184 matches
-
Prundu Bârgăului. Relieful este deosebit de variat și frământat. El cuprinde văi, lunci și munți și se situează în cazul dealurilor de la 700-1200 m. până la 1612 m., cât are vârful Heniu, cel mai înalt din Munții Bârgăului. Luncile Leșului sunt: lunca Blidarului și lunca Husadișului. Dealurile care înconjoară vatra satului poartă denumiri interesante, iar zona montană este reprezentată de: Heniu, Muncelul, Arandașul, Măgura Neagra și vârful Măgurii. Aceștia sunt acoperiți cu păduri de conifere și foioase, în care găsesc condiții favorabile de
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
pârâul Bondarului, pârâul Huhului, Valea Glodului, Valea Porcului, Valea lerboșelii, și Valea lerboasei, Valea Colibilor, Leștiorul, Valea Largă și Valea Cusărița. Pe partea dreaptă: pârâul Salhoșelii, pârâul Ungurului, Tisa, Valea Măgurii, pârâul Horghii, Valea Boului, Valea lui Samson, Valea Seciului, Blidarul, Blidărelul, Blidirelul, pârâul Pârului și Valea Runcului. Debitul maxim are loc în lunile martie-mai, ca urmare a topirii zăpezilor și a ploilor, iar cel minim, în cursul lunilor de vară, mai ales a verilor secetoase când apele scad considerabil. Debite
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
cu o față de masă. Pe peretele estic se află trei icoane împodobite cu ștergare și în spatele laițelor, pereții sunt acoperiți cu țesături de lână. La intrare, pe peretele vestic, în colțul format între ușă și peretele sudic se află un blidar așezat pe butuci, unde sunt așezate farfurii și străchini cu decorațiuni specifice zonei Dornelor. Crâșma este considerată unul dintre cele mai importante locuri ale unui sat, aici nefiind doar un loc de petrecere a timpului liber, ci și de întâlnire
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
metri în interior a bucătăriei și tindei. Au fost păstrate elementele principale ale casei de locuit: sistemul de încălzire cu sobe sau cuptoare folosite mai mult pentru încălzit și mai puțin pentru prepararea hranei, sistemul de iluminat, piese de mobilier: blidare, polițe, laițe, dulapuri, masă-ladă sau alte elemente de decor. S-a renunțat însă la pat. S-au păstrat țesăturile de interior îndeosebi păretarele și lăicerele. Reconstrucția efectuată în muzeu a urmărit eliminarea elementelor din perioada cât construcția a fost folosită
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
a fost separată de tavernă (încăperea centrală) construindu-se un cuptor masiv care face legătura cu soba oarbă. Cele două cămări au fost amenajate provizoriu ca spații de cazare, iar camera laterală a devenit „salonul” crâșmei amenajat cu mobilier specific: blidare, laițe, mese și scaune acoperite cu valoroase țesături de interior. În anul 2008, Regiunea Abruzzo din Italia a inițiat proiectul "„Hanurile Europei Rurale”" în valoare de 1,8 milioane euro, prin Programul de Inițiativă Comunitară Leader+. Acest proiect prevedea constituirea
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
comunei. În amsamblu, elementele complexului geografic, desfășurate într-un plan general înclinat de la SE la NV, individualizează trei unități principale de microrelief: muntele, partea sudică a teritoriului, fiind parte integrantă a Munților Almăjului, cu înălțimi de până la 900 m (Tâlva Blidarului 897 m, Cracul Mare 753 m, Culmea Sichevița 748 m, vârfurile Noșovati și Rujețu 672 m), terasele, ca element de tranziție între zona montană și lunca Nerei, prezentând și acestea o mare energie de relief, care coboară de la sud spre
Dalboșeț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301080_a_302409]
-
