546 matches
-
unui blid de mâncare dat unui cerșetor? Parcă tot atâta dădeai și celui care-ți cerea mila. - Și ce este rău în asta? - Desconsideri munca ceea ce este păcat. O zi de muncă valorează în fața lui Dumnezeu mult mai mult decât blidul oferit din milă. Îți dau dezlegarea de păcat. Dar cere îndurarea Domnului în zilele care ți-au mai rămas. - Părinte, după câte înțeleg nu am făcut nimic pe lumea asta ca să merit îndurare celui de sus? - Poate viața ta nu
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
incertidinilor quantice celulele vii, cum s-au transformat apoi în celule de tip „eukaryotic”, cu structuri complexe și organisme superioare, cum s-a format apoi conștiința în întunericul și labirinturile unui castron de pastă cenușie care este creierul, coca din blidul oaselor craniene, arborele neurotic înflorind în miliarde de rețele de transmisie electromagnetică, floarea inteligenței omenești, cea demonica, cea divină, cum s-a produs evoluția omenească de la animal la om prin dezvoltarea de la sine a gândirii simbolice și artistice, prin crearea
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
nelipsita bătaie cu făcălețul peste fundul fetelor... așa, ca să se acrească mai repede. Ce bunătate, fetele mănâncă cu poftă golind castroanele repejor, ca de obicei, Magdalena rămâne neașezată asigurându-se că toată lumea s-a săturat, apoi mănâncă și ea un blid de ciorbă liniștită după mult timp. Alexandru cântă un cântec vechi:,, trenule maină mică, unde-l duci pe Ionică’’...cu nelipsita sticlă lângă el, e liniștit și mulțumit. Fetele pleacă la culcare în micuțul chiler unde încă mai ardea rumegușul
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Un singur fel de plată răscumpără și banii, Dar și minciuni și vinderi din ghiarele risipei. Pe străzi ca de cenușă dorm case și dorm ziduri, Ne-au dispărut coșarii odată cu norocul, Săracii fără nume cer doar o supă-n bliduri, Nu își mai știe nimeni nici șansa și nici locul. Cu toate-acestea însă speranța e-n durere, În reciclarea umbrei ne stă lumina vieții, Am fost aleși drept martori la farmec și mistere, Noi sîntem steaua nopții și roua dimineții
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
și le cată În sus și-n jos, cu disperare. / Nu le găsește, după care Merge de grabă la bordei, / Acolo unde cele trei Nurori mâncat-au și-au băut / Și-ntreaga noapte-au petrecut. Acum, adânc, toate dormeau, / Iar blide peste tot zăceau Împrăștiate la-ntâmplare. „Vai, ce ticăloșie mare!” - Baba gândi. S-ampiedicat / De cofăielul răsturant Pe jos și-atunci când l-a văzut, / Și-a zis: „Aha! Au și băut!” Furioasă, a strigat apoi: „Hei! Ce faceți aicea voi?” Nurorile
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
într-o stare de plâns. Limba Română rămâne în făptura-i de crăiasă, nesupusă și sus-pusă, chiar și atunci când ne înstrăinăm, renunțăm la ea ca la ceva inutil ce ne „întunecă” viitorul, o punem într-un ungher la bucătărie printre blidele nespălate... Murim noi ca oameni demni de respect, dar nicicând nu va apune Limba Română. Or, Ea dăinuiește în eternitatea eminesciană, în doine și balade îngânate de izvoare, iarbă și frunze, dacă vocea omenească a urmașilor celor ce-au fost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
duminică ale poetei Luminița Amarie. Nu lipsește nici un excurs pe marginea originii etnonimului „blach“, un derivat din „valahul“ nostru, întâlnit de Domnul George Roca și în lumea occidentală. Revista se încheie cu o adaptare după un fragment din Lev Tolstoi, „Blidul de lemn“, o poveste cu tâlc, pe care o datorăm scriitorului și promotorului de cultură de la Sydney, Domnul George Roca, un îndemn diafan și mișcător la a ne cinsti bătrânii. Cu alte cuvinte, cercul se închide în aceeași notă: dreapta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
în rândul lumii” de Crăciun, de Paste. Oameni în vârstă care se umilesc, se împing, se calcă în picioare, în situații de ambulanță, pe la nenumăratele moaște care au împânzit țară și pe la diverse întruniri politice unde sunt atrași cu un blid de mâncare, din cauza sărăciei în care sunt împinși tot mai adânc pe an ce trece. . Știrile astea nude dor. Părinții noștri uită de omenie la vârsta lor, uită de bunul simț pe care l-au avut o viață, doar pentru că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93098_a_94390]
