2,555 matches
-
cartea ori demonstrau furios purtând pancarte cu mesaje de genul „Rushdie e prietenul lui Satan”, dar mergând până la atacuri directe asupra Reginei Elisabeta a II-a, vinovată de a-l fi adăpostit pe „cel urât de profet”: „Dumnezeu s-o blesteme pe Regină”. Mi-am reamintit, citind un articol din „Vanity Fair”, A Fundamental Fight, de Paul Elie, de felul în care s-au raportat la tragedia lui Rushdie familia (soția, Marianne Wiggins, scriitoare și ea, a decis să-l părăsească
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
Nici vorba bună, nici Un tractorist se apropia hoțește să-l prindă. Mai amenințările nu reușiră s-o potolească. Numai mult îl simți, decât îl zări. Zbură speriat. În urma lui, geamătul scos de bătrânul Constantinidis, o făcu să tractoristul înjura, blestemându-și neîndemânarea. se oprească și să permită să-l ia în salvare. Pepita ar fi Cei câțiva bulgări de pământ aruncați cu furie de vrut să ajungă la căpătâiul bolnavului. tractorist nu-și atinseră ținta. Curând, lanul dispăru în Ar
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
de fapt, de unde anume venim și ce anume este cu adevărat moartea care ne așteaptă pe fiecare. 713. Cum ar arăta lumea cunoașterii noastre fără numere? Cu siguranță nu ar mai putea fi bogată și prosperă pentru cei aleși sau blestemați de soartă. 714. Cel ce stăpânește Iluzia Vieții stăpânește lumea.De aceea este nevoie de cât mai mult spectacol în care să evolueze 30 D Lestine iterare numeroși magicieni ai moralei și bunăstării iluzorii. 715. Chiar dacă pe Terra va fi
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
cred că în a doua venire”... La alte pagini se revine la gravitate, în recompunerea unui interior modest și posomorât, pus totuși sub titlu pseudotensionat: „lumina s-a umplut cu uși și ferestre / preșuri scaune mese / haine răstignite pe umerașe / blestemă claustra // frigiderul sforăie / ca un fumător bătrân / piunezele din pereți / au rămas fără rost / sertare închise în sine // până și singurătatea ar fugi cu altul // în dulap va începe să plouă” (Suspans); sau: „la masa din bucătărie / singurătatea-și trosnește
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
vis... Iar prin durere și iubire , Spre răi ea drumul și-a deschis ! Și îngerul privi cu-asprime La spiritul viclean și mut , Apoi , voios pe- aripi sublime , Catre cerească înălțime , Cu sufletul a dispărut. Și Demonul , înfrânt, sălbatic Își blestema nebunul vis , Din nou, trufaș și singuratic , Pribeag rămase prin abis . Din nou înfrânt porni-n neștire , Încrâncenat scrișnind din dinți , Lipsit de țel și de iubire Și părăsit de nazuinți !... Deasupra văii Koisaur , Pe-un povârniș abrupt de munte
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
om bătrîn, nu în anteriu, numai în nădragi și cu cămașa ieșindu-i afară de sub puloverul negru. Tocmai mătura prin curte. Barbă lungă, sură, pletele căzîndu-i în lături. Cu mătura de nuiele în mînă a început să zvîrle după cîini blestemînd. (Abmination et chiennerie, W. Faulkner, Lumină în august, ed. franceză.) Scenă văzută de mine... * 1954. Un ins slab, șchiop, cap mic de șarpe, teșit; zgomotos, vorbește cu explozii de tonuri ridicate fără o justificare logică, mănîncă animalic, clefăind. Toți se
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
lui o figură deschisă, niște ochi blînzi și compătimitori, un surîs complice și înțelegător, asezonat cu exclamații admirative și sfaturi inimoase pline de înțelepciune, din care nimeni n-ar putea ghici că în tot acest timp nu fac decît să blestem clipa care a provocat întîlnirea fatală. D-na N., amfitrioană beneficiind de un început de celebritate pe plan local, grație eroicelor și neobositelor ei opinteli social-gastronomice vizează în realitate mult mai sus, tot mai sus, spre înălțimile ierarhiilor aristocratice ale
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
dușmanul numărul unu. Voi lupta cu toate puterile să-ți zădărnicesc planurile. Am putere. Am oameni care mă cunosc și mă apreciază și, În mod sigur, mă vor ajuta. Îți voi bloca toate intențiile și te voi face să-ți blestemi ziua În care ai venit aici. Te voi distruge! Iorgu Bleahu Își ieșise din fire. Îl cuprinsese un tremur nervos. Ochii Îi ieșiseră din orbite, iar fața-i era scăldată de sudoare. La rându-i. Mihai Cojocaru rămăsese blocat. Simțea
