199 matches
-
acela plătindu-i victimei sale, ea însăși aflată clar în culpă, o dezdăunare cash, destul de frumușică. Nae, însă, victima cea nărăvită, nu înțelegea, iată! să înceteze a mai încălca domeniile aceluia cu care își găsise nașul și să arunce naibii blestematul de șperaclu. De', când te smucește ața... Te omor cu mâna mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apere, ca o pavăză, cu întregul lui trup. Apoi, Stăpânul va înnegri Soarele și va înghiți Luna! Va scufunda munții cu stâncile și uscatul în mare și va împinge apele mărilor, până la cer! Spune Cartea Genezei à rebours! Menește de-a-ndoaselea! Blestematul! și Fratele simte și ascultă cum prietenul lui, cel care-l ocrotește, urlă și se zbate de durere, în vreme ce morții ambulanți smulg hălci întregi de carne macră, din el. Printr-o pădure de picioare și de mâini vânturate, Avocatul mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scârțâiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. În clipa următoare șoferul fu lângă copilul care rămăsese cu limba scoasă, încremenit, la doi pași de botul automobilului. ― Rupe-i urechile, Rudolf, să se învețe minte, blestematul! strigă domnul cu bărbuță din mașină. Șoferul zgâlțâi zdravăn urechile băiatului, îi mai arse și câteva palme peste cap și apoi îl azvârli pe podeț, lângă portița în dosul căreia Nicu amorțise de frică cu gura căscată și lumânărele sub
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de rezolvat sans tambour, ni trompette, deși, după firea mea, s’arrêter à mi-chemin îmi displace profund. La toate acestea mă gândeam când l am văzut pe Titi, înainte ca el să mă vadă. Cobora încet treptele, cu ochii la blestematul de motan Pițurcă, pe care îl auzisem mai demult că fluieră ca să ademenească păsări. Destinsă și liniștită, așa cum îmi place să fiu, m-am apropiat, fără măcar să-i fac vreun semn ; fiind sigură pe sentimentele ce ne leagă, eram convinsă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mare strateg nu putea deveni aliat decât al Germaniei și Italiei și nici într-un caz al Rusiei bolșevice, ale cărei bande au comis atâtea crime în Basarabia, Bucovina, Ținutul Herței, cum s-a dovedit și-n toată țara, după blestematul 23 august 1944 când România a intrat sub talpa iadului comunist din care nu-și mai revine și după două decenii și jumătate. Conștiința lui Savel de patriot (nu patriotard!), adică de trăitor profund a dragostei de glie și neam
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție împotriva mediului în care fusesem aruncat. Devoram cu pasiune dulcegăriile cu suflete pure, neprihănite, venite de la țară, pe care blestematul de oraș le corupea cu desfrâul său modern. Simțeam, la rândul meu, Bucureștiul ca pe o realitate ostilă, unde eram obligat să trăiesc departe de părinți, de sora mea, de foștii mei colegi de la școala primară din Lisa și de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care nu se mai termină odată și Nilda care nu mai era, nu mai e și eu o să-mi dau sufletul pe scîndura de călcat fără să mai apuc s-o văd, nu s-a mai Întors de loc și blestematul ăla de vînzător de Înghețată, nu, de fapt nici nu mai poți urî cînd te doare În piept și ți-e frică, nu mai simți nici o ură, dar Nilda nu mai era aici, mînia ei i-ar fi făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sânt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: "Bună seara, domnule scluptor". Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-o purta. Găsise cu câteva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l omori. O, nu începe să-mi ții predici nenorocite, domnișoară. Am știut imediat care e miza aici. Arabii și israelienii sunt pe cale să ajungă la o înțelegere, adică să cadă la înțelegere în privința Ierusalimului, să împartă pe din două blestematul de oraș și acum iată-l pe însuși Dumnezeu Atotputernicul sau pe-aproape, venind și spunând că nu, el aparține evreilor. Toată afacerea ar cădea. Maggie trebui să depună mari eforturi pentru a-și păstra calmul. A văzut textul. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