protejate"), se află în sud-vestul României, limita sudică a acestuia fiind malul românesc al Dunării. La est se învecinează cu localitatea Dr. Tr. Severin (Mehedinți), la vest cu localitatea Socol (Caraș-Severin). La nord, de la confluența Nerei cu Dunărea, Vârfurile Tâlva Blidarului, Svinecea Mică și Mare, urmărește interfluviul Dunării format de afluenții acesteia. Se întinde pe o suprafață de aproximativ 115.665,8 ha, fiind unul dintre cele mai mari parcuri naturale din România (locul 2), având în componența sa 18 rezervații
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Dumitrești este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Biceștii de Jos, Biceștii de Sus, Blidari, Dumitrești (reședința), Dumitreștii de Sus, Dumitreștii-Față, Găloiești, Lăstuni, Lupoaia, Motnău, Poienița, Roșcari, Siminoc, Tinoasa, Trestia și Valea Mică. Comuna Dumitrești este asezată pe cursul mediu al râului Râmnicul Sărat, la vărsarea râului Motnău în acesta, într-o depresiune subcarpatică care
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
Vrancea la hotarul cu județul Buzău. Prin comună trece șoseaua națională DN2N, drum de importanță locală care o leagă spre vest de Chiojdeni și Jitia și spre est de Bordești, Dumbrăveni (unde se intersectează cu DN2), Sihlea și Tătăranu. La Blidari, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ204P care duce spre nord la Gura Caliței și apoi spre est la Dumbrăveni, unde se termină în același DN2. Tot din DN2N, la Dumitrești se ramifică spre sud șoseaua județeană DJ203H, care
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
ortodocși (96,09%). Pentru 3,04% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Râmnicul al județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Dumitreștii de Jos, Dumitreștii de Sus, Blidari, Poenița, Lăstuni, Biceștii de Sus și Biceștii de Jos, având în total 2681 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, șapte mori cu apă, o pivă, trei biserici (una la Dumitreștii de Sus, zidită în 1829; alta la
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
1868), o școală de băieți cu 245 de elevi și una de fete, cu 219 eleve. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dumitrești a aceluiași județ, cu o populație de 4050 de locuitori în satele Biceștii de Jos, Blidarele, Dumitreștii de Jos, Dumitreștii de Sus, Lăstuni, Motnău și Poenița. În 1931, se consemnează apariția satului Tinoasa. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
lipsea din niciocasă, pereții erau acoperiți cu scoarțe diferite, și cu motive naționale, mobila era simplă: un pat, o masă, câteva scaune, o oglindă și un dulap pentru haine. În camera de locuit se afla: un pat, o laiță, un blidar (colțar), o masă cu câteva scaune, obiecte de bucătărie. Pereții acestei camere se îmbracă cu scoarțe și leicere numai în zilele mari, la Paști și la Crăciun. "„Din vremuri vechi, de când plaiurile de-a lungul râului Cașin au fost populate
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
al metalelor prețioase, multor rromii fiindu-le confiscate averile lor În aur (monede imperiale austriece- ducați, precum și celebrii ”cocoșei” din salbele femeilor rrome). Cea mai mare parte dintre aceștia s-au profilat pe prelucrarea lemnului devenind rudari, respectiv lingurari sau blidari. O parte au Învățat să confecționeze cărămizi și să poată asigura astfel sursa de venit necesară comunității. Cărămidăria a devenit o meserie căutată În special Începând cu prima jumatate a secolului al XIX-lea când țăranii au Început să renunțe
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea, când găsirea aurului a devenit tot mai anevoioasă, mulți s-au dedicat prelucrării lemnului. Rudarii sunt descendenții străvechilor aurari din India (figura nr. 7). Ei mai sunt cunoscuți și sub denumirile de: băieși (= mineri), lingurari, blidari. 5.6. Cocalarii. Fabricau obiecte din oase de animale (piepteni, mânere, ornamente etc) După ce, odată cu industrializarea, produsele lor n-au mai avut căutare, majoritatea cocalarilor s-au orientat, devenind În special gunoieri sau negustori de fulgi și pene de pasăre