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
rogojină aprinsă în cap și merge să se jeluiască oricui, și atunci puțini îl vor asculta în lumea aceasta, unde toți, oameni și popoare, au așa de mult de lucru cu ei însiși și cu ale lor. Ori se ține blestemând după stăpânul cel rău, care din când în când se întoarce ca să-i mai dea peste gură un pumn de care sângeră. (Fondul Monetar Internațional, n.n.) Alternative dramatice de care este bine să fim din ce în ce mai conștienți, acum când o parte
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
și, totuși, atât de delicată, ei bine, toate acestea și încă multe altele sunt memorabile. Așa cum memorabile sunt cele câteva personaje pasagere cum e bătrâna trecută de 90 de ani care vorbește pe drumuri cu moartea, ademenind-o, implorând-o, blestemând-o că nu mai vine să-i dea odihna și liniștea. Prima parte a romanului este o pendulare între reconstituirea adolescenței plină de erotism, abstrasă istoriei care se insinuează însă de fiecare dată în fantele istoriei personale a liceeanului și
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
lui bluză galbenă, apărea pe scenă, - el a pus bazele tradiției poeziei ruse de estradă - într-un dureros proces de transformare a verbului în faimă. în poemul eclectic și foarte confuz în idei " Norul cu pantaloni", la 22 de ani, blestema toate instituțiile sacrosancte: religia, familia, morala, cultura - și a dobândit ușor un succes bazat pe scandal, datorită vigorii formale a rimelor sale, ritmului abrupt, neologismelor și hiperbolelor. A vrut să spună "nu" la orice, deși s-a încurcat în înfierarea
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
toți eram o poveste...... XXIV. STELA FUNERARĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1427 din 27 noiembrie 2014. Stela funerară ... De ce m-ai izgonit Mama, În lumea de iluzii? Ți-am rănit trupul sfânt Te-am cântat, Te-am blestemat, Ție ți-am dat fiece vis Ție m-am închinat, Cu lacrimi te-am udat Și m-ai râs Dar, la tine mă-ntorc de moarte ostenit Primește-mă azi, Mama Pământ! Citește mai mult Stela funerară... De ce m-ai
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Și m-ai râs Dar, la tine mă-ntorc de moarte ostenit Primește-mă azi, Mama Pământ! Citește mai mult Stela funerară... De ce m-ai izgonit Mama,În lumea de iluzii?... Ți-am rănit trupul sfântTe-am cântat,Te-am blestemat,Ție ți-am dat fiece visție m-am închinat,Cu lacrimi te-am udatși m-ai râsDar, la tine mă-ntorc de moarte ostenitPrimește-mă azi, Mama Pământ!... XXV. GENESIS XX, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1419 din
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
României, cea e lângă inimă, pe care un imperiu, lacom și criminal a amputat-o, a ciopârțit-o plină de bubele neamului său. Basarabia - durerea adâncă a țării, nu a cotropitorilor nemiloși, Basarabia - cimitirul în care strămoșii se zvârcolesc și blestemă. Osânda Nu izgonirea din rai a fost pedeapsa cea mai grea pe care Creatorul le-a dat-o oamenilor. Pământul întreg era un rai plin de viață binecuvântată. Osânda cea mai mare și mai cumplită de care pământenii nu au
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
urâtă și ești neagră, Cui să-i fii tu, Moarte, dragă? N-ai bunici și n-ai urmași, N-ai durere cui să-i lași. N-ai băieți, părinți, nici fete, N-are cin’ să te regrete. De-aia te blestem acum, Să-ți dea Domnul un alt drum, Să-ți aleagă altă soartă, Să-ți dea suflet dintr-odată, Să-ți dea simțuri omenești, Ca tot omul să iubești, Câțiva ani mamă să fii, Să vezi cum se cresc copii
DOINA ELEGIACĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382806_a_384135]
-
aflate în lecturile de mai târziu. Monumente celebre sunt prezentate competent, cu istoria lor ori/și cu ceea ce au mai caracteristic din punct de vedere arhitectural: templul lui Poseidon, vestigiile templului lui Apollon, Delfi, Micene. Este reamintită tragedia Atrizilor, cei blestemați de zei, dominați de spectrul fatalității. Destinele acestora au fost în mâna zeilor atotputernici, iar întâmplările grozave prin care au trecut ne înfioară și astăzi, pe noi, trăitorii secolului 21. Lumea lor este „la fel de durabilă și de reală ca și
