2,430 matches
-
nu ne-am născut în Insula Capului Verde, ci în Insula Capetelor Pătrate? Din nefericire, nu numai în materie de geografie nu putem schimba nimic. Politica, economia, sănătatea, educația, cultura, într-un cuvânt, totul, ne înfățișează ca prizonieri ai unui loc blestemat, născut din trădarea Mioriței și continuat cu prizonieratul mental al meșterului Manole. Cinismul și lăcomia, nesimțirea și aroganța nu și-au găsit nicicând - în ciuda temperat-continentalismului nostru! - un culcuș mai cald și-o hrană mai ușoară. Peștele se împute, desigur, de la
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
eterne. Dezordinea se moștenește. Uitați-vă (uitați, cum zic teleaștii sudiști, ca și cum ne-ar îndemna să uităm), uitați-vă la ce se întîmplă acum în România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios, și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă - prin adeziunea ignară a populației - urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
să nu le eclipseze pe cele dintîi. Însă repertoriul deja stabilit al motivului în cauză e tiranic. Bard al satului, Mircea Bârsilă, de care ne propunem a ne ocupa în prezenta cronică, se simte dator, bunăoară, a relua imaginea "orașului blestemat", opus satului prin minciună și "monstruozitate". E un topos bătătorit încă de la începutul secolului XX și repetarea lui, chiar dacă "modernizată" prin trăsătura vampirică, nu aduce nimic nou: "Încotro îmi duci, orașule, sîngele? Ești fiul meu/ - te-am înfiat - unde mi
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
meu: te-am înfiat!/ Îți simt în ceafă răsuflarea de monstru: jumătate taur,/ jumătate bărbat. Himere, labirinturi și femei/ ce se prefac, spre miezul nopții, în șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar prelevînd oarecum întîmplător probe ale textului în cauză, obținem sugestia unei unități morale care stă la temelia
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
chiar după ce a fost tipărit, fiind, imediat, topit. Edițiile critice de pînă spre 1955-1965 erau impecabile filologic, dar aparatul critic plătea un grav tribut sociologismului vulgar, încît sînt azi utilizabile numai sub raportul textului. Și acesta, uneori, amputat prin acele blestemate croșete drepte (În argoul editorial de atunci astfel de pagini erau numite "text croșetat".) Și la despărțămîntul istoriografie literară m-am izbit de stupidele rigori ale cenzurii, cîteodată prin anii șaptezeci, la cîte un volum de corespondență căpătam viza de
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
Ajunși afară se ridică ținînd în mînă capetele de sfori, lăsîndu-și brațele peste prichiciul ferestrei înlesnind cît de cît zborul celor trei, care mai mult nici nu putură să dea din aripi decît ce le permitea A. cu necesitatea lui blestemată, dar înțeleasă... Era o libertate de cel mult patru-cinci metri. În timpul căreia, prizonierelor nu li s-ar fi putut întîmpla nimic. A. îi mai lăsă să se joace trăgînd de sfoară, dirijîndu-i, apoi, cu același fluierat special și trăgîndu-i la
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
ca să faci mărturisirea, trebuie să-l recunoști pe Dumnezeu, trebuie să-ți recunoști semenul, pe care tot tu l-ai ucis. Trebuie, cred, o uriașă credință în puterea lui Dumnezeu de a te ierta, ca să poți să dezlegi acest nod blestemat al singurătății. Dragă Doina Jela, societatea românească de după 1989 pare să vrea să uite tot ceea ce-a mărturisit Franț Țandără și tot ceea ce te strădui tu să spui în cărți. Crezi că ar putea fi acesta un tip de
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
aceasta de două luni și jumătate a fost fatală! Cui revine răspunderea?" Îi încrimina, în final, și pe cei care - impenitenții adepți ai imediatei intrări în război - au dezbinat țara în două ("criminalii cari au contribuit la această pe veci blestemată dezbinare"). Desigur, unele dintre acuzațiile generalului Averescu (mai ales cele de ordin militar) sînt reale și incontestabile. Întrebarea este de ce, mereu și mereu, ele se îndreptau împotriva lui Ion I.C. Brătianu? De ce era el constant făcut unicul vinovat? Chiar cu
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
al iubirii mistice încărcate de o supremă vibrație a ființelor". În opoziție, universul lui Broch e unul al urâtului și al promiscuului. Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe graniță. Relatarea exhaustivă a istoriei personajelor cu toate alegerile lor e