-
o tânără cu-o frumusețe Fermecătoare", lui Isaac, nevasta și la bătrânețe ! De 2 fii deveni mama, fiica lui Betuel : Esau și Iacov, denumit (de un Înger), Israel ! Esau, ce-nseamnă : "cel păros" , fu întâiul lor născut Care pentr-un blid de linte, lui Iacov dreptul și-a vândut... Iacov : "următorul, după", dar și "înlocuitor" S-a luptat cu Îngerul ! Spre Cer, pe scară, urcător ! Laban, ce înseamnă "alb", lui Iacov i-a dat două fețe : Pe Leea și pe Rahela
DE LA ISAAC LA MOISE. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383164_a_384493]
-
da! Păi nu am zis eu bine?” Spuse cel mare. „După tine, Ar trebui s-o țin afară / Pe mama, până către seară! Când coada-i cap, ce să mai spun? / Poate ieși un lucru bun? Mâncare însă vrei în blid! / Mă duc degrabă să deschid!” Pe cel mic frica l-a pătruns / Și iute-n horn el s-a ascuns: Tăcut ca peștele era / Și precum varga tremura. Dar frica-i bună câteodată, / Că ea este din rai luată. Iedul
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
condiția lor superioară: le fusese Întinsă o față de masă largă, din pânză curată, iar limbile de foc din vasul de jeratic se oglindeau În farfuriile și În paharele din cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se zărea nici urmă de blide grosolane din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe, Înlocuite, pentru ei, cu niște jilțulețe meșteșugite, cu spătar Înalt. Teofilo continua să Îi facă semn cu mâna, În timp ce restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dat carnea la o parte, sorbind cu vinovată poftă doar zeama. La felul doi s-a adus un sos. — Din ce faceți acest sos? - se interesă amabil Barzovie-Vodă. — Din bujbei! - răspunse Huruzuma. Barzovie dădu mulțumit din cap și purcese spre blid. Când însă cercă sosul cu un tacâm, scoase un strigăt de mirare: sub sos stătea frumușel, cu aripile desfăcute, un pui de dropie, atât de veridic fript, că parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un trecător care mergea repede, zgribulit, se opri și ascultă. Nu se mai auzi nimic. Trecătorul dădu din umeri și plecă mai departe, fluierând. Episodul 86 MICI DISCUȚII LA MASĂ După toastul lui Vodă, cinstitele fețe boierești se lăsară asupra blidelor de Lipsca și începură a gusta cu mișcări stăpânite obișnuitul borș grecesc. Un sunet plăcut, un zvon ușor de linguri căutând bucățile de carne se înălța spre uriașul tavan boltit sprijinindu-se pe pilaștri de marmură construiți cu sudoarea poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să n-ai două în același loc, ci numai una, că altfel puteai păți ca paharnicul Zdrenghea, care să lăcomise și-avea la Pașcani două, una mai tânără, alta mai trupeșă, care când au aflat că mănâncă amândouă din același blid, s-au păruit cât s-au păruit, apoi s-au împăcat și l-au dat pe paharnic în izmene legat turcilor. Episodul 184 S.R.L. Episodul 185 SE SCHIȚEAZĂ UN PLAN DE ACȚIUNE — înțeleg c-ați ajuns la Cetatea Albă - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de fapt, corect, domnișoara Goldberg, că era o femeie cu o „inimă de aur“. Dacă avea o „inimă de aur“ (Îi șopti Hana soră-sii), atunci de ce nu se măritase, de ce nu-și găsise un bărbat care să-i lingă blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrînă Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tînără și amabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Nu este de muncă, nu există proiecte pentru gestionarea mizeriei și a sărăciei generalizate, se practică deportarea în colonii a indivizilor deveniți peste noapte vagabonzi, hoinari, cerșetori și delincvenți, precum și angajarea drojdiei societății în trupele de mercenari care, pentru un blid de linte, sunt în stare să se dedea la asasinate: Grecia se îndreaptă către sfârșitul ei; de altfel, după Epicur, filosofia încetează să mai fie greacă și devine romană. Epicur își creează școala, își constituie doctrina și o predă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca blidul. Peste mlăștini somnul spulberi. Duhul mlăștinii adie, Un oraș se-ngroapă-n pulberi Depărtat, ca de hârtie. Și tu plângi că Cel-de-Sus N-are grijă de sărace, Că ți-e trupul frânt, răpus: Nu e nimeni să-l îmbrace, Lacrimi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