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
ultimul moment ieșea victorioasă lăcomia de care mi-era rușine, căci mă agățam din răsputeri de pomana aceea care îmi ascundea condiția și acoperea urâciunea vieții mele. Am început să mă revolt, să nu mai vreau să scriu scrisorile acelea blestemate de mulțumire. Bunica și mama mă tot convingeau s-o fac, dar în cele din urmă a sosit momentul în care n-au mai putut, pentru că nici o rugăminte nu reușea să-mi slăbească împotrivirea. Și a venit ziua în care
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
de tăcere. Fiindcă aceasta se asociază cu singurătatea la care, mai devreme sau mai tîrziu, se va ajunge: „Arăt atît de îngrozitor/ Încît pierd mult timp/ Consolîndu-i pe cei/ Care vin să mă vadă.// }ipă, își pun mîinile la ochi,/ Blestemă./ «De ce tocmai tu», se răstesc la mine./ Doamne, unde ești, Tu exiști?// Eu încerc să le ridic moralul/ - Ei, lăsați, nu-i chiar așa cum vi se pare./ Săptămîna trecută arătam și mai rău/ Boala e boală, totuși./ Face ravagii, unde
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
pot face?/ Îi consolez pe toți, cum pot,/ Numai mie nu știu ce să-mi mai spun,/ Cînd rămîn singur.” Tăcerea de la final, a suferindului rămas singur, distonează semnificativ cu agitația verbală și comportamentală a vizitatorilor impresionați de boala lui. Aceștia țipă, blestemă, se răstesc, își pun mîinile la ochi, invocă Divinitatea, îl încurajează cum pot pe bolnav, suferă pentru el... În schimb, pacientul e de o filozofică resemnare și găsește chiar resurse de umor stoic și consolator. El își pune încă pe
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
e de o filozofică resemnare și găsește chiar resurse de umor stoic și consolator. El își pune încă pe obraji o mască a vieții, dînd replici spirituale, citînd din clasici și mîngîindu-i pe cei care, văzîndu-l cum arată, țipă și blestemă. După care, odată aceștia plecați, masca este dată deoparte și bolnavul fără speranță rămîne singur cu suferința lui. Spațiul în care sînt desfășurate, la o intensitate rar întîlnită în lirica noastră, experiențele poetului care va muri se decupează, tot mai
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
strigă disperat. Ea nu-i răspunse. O durere nebună îl țintuia. Dorea să facă ceva, orice. Trupul iubitei devenise rece,dar de o strălucire marmoreică. Și un glas sfâșie văzduhul ! Perigeu, tu cel mai nelegiuit dintre muritori! O! Perigeu! Te blestem să nu-ți afli vocea până când n-o vei învia pe Geea. Era preoteasa noastră. Tu ne-ai răpit-o. Tu s-o învii. Un milion de amfore de vin va trebui să jertfești la picioa rele Geei. Să nu
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
vocea până când n-o vei învia pe Geea. Era preoteasa noastră. Tu ne-ai răpit-o. Tu s-o învii. Un milion de amfore de vin va trebui să jertfești la picioa rele Geei. Să nu-ți afli liniștea. Fii blestemat!... Perigeu se cutremură. Se aplecă peste Geea cu gândul s-o ia în brațe. Trupu-i era rigid. Sclavii pătrunseră-n cinegeu. Perigen nu-i vedea. Se căznea so ridice. Dar greutatea devenise prea mare. Un sclav s-aplecă săl ajute
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
ești Geea. Pleacă. Ești Pitia. Fugi... Și se sfârși horcăind. Din trupu-i bătrân câteva șuvițe de sânge își făcură loc în colțul gurii. Iar Geea, luându-i capul în poala vesmântului străveziu, urlă cu glas de bătrână. O zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele bătrânei turbate
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
sfârși horcăind. Din trupu-i bătrân câteva șuvițe de sânge își făcură loc în colțul gurii. Iar Geea, luându-i capul în poala vesmântului străveziu, urlă cu glas de bătrână. O zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele bătrânei turbate. Urcându-se pe zid se-nfiorară. L-a
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Din trupu-i bătrân câteva șuvițe de sânge își făcură loc în colțul gurii. Iar Geea, luându-i capul în poala vesmântului străveziu, urlă cu glas de bătrână. O zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele bătrânei turbate. Urcându-se pe zid se-nfiorară. L-a omorât pe
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]