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
aștepta iluminarea comunicării cu cei mulți și oropsiți, a deambula în ore nocturne pe străzi și a-l ruga pe un sărman să-l asocieze trudei lui: "tu omule ce cari gaz bătrînă stafie/ în căruțul tău ca un leagăn blestemat/ ia-mă și pe mine" (Erezia întîi ). Idealul: cel de-a se pierde, de a-și topi înfățișarea, de a-și împinge anonimatul pînă la transparența invizibilității: "încă mai pot crea secunde/ de stupoare în fața ghișeelor/ cînd funcționara duhnind a
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
sacralitatea capătă atribute demonice, într-o înmănunchere fascinant-confuză: "Atîta nedeslușire a pedepsit pămîntul/ încît mă doare însăși moștenirea/ în omul singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată de cîntecul sporit,/ Priviți
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
mângâiere m-a rupt din flori să te îmbete cu reci fiori de Dragobete ca să rămân la ceas de seară lângă-al tău sân dulce fecioară purtat de dor de vrajă plin din ierbi covor de-acolo vin ! *** Blestemul Dragobetelui blestemat sunt să mă țes nou veșmânt pe corp ales vânt să-ți fiu să te adie pe sânii-ntăriți sub ie rouă-nrourată crudă pe trupul de paparudă apoi raze calde ninse peste picături prelinse să te ardă ca de
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
vreun semen cu tăioasa ironie, am constatat cu stupefacție că sunt privit cu ură de aproape toți autorii care mi-au inspirat cronici nefavorabile sau nu întrutotul favorabile! Cu ură! Tot blestematul de sentiment al răspunderii (așa îl consider acum, blestemat) m-a determinat să mă ocup de prospectarea zăcămintelor de talent literar din România. Zăcăminte imense, foarte puțin explorate și aproape deloc exploatate. Am devenit un fel de geolog fanatic (fără să ajung și șef al statului), astfel încât la un
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
de partinică revoltă din „Scânteia”, semnat de Traian Șelmaru, unul din politrucii de tristă amintire ai vremii, punea degetul pe rana a patru versuri din poemul intitulat Tumefiere, interpretându-le ca pe o inadmisibilă batjocură la adresa exigențelor realismului socialist. Iată blestematele versuri: „Pentru ca umilința jocului/să-mi fie lăsată,/m-am deplasat la fața locului;/fața locului era umflată”. Autoarea însăși va remarca, în prefața menționată la antologia din care toate poeziile dintre 1948 și 1956 lipsesc, că „stupefiantul comentariu” din
O poetă (aproape) uitată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2809_a_4134]
-
și producă torului Ari Handel trebuie să dezvolte nucleul narativ și să-i configureze un relief dramatic. Pentru aceasta este nevoie de negativi, de huliții, dar atât de necesarii moștenitori ai lui Cain, ucigașul propriului său frate, Abel, un neam blestemat. Viziunea maniheică a lui Aronofsky și Handel este ambalată doctrinar de un fel de political correctness care nu lasă nimic pe dinafară: dieta oamenilor din rasa lui Cain este făcută din carne, Noe et comp. sunt vegetarieni; neamul lui Cain e
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
sinistru, ibovnic fără stare, Cu ură pe familii, cu trecere în iad, Mormântul și bordelu-i arată, fiecare, Străin de remușcare,un căpătâi de pat. Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde, Ne dăruiesc cu rândul, ca bunele surori, Plăceri îngrozitoare și blestemați fiori. Când mă îngropi, Curvie, în brațele-ți imunde? Spre a-ți sfida rivala, o Moarte, ce aștepți Să-ți pui cipreșii negri pe mirții ei infecți? CXIII Fântâna de sânge Îmi pare că-al meu sânge se scurge-n
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
lui Marlowe din Tragica istorie a Doctorului Faust, regăsim și aici același eclectism care alătura tomurile magiei naturale, aparținând „înțelepților Bacon și Abano”, sau „abilului Agrippa”, de cărțile magiei demonice, amintite aici prin sintagme de genul „cărțile de vrăjitorie”, „cartea blestemată” sau pur și simplu „Cartea” pe care Mephistophilis i-o înmânează lui Faust, spunându-i: „Uite, ia de citește Cartea asta bine (îi dă o carte). Repetarea ăstor rânduri aur dă,/ Iar pe pământ trasând ăst cerc vrăjit/ Se va
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
