5,205 matches
-
și mai ales în halele muncitorești. Inocenții sunt luați drept idioți. Ca prințul Mîșkin. Și peste tot se aud leneșe carii în coaja mestecenilor. Să faci baie în mijlocul Siberiei într-un butoi de lemn poate fi un lux sau un blestem, plăcere nobilă sau Gulagul. În curând Oblomov și cei de teapa lui vor fi trimiși să moară în Siberia" (p. 60). Despre New York scrie lucid și, în același timp, liric. Spania, cu dansurile sale tradiționale, e concentrată în cîteva rânduri
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
nu avansez deloc în contactarea lui. Pleacă mereu prin străinătăți, ahtiat să-și procure tone de mobilă veche; asta îi e patima, nu diplomația. Mă întreb cum de e omul zilei, cela sent le rance. Un parvenit găunos. Parvenitismul e blestemul României, doar parveniți în politica ei. Azi juvetele ebenist, ieri Take, feciorul lui nea Ghiță-Șapte Pantaloni; mi-aduc aminte cu greață de el - cum a putut pătrunde în selectul club conservator un individ de așa sorginte? nu e de mirare
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
vorbesc cu fratele meu mort acum o mie de ani nu de mult stătea într-o grădină cotropită de trandafiri și mă tot ruga și eu să mă duc nu m-am putut ridica eram greu ca pământul îmbibat de blesteme dimineața m-am trezit cu zăpada afară cât gardul și eu îngropat sub mormane de trandafiri înfloriți mama atât de rău s-a speriat că i-a țâșnit din gură un roșu trandafir care a despicat satul în două deîndată
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
își fabrică ninsoarea. D: Voi înmulți apele ca omenirea să-și spele păcatele dar numai ție izvor nou voi înflori. M: Tu care porți zaua de aur cheia pântecului meu vino în somn și unge-mi instinctele să pot răbda blestemul pe care l-am vinovat. N: Apa amniotică îmi degeră tălpile transparente și păstăile degetelor. Dinlăuntru îți presimt ochii mamă-de-afară unde lumina nu e decât o crăpătură a lumii. M: Te ajut să mă urăști pe furiș adevărului îi pute
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
cearșafurile, c-o-mbolnăviți mai rău. Pe cine să creadă coana Profira? Pe Benglas sau pe un ditamai profesor? A mers pe mâna magistrului, iar Lenuța, soră-mea, a făcut o dublă pneumonie și s-a curățat. Nu cred în blesteme, dar n-am s-o uit pe mama spu-nându-i vestitului doctor: - Deie Dumnezeu să ai și dumneata parte de durerea mea. Am rămas înlemnit când, după două luni, unicul fiu al doctorului Urlățeanu a avut un accident mortal. Întâmplare? Coincidență
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
ca o pulbere de aur. Când se dumiri că nu visează, îi atinse ca un fulg degetele picioarelor, unul câte unul, urmând porunca buzelor, ce-l trăgeau pe nebăgate de seamă în sus, mai sus, până când pufulețul din triunghiul vieții, blestem diavolesc, îi ceru să i se supună. Spilka își îndreptă ochii spre cer, făcu o cruce mare și șopti cu evlavie: - Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Mai roti trei cruci, scuipă pe dracu' în stânga și dreapta, după care începu
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
la aniversare, Dan Puric este “în mișcare cu arta cu tot”. “Sunt conștient că ceea ce mi se întâmplă face parte din redresarea istorică a valorilor. Avem o tradiție a nedreptății pe care, iată, eu doar o continui. Dar o și blestem, pentru că a blestema râul face parte din actul de iubire față de bunul Dumnezeu. Tot ce am vrut să spun este că răspunsul lui Eminescu atunci cand regina Elisabeta l-a întrebat cum scrie versuri. Maiestate, versurile cad din mine că frunzele
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
fie enunțată în mod direct. Tema preoților are rolul de a marcă stările conflictuale ale dramei, fiind dezvoltată în finalul actului al II-lea și apărând ultima oară în scena judecății lui Radames. Primele acorduri ale operei Rigoletto, enunță tema blestemului groaznic care va lovi personajul principal; în Traviata orchestra începe prin a intona motivul morții eroinei, în Don Carlos primele sonorități sunt încărcate de tristețe și de dramatismul unei poveștii sumbre. Este momentul să remarcăm din nou că libretul de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania păcatului, ca să surpe cetățuia diavolului, ca să taie legăturile morții, ca să mi se deschidă porțile cerului, ca să piară blestemul, ca să se desființeze întâia osândă, ca să înveți răbdarea, ca să fi învățat tăria, ca nimic din viața de față să nu te întristeze, nici moartea, nici insulta, nici ocările, nici batjocurile, nici bicele, nici uneltirile vrăjmașilor, nici calomniile, nici atacuril defăimările