transfer de bani pentru mine. — Nu-ți face griji. O să vină. — Cecul e la poștă? — Hei, am uitat. O să-ți primești partea. — Ai grijă de asta, spuse Marty și se întoarse să plece. Și de acum încolo, ține-l pe blestematul de frate-tu departe de spital. Clar? — Sigur, Marty. Sigur. Marty Roberts ieși ca să-și mute mașina din spațiul de urgență. Dădu în marșarier și conduse la secțiunea rezervată pentru doctori, din garaj. Apoi rămase în mașină, pentru mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nevoie doar de câteva zile ca să se facă verificarea. Nu avea să treacă mult înainte ca cineva să decidă să arunce încă o privire cadavrului și să descopere că acesta nu avea oasele de la brațe și picioare. Dar-ar dracii! Blestematul de Raza! Marty începu să se gândească la un culturist de patruzeci și șase de ani. Un tip la vârsta asta, cu copiii deja mari ... muncind din greu ca să aibă un astfel de corp, nu poate avea decât două motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Rovak avea cincizeci de ani, părul de un cenușiu metalic, și o ținută militară. Dar era un cercetător capabil. Chiar mă întrebam când o să apari, spuse Rovak. Își strânseră mâinile. Părea prietenos. — Ai sângele? — Da, spuse Henry, aprobând din cap. — Blestematul de Bellarmino a făcut spume, spuse Rovak. N-a fost aici încă, și noi credem că știm de ce. — Ce vrei să spui? întrebă Henry. — Hai să ne plimbăm puțin, spuse Rovak. Henry își consultă hârtia. — O caut pe femela F-402
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce categorie să se integreze, doar dacă nu exista un alt grup nemenționat, grupul cu „formă de mango“, care se Îngrășa peste tot, În special În zona posteriorului. „La naiba“, Își spuse. Va da jos kilogramele În plus. Acum că blestematul ăla de divorț se terminase, avea să devină o nouă femeie. „Categoric“, Își spuse. Categoric era cuvântul pe care Rose Îl folosea pe post de „da“. Iar În loc de „nu“, spunea Întotdeauna „categoric că nu“. Înveselită la gândul că Își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
târziu cum iese afară, ca și cum cheresteaua rănită se vindeca singură și în acest proces forța pironul afară. Un aer de disperare se simțea în eforturile sale, iar loviturile barosului cădeau din ce în ce mai repede și mai tare. Fără niciun folos însă, fiindcă blestematul de piron nu voia să intre. Frustrat de visul său și mai ales de absurditatea acestuia, Kezel se trezi și realiză că sunetele pe care le interpretase în vis a fi lovituri de ciocan erau de fapt bătăi în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sunt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: „Bună seara, domnule scluptor”. Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-o purta. Găsise cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am văzut eu lucruri și mai rele, iar urzelile din noaptea Sfântului Bartolomeu m-au costat mai multă trudă decât Îmi stă În obicei. Ah, de ce buzele mele se crispează În surâsul ăsta satanic? Eu sunt cel care este, dacă blestematul de Cagliostro nu mi-o fi uzurpat până și acest din urmă drept. Dar triumful e aproape. Soapes, pe când eram Kelley, m-a Învățat totul, În Turnul din Londra. Secretul este să devii un altul. Prin manevre abile am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asta-i tot. Ca și mine, de altfel. Bătrîn și prost. Oricum ar fi, nu am nevoie de o prelegere. Pot să fac asta și singur, mulțumesc frumos. Ceea ce trebuie să știu este cînd ai de gînd să tragi cu blestematul ăla de pistol de start ca să pot să mă apuc serios de treabă. E rîndul Diavolului să rîdă. — Ce conformist ești, Wakefield! Ca și omologul tău din povestea aia a lui Hawthorne. De ce e nevoie să aștepți o autorizație? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