Ce-s eu? (se întreba femeia, n. n.) Nimic! Da’ pe mine nime nu mă blastămă, nime nu zice să mă bată Dumnezeu, pe c`nd pe dumneata tot satul te blastămă.” După o asemenea constatare, refuzul cîștigului din mîna celui blestemat e categoric: „Și-acum, să-i fi dat bogătașul plata întreită, nu-i mai trebuia”. Fefeleaga se lasă cufundată în imaginea muntelui de piatră și refuză confundarea, contopirea într-o umanitate decăzută. Dimensiunea etică se relevă neașteptat. Este oare Fefeleaga
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
îi atârnau pe trupul schilodit. Vinul din bazin se revărsa prin curte. Căra amfore fără să mai numere dacă mai avea până la un milion sau nu. Căra în neștire. Căra cu credința că zeii s-ar îndura la ultima amforă blestemată să-i redea Geei suflarea. Își vânduse palatul. Pentru trupul lui, acuma bătrân, un pat sub cerul liber, de unde s-o poată vedea, era de-ajuns. Consulul Lucullus murise. O aflase de la fiul olarului care murise și el. Bani avea
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
o rotire în cercul propriei condiții, prin abolirea punctelor cardinale și confuzia sus/ jos. Perechile de termeni antinomici (intrare/ ieșire, închidere/ deschidere, interior/ exterior, viață/ moarte) nu mai funcționează, opozițiile configuratoare topindu-și semantismul într-o indistincție, la rîndul ei, „blestemată”. Eroul liric trăiește într-un univers bolnav, dezarticulat logic, cu sensurile sparte: „își sărbătorește ziua. e fericit. pe/ masă lumînări, farfurii, pahare./ e fericit. are treizeci de ani de/ moarte de la naștere încoace”. Lumea e o casă cu pereți nesfîrșiți
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
este autorul unor cărți dure, în culori sumbre, cu numeroase umbre și puține puncte luminoase. Este însă, cum spunea Cortázar, arta unui „Goya al mahalalelor”, care „funcționează ca o lanternă magică ce iluminează unul după altul diapozitive cu un oraș blestemat și cu femeile și bărbații condamnați să trăiască în el, ca o haită de câini veșnic goniți de portari și de proprietari”. Să sperăm că vom vedea curând traduse în românește celelalte romane și dramaturgia lui Arlt, considerat întemeietorul teatrului
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
o minuantă pastișa după Charels d’Orléans, sub forma unei scrisori în care prințulpoet îi cere lui Ludovic al XI-lea clementa pentru poetul-vagabond, text de autentică afinitate electiva, de intuiție a propriei evoluții pe linia marelui strămoș al poeților blestemați; de asemenea Paul Valéry, sau exegeți de seamă ai operei lui Villon, André Thérive, Jean-Marc Bernard, Pierre Champion, Italo Siciliano. Din bibliografia ediției, se cuvine semnalată în mod special lista corespunzătoare argoului românesc, actualizată pînă în 2004, depusă de autor
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
Georgeta Resteman: „De vei auzi, Doamne, vreodat’ / Un român uitând limba română / Fie el de-a pururi blestemat / Și odihnă n-aibă în țărână” Un eveniment deosebit de frumos închinat Limbii Române a avut loc sâmbătă, 3 octombrie, la Centrul Cultural al Primăriei Strovolos din Nicosia. Ambasada României și Alianța Românilor din Cipru au dorit să marcheze finalizarea proiectului
Colț de carte românească în bibliotecile din Cipru [Corola-blog/BlogPost/92744_a_94036]
-
laterale, casele ... XXIV. PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL, de Florica Patan , publicat în Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017. PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL Dunărea își urma cursul nestingherit. Apele ei învolburate se grăbesc să ducă în uitare amintiri dureroase ale unui timp blestemat, războiul, când nimeni și nimic n-a mai oprit omul să-și manifeste latura întunecată a naturii sale , când răul distrugător îngenunchiase lumea, însă nu și umanitatea ce , până la urmă , a impus pacea în condițiile aceleeași Istorii - repetitivă, dublicitară, nestatornică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
în vara aceea... Dunărea, ca orice apă, a curmat și ea destine lăsate la voia întâmplării . ... Citește mai mult PRONTOSIL ȘI RUBIAZOLDunărea își urma cursul nestingherit. Apele ei învolburate se grăbesc să ducă în uitare amintiri dureroase ale unui timp blestemat, războiul, când nimeni și nimic n-a mai oprit omul să-și manifeste latura întunecată a naturii sale , când răul distrugător îngenunchiase lumea, însă nu și umanitatea ce , până la urmă , a impus pacea în condițiile aceleeași Istorii - repetitivă, dublicitară, nestatornică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]