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania păcatului, ca să surpe cetățuia diavolului, ca să taie legăturile morții, ca să mi se deschidă porțile cerului, ca să piară blestemul, ca să se desființeze întâia osândă, ca să înveți răbdarea, ca să fi învățat tăria, ca nimic din viața de față să nu te întristeze, nici moartea, nici insulta, nici ocările, nici batjocurile, nici bicele, nici uneltirile vrăjmașilor, nici calomniile, nici atacuril defăimările
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
sunt lăsați să mănânce carne; dinții lor cei câ(i)nești o dovedesc...” Așa că au refăcut „jalba” către ministru, de această dată cu grafie latină. Degeaba. Tot nu li s-a dat dreptate și, se pare, nemângâiați, vor formula un blestem, al cărui conținut nu ni s-a lăsat, totuși, dezvăluit... Cât despre pescuit, avem a remarca alte interpretări. Răsfoind Sfânta Scriptură, aflăm că pescuitul - nu-i o plăcere, e o necesitate, pentru că aceasta dezvoltă - conform Noului Testament - germenii... pescarilor de
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
cărui actor a fost până la sfârșitul vieții sale. Pe de altă parte, Șerban Ionescu a avut și o intensă activitate cinematografică. În 1980, regizorul Mircea Mureșan i-a încredințat ceea ce a fost considerat rolul vieții sale: Ion, în filmul „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, ecranizarea românului cu același nume de Liviu Rebreanu. 23 noiembrie - cântărețul Achim Nica Interpretul de muzică populară din Banat Achim Nica a murit după ce fusese diagnosticat cu cancer. Achim Nica s-a nascut pe 20 ianuarie 1930
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
a fost până la sfârșitul vieții sale. Pe de altă parte, Șerban Ionescu a avut și o intensă activitate cinematografică. În 1980, regizorul Mircea Mureșan i-a încredințat ceea ce a fost considerat rolul vieții sale: Ion, în filmul „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, ecranizarea românului cu același nume de Liviu Rebreanu. 23 noiembrie - cântărețul Achim Nica Interpretul de muzică populară din Banat Achim Nica a murit după ce fusese diagnosticat cu cancer. Achim Nica s-a nascut pe 20 ianuarie 1930, iar cariera
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
lemn, cât și executarea unor măști populare, însoțite de descrierea orală, așa cum sunt transmise tradițiile de la o generație la alta. În paralel, cei prezenți vor putea viziona, în sala de proiecții a muzeului, oselecție de filme cu caracter etnografic, precum „Blestemul ariciului” (r. Dumitru Budrala, 2004) și „Pe drumuri neumblate” (r. Dieter Auner, 2011). Atelierele demonstrative și proiecțiile de filme etnografice, programate pentru ambele zile ale weekendului, vor fi completate, în data de 5 octombrie, de uneveniment literar susținut de poetele
Primul proiect de amploare dedicat culturii tradiţionale româneşti în Marea Britanie [Corola-blog/BlogPost/93919_a_95211]
-
Bibliotecii Naționale din Budapesta), spunea (la 5 octombrie 1844) în dieta țării de la Bratislava: „Urăsc din străfundurile sufletului meu orice evoluție care nu este maghiară”. Spre deosebire de „străinii” veștejiți de Eminescu - minorități dominante asupra majorității supuse - cei urâți de Petőfi, în ciuda blestemelor sale, au ajuns până la urmă (în general), prin voința popoarelor și recunoașterea marilor puteri, stăpâni acolo unde, prin forță, dominase Coroana Sfântului Ștefan. Cu alte cuvinte, „ura” lui Petőfi nu a fost validată de istorie, Ungaria revenind la frontierele sale
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Așa că ei au înțeles că e liber la hulire! Ar fi unul dintre argumentele care ne-au aruncat, din 1990 încoace, în luptă pe baricada interesului național și a adevărului. Pentru că „în această iarnă a vrajbei noastre” românești, sub acest blestem al dezunirii, trebuie, noi, toți românii, să luptăm împotriva doritei, de unii, dezintegrări a României, ca nu cumva, odată și odată, „harta limbii române să devină mai mică decât cea a României”, ca stat. Limba română trebuie să fie acasă
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