personaje fiind :trepădușii, patrupezii, lătrătorii, zburătorii // ( ... ) au bătut pădurea-n lat // promițând la fiecare // o gogoașă mult mai mare // și-un covrig cât mai crocant // de la urs la elefant // toate lipitorile au intrat iute-n partid // să fie primii la blid // Fabula ar trebui citată în întregime. Noi o considerăm o capodoperă a genului, o sinteză a tot ce a scris Gr. Alexandrescu despre corupție, minciună, hoție, demagogie etc, într-un stat „din est și vest”, care se consideră „democratic” Prin
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
Mă regăsesc în tot ce ești În tot ce faci și reprezinți, În vechile-ți dureri lumești, În mirul din altar și-n sfinți, În ale facerii dureri, În nopți de veghe și suspin, În floarea morții-n primăveri, În blidul niciodată plin, În sângele vărsat pe-ogor, În pruncul smuls de lângă sân, În lacrimile din ulcior, În lama coasei ruptă-n fân, În carnea lemnului ucis, În rodul necules, uscat, În negrul doliului din vis, În piatra de izvor secat
ÎN TOT CE FACI ŞI EŞTI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363895_a_365224]
-
textul versificat „ca sarea în farfuria cu bucate“, încep „să canceri[geni]zeze“, „să anihileze“ Poezia, să ucidă „sacrul“ din metaforă / simbol, adică (rămânând în trena comparației paremiologic-valahe) se metamorfozează (această abundență neologistică) într-o mare de sare vărsată în „blidul“ bietului Poem, cel autentic, de Horezu, cu ceramică smălțuită și cu cocoș (adică hurezător) policrom în centrul cercului solar / zalmoxian-bazal. Pe valea „bucuriei cuantice“ a textelor achimesciene - „roade“ ale unor «necorporale porniri ce șerpuiesc prin stringuri / texturi absconse ce vin
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Tău, cu-apăs icnit ce pe ascuns să-l duc, chiar inima mi-a spart-o. Cu câtă bunătate istovul Mi-ai mustrat: ''Marto, Marto...!'' Voiam ce nimeni n-a gândit, la prânzul meu de cină să-Ți aduc în blide aurite, argintate cea mai gustoasă slovă din bucate, ca unui împărat cinstindu-Ți ospeția. N-am fost nepăsătoare, deși nu Te-ascultam, lângă picioare, precum Maria. Tu nu știai când îi vorbeai de moarte, cum inima-mi rupeai în două
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
duminică ale poetei Luminița Amarie. Nu lipsește nici un excurs pe marginea originii etnonimului „blach“, un derivat din „valahul“ nostru, întâlnit de Domnul George Roca și în lumea occidentală. Revista se încheie cu o adaptare după un fragment din Lev Tolstoi, „Blidul de lemn“, o poveste cu tâlc, preluare pe care o datorăm scriitorului și promotorului de cultură de la Sydney, Domnul George Roca, un îndemn diafan și mișcător la a ne cinsti bătrânii. Cu alte cuvinte, cercul se închide în aceeași notă
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
spate... („Hibernare”, Andrei Ciurunga, pp. 202-203); Lăsați-mi brațul de fantomă/ Să rupă de pe crengi un măr,/ Mușcând, m-ar umple de aromă/ Și-aș mai trăi în adevăr.// În țara turmelor și-a pâinii/ Eu zac pe lingură și blid,/ Lăsați-mă s-acir cu câinii/ Ori să cerșesc pe lângă zid.// O, milostivule, Tu, care/ Din doi ciortani și cinci colaci/ Făcuși un munte de mâncare/ Să saturi gloate de săraci,// Repetă, bunule, minunea/ Și ospătează mii de guri,/ Iar
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
mare putere de convingere, o perfectă îmbinare între sensibilitate, rugăciune, reflecție, unite fericit prin talentul său de a exprima simplu marile frământări sufletești: În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,/ Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,/ Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină/ Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela din gând.// Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-ți oferi/ Să-ți stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara/ Și de puținul suflet ce îl păstram
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
mult, întrucât rămăsese orfană de tată de micuță. Nici nu l-a cunoscut pe tatăl ei, murise înainte ca ea să se fi născut. Cunoștea greutățile vieții, lipsurile de tot felul, munca istovitoare plătită cu bani puțini. Adesea pe un blid de mâncare sau pentru o boarfă pe care vreo cucoana avea să o arunce oricum la gunoi. Mai făcea menaj pe la familii înstărite, mai avea grijă de un copil. A lucrat chiar vânzătoare la câteva chioșcuri, la niște pârâți de
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]