre preferințele personale (perspectivă susținută de Catherine xe "Hakim"Hakim) și structura (instituțiile și mecanismele) pieței muncii (perspectivă susținută, printre alții, de Rosemary xe "Crompton"Crompton și Fiona xe "Harris"Harris și, parțial, de Francine D. xe "Blau"Blau, Marianne A. xe "Ferber"Ferber șiAnne W. xe "Winker"Winker) în stabilirea cadrului de analiză a situației femeilor pe piața muncii. Prin referire la ceea ce este generic cunoscut ca politici de reconciliere a muncii cu familiași viața privată, voi arăta
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
de piața muncii, deoarece activitatea profesională, respectiv cariera, nu constituie principalul lor interes. În opoziție, femeile dedicate vor alege să investească în cariera lor, așa cum ar părea că sugerează, până la un punct, și teoria capitalului uman. Modelul capitalului uman (xe "Blau"Blau, xe "Ferber"Ferber, Winkler, 1997) pornește de la premisa că un procent important al inegalității de gen pe piața muncii poate fi explicat prin analiza condițiilor anterioare (nivelul de educație) și ulterioare (investiția în dezvoltarea profesională, timpul alocat muncii salariate
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
piața muncii, deoarece activitatea profesională, respectiv cariera, nu constituie principalul lor interes. În opoziție, femeile dedicate vor alege să investească în cariera lor, așa cum ar părea că sugerează, până la un punct, și teoria capitalului uman. Modelul capitalului uman (xe "Blau"Blau, xe "Ferber"Ferber, Winkler, 1997) pornește de la premisa că un procent important al inegalității de gen pe piața muncii poate fi explicat prin analiza condițiilor anterioare (nivelul de educație) și ulterioare (investiția în dezvoltarea profesională, timpul alocat muncii salariate, decizia
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
în procesul de elaborare a politicilor publice, Editura Maiko, București. Benschop, Yvonne; Halsema, Lilian; xe "Schreurs"Schreurs, Petra, 2001, „The Division of Labour and Inequalities Between Sexes: An Ideological Dilemma”, Gender, Work and Organization, vol. 8, nr. 1, ianuarie. xe "Blau"Blau, Francine D.; xe "Ferber"Ferber, Marianne A.; xe "Winker"Winker, Anne W., 1997, The Economics of Women, Men, and Work, ediția a III-a, Prentice Hall, New Jersey. xe "Crompton"Crompton, Rosemary; xe "Harris"Harris, Fiona, 1998, „A Reply
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
procesul de elaborare a politicilor publice, Editura Maiko, București. Benschop, Yvonne; Halsema, Lilian; xe "Schreurs"Schreurs, Petra, 2001, „The Division of Labour and Inequalities Between Sexes: An Ideological Dilemma”, Gender, Work and Organization, vol. 8, nr. 1, ianuarie. xe "Blau"Blau, Francine D.; xe "Ferber"Ferber, Marianne A.; xe "Winker"Winker, Anne W., 1997, The Economics of Women, Men, and Work, ediția a III-a, Prentice Hall, New Jersey. xe "Crompton"Crompton, Rosemary; xe "Harris"Harris, Fiona, 1998, „A Reply to
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
tip de resurse pe care indivizii le schimbă în interacțiunile sociale, urmărind obținerea unui anumit profit: când indivizii nu obțin recompensă pe care o așteptau, atunci resimt într-o măsură mai mare sau mai mică emoții negative (Homans, 1961, 1974; Blau, 1964; Emerson, 1962, 1964, 1972; Cook, 1978; Molm, 1987, 1997; Lawler și Yoon, 1993, 1998; Jasso, 1980; Lawler, 2001Ă. 6Ă Teoriile structurale pun în evidență faptul că poziția indivizilor în stuructura socială asigura putere și prestigiu: când răspunsurile celorlalți confirmă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]