Noica). Acum proiectul postdecembrist al Catedralei Mântuirii Neamului capătă tot mai mult contur, și sper ca România să intre în rândul lumii civilizate. Conectându-ne la lanțul energetic spiritual al planetei. Târziu, foarte târziu ! Poate așa ne eliberăm de acest blestem ancestral ! Descris atât de bine de Ion Luca Caragiale. Și nu numai. Biserica Ortodoxă Română luptă zi de zi pentru menținerea ființei naționale, redând liniștea sufletească și speranță oamenilor. Asta, pare, să supere cel mai mult pe cei născuți pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
retrage tiptil înainte ca din cer să cadă peste lume cenușa molcomă a trupurilor noastre. Prea tîrziu E tîrziu, dar încă prea devreme, n-avem dinți ca să mușcăm din noapte n-avem buze îndestul de coapte care să rodească sub blesteme. E prea mult, dar încă nu-i de-ajuns, trebuie să mai murim o dată, neaua să se-aștearnă, maculată, peste trupul drept, cu sînge uns, ca să îl putem vedea pe Cine nu se cade a-L vedea oricum, scrijelind cu
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
lui Avram, păcătoși nerăbdători să piară, ucigași cu chipuri de Fecioară și creștini angelici puși la ham. E tîrziu, dar încă prea devreme, n-avem dinți ca să mușcăm din noapte n-avem buze îndestul de coapte care să rodească sub blesteme. Fruntea cu solzi albaștri Poeții vor muri în zori unii prin cîrciumi, alții prin altare, de vii vor arde, zei întîmplători, fără să ceară nimănui iertare. Va fi o sărbătoare moartea lor, orașul nu-și va pune-n cap cenușă
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
doar cîteva repere verbale pentru a declanșa asociația și contrastul. De alt tip și de altă calitate sînt parodiile-pastișă, în sînul cărora survine o nouă disociere, între parodia-variantă și parodia sintetică. Cea dintîi se naște îngroșînd liniile unei singure piese: Blesteme de Topîrceanu versus textul omonim al lui Arghezi. Parodia sintetică nu mai pornește de la o bucată anume, ci de la un sector mai amplu al operei vizate. Prin Mihai Viteazul și turcii legendele istorice ale lui Bolintineanu sînt parodiate în bloc
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
Pegasul voiesc să mi-l plimb. în van bariere pedante Mi-ar pune-un Zoil efemer Cînd am călăuză pe Dante Și-amic devotat pe Homer. în mine trăind de minune, La treabă destoinici și calmi, Codreanu sonete compune, Arghezi blesteme și psalmi. în mine-și aflară limanul Și traiul alături și-l duc A. Mirea, D. D. Pătrășcanu, Musset, Minulescu, Coșbuc. îmbin antipozii în mine Și pururi la sînu-mi îi port, Datori fiind toți să se-nchine Aceluiași tainic resort
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
mă îmboldească pe calea marilor și esențialelor valori ale Spiritului, dar mă tem că voi fi indolent și în timpul marei zguduiri, cutropit, dominat. ...Sînt plin de uimire, nedumerire, tristețe, față de toate aceste eterne suferinți umane: nostalgia cerului, panica de moarte, blestemul de a ne urî unii pe alții (sau de a ne iubi); cu stelele deasupra capului, cu pămîntul ăsta sub picioare, ce fac eu aici? și ce e asta? Mă întreb prostește: e oare adevărat ce se spune că fața
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
Zamolxis, Sarmis, constatând cât de strâmb este alcătuit universul unde un frate își poate ucide fratele și să-i fure iubita în impunitate, îl blestemă pe Brigbelu, dar și pe zei, singurii vinovați de imoralitatea care stăpânește viața. După rostirea blestemelor se ridică din "jilț de aur roșu nalt" zeul Soare care rostește sentința divină: Sarmis, deoarece i-a blestemat pe zei, va fi pedepsit (asupra pedepsei divine va fi vorba mai încolo); dar, întrucât fără voia lui el i-a
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
Ovidiu Genaru Poetul La umbra unui ou eu și iscoadele mele plătite pândim când se aprinde iarăși lumina în bănuțul azi întunecat. Și de-ncordare lungă mi-au crescut unghiile ca la bătrânii evrei. Blestem Au venit unii și au pretins că ei sunt Mesia, au venit alții și i-au răstignit pe cei dintâi, Au venit unii și au propus să mergem înainte, au venit alții să ne spună că înainte e în urmă
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
pe o plajă albastră Suntem singuri și muți asemeni vaselor de lut Sub pământul nou Răvășit de cizmele cuceritorilor care trec prin imperii Fără să mai lase urme Suntem aproximația fricii și măsura erorilor Nu mai știm nici rugi nici blesteme Nici locul unde ne-am înfășurat glezna de trupul unui copac Cu pretenția apartenenței în urma fiecărei plecări � neputința O gură schimonosită bâlbâind silabe fără înțeles Până unde se poate ridica sufletul în absența memoriei De câte cuvinte ar fi nevoie
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]