estetic inițial un simptom al versatilității morale: „Epocă unică și de foarte scurtă durată în cariera acestui scriitor, ale cărui variații stilistice de mai tîrziu (niciodată și la nimeni, ca la Adrian Maniu, n-am văzut cît poate minți stilul, blestematul de stil al omului de talent!) aveau să-i aducă beneficiile oportunității, totdeauna scump plătite și amarnic dobîndite” (op. cit,. p. 166). După experiența Simbolului și a Noii reviste române, scriitorul va ajunge la Flacăra lui Constantin Banu (adaptîndu-și stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Măsurînd-o din ochi pe tînăra polițistă, Încercă din nou să lanseze motorul. - Bujiile nu mai funcționează. Soțul tău trebuia să le schimbe În următorul weekend. Gwen dădu drumul cablului care se Încolăci cu un zgomot sec și Începu să rîdă. Blestematul de Philippe, hotărît lucru, avea s-o sîcÎie pînă la capăt. - De ce sau de cine anume voiai să fugi, Gwen? De justiție? De ucigaș? Fiica Yvonnei dădu ușor din umeri și păstră tăcerea. - Sau poate te duceai să recuperezi prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
holbeze. Atunci, aș fi putut să-i zic În felul acela al meu, fără cuvinte, aș fi putut să-i zic ceva ca s-o fac să vină cu mine, În gaura mea, dar n-am avut curajul pentru că Moru, blestematul, era cu ochii pe mine și nu m-ar fi iertat. Of, of - atunci, În ziua aceea, s-a făcut troc cu viitorul lui Krog! Siloa aștepta. Eu o priveam. Încercam să mă uit la ea cum știam eu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
altui om, nu a lui Krog. Mama lui Krog nu l-a născut pe Krog pentru Siloa. De-aia e Krog cel mai mare ucigaș. M-am așezat. De câte ori Începea Moru așa, știam că are multe de zis. Dar el, blestematul, totdeauna tăcea mâlc după aceea, așa, ca să mă zădărească. La fel mă zădărî și În ziua aceea, căci luă un fir de iarbă și se apucă să-l muște, privind În zare. Dar, până și asta era frumos. Era cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doar alergam ca bezmeticii. Unul dintre oamenii aceia ne răsări deodată În față. Era mare ca o stâncă din cele ridicate pe culmile munților mei și ziceai că nu l-ar fi clintit de acolo nici cutremurele cele mari. Rânjea, blestematul și puse o suliță din aceea micuță În creanga cea arcuită. - Tată, care ai făcut bolovani, m-am rugat eu cu glas tunător și, ca Întotdeauna, Tatăl m-a ajutat - În fața mea văzui o vatră părăsită, din pietre de prundiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de șopârla aia uriașă, meșteșugise În ascuns măruntul lui semn care le arăta urmăritorilor Încotro o luam. Mă Îmbrățișase de parcă mi-ar fi fost frate și după aceea mă dăduse la troc fără să clipească! - Of, of. Nenorocitul, am spus. Blestematul! I-am fost alături și l-am scos din brațele Umbrei, iar el uite ce face. Am luat un vreasc de pe jos, l-am rupt și l-am făcut surcele. - Dacă n-ar fi fost el, ceilalți mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Netrebnic de baltă ce e! L-am cărat cu mine, iar el... - De ce credeai că a venit cu tine, toiag al Tatălui? De ce? Ca să-ți stea În picioare și să spulbere În cele patru vânturi cele rămase de la Tatăl. - Da. Blestematul. Da. I-am Întins lui Logon mâna cu degetele rășchirate. El zâmbi, Îmi răspunse cu același gest și, deodată se posomorî. Ar fi vrut să mai spună ceva, dar Își Înghiți vorba și se ridică brusc de parcă Îi era rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l ucidă pe Krog, adică? - era atât de speriat Încât mi-era limpede că vorbele mele ajunseseră la el. - Păi, nu sunt eu sânge din sângele Tatălui? - am râs. Cum să mă ucidă Scept tocmai pe mine? - Scept, nu. Dar blestematul ăla de Gau, ticălosul ăla venit tocmai din satul tău, tare mult ar vrea s-o facă... - Gau? Barra Își acoperi gura cu amândouă mâinile și căscă ochii larg. Se uita dintr-o parte În alta de parcă dorea să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]