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
tipic de mobilier lucrat de rudari este masa joasă, rotundă, cu trei picioare, de influență orientală (figura nr. 38). Ea este Însoțită de scaunele joase, cu fața ușor scobită, rotunde sau pătrate. Alte obiecte de mobilier realizate de rudari sunt blidarele, dulapurile de perete, colțarele, leagăne pentru copii. Copaia este un obiect tradițional manufacturat de rromii rudari și folosit În gospodăriile românilor de sute de ani. Are folosiri multiple ca: albie de spălat, covată de frământat, lighean, leagăn sau obiect de
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
casă ca mobilier, era din lemn. Patul alcătuit din două capre și câteva scânduri acoperit cu o saltea din paie de ovăz și apoi cu un lăicer, masa rotundă, joasă, sprijinită pe picioare scurte, scăunașele și ele joase, lavița(laița), blidarul, furca de tors, fusele, leagănul, războiul de țesut și toate celelalte ustensile necesare țesătoriei, lada de zestre, culișerul de făcut mămăligă, covățica sau chersânul pentru ținut făina, sărărița, scafa pentru pisat usturoiul, lingurile din lemn de paltin sau de plop
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
sub grindă culișerul pentru mestecat mămăliga, Mobilierul casei era confecționat din lemn și se compunea din laiță, masa rotundă și joasă cu trei sau patru picioare, scăunele joase, un cuier pentru haine tot din lemn și poate la unele case blidarul unde se ținea vesela. în casele cu două odăi, una era cas‘ cei mare, care se păstra curată și unde se desfășurau anumite evenimente din viața familiei, mai ales vara. în acesta odaie se ținea de obicei lada cu zestre
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cu borș, mămăliga, lingurile de lemn și ața de tăiat mămăliga. Scăunelele de lemn erau mai joase, cu 3 sau 4 picioare, cioplite din bardă și pe ele stăteau la masă membrii familiei. La unele case, mobilierul se completa cu blidarul pentru străchinile și oalele de lut, lingurile de lemn. în case se mai întâlnea culmea de ținut îmbrăcămintea care de fapt era o nuia înfiptă cu un capăt într-un perete și suspendată la celălalt capăt de grinda casei. Pe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
1774, existau 37 de case, în 1816 trăiau aici 350 de locuitori, iar la recensământul din 1977 erau înregistrați 1592 de locuitori. Școala primară a fost construită în 1865. Astăzi, comuna Căiuți se compune din următoarele sate: Căiuți, Mărcești, Popeni, Blidari, Pralea, Heltiu, Boiștea și Vrânceni. Satul reședință de comună este așezat pe malul stâng al pârâului Căiuțul Mic. Aici și-a avut reședința familia Rosetti, unul dintre descendenți fiind Radu Rosetti, scriitor, istoric și memorialist (1877 - 1949). Această familie a
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
bg., scr., rus., pol.) - škola. DẦMBUL MORII, ridicătură de teren din satul Răcăuți, pe care altădată a existat moara lui Constantin Pletea. Et.: ap. dâmb d. mag. domb + ap. moară d. lat. mola. DRUMUL MANGALULUI, drum comunal care leagă localitatea Blidari de satul Căiuți. În această zonă, se fabrica, altădată, cunoscutul cărbune de lemn, numit popular mangal. Et.: ap. drum d. grecescul dromos (prin filieră slavă) și ap. mangal d. tc. mangal (azi, acest apelativ e pe cale de dispariție). FUMĂRIE, teren
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
VÈLNIȚĂ, poiană pe dreapta drumului care duce la pădure. Pe acest loc s-a aflat cândva un cazan de țuică, numit de localnici velniță (termenul a dispărut din grai). Et.: ap. velniță d. ucr. vynnyća. LACUL DRACULUI, deal din localitatea Blidari, în partea vestică, având un loc de pășunat animalele. Toponimul stă în legătură cu tradiția locală, existentă și în alte zone ale României, care se referea la niște locuri bântuite de duhul cel rău. Dar ar putea fi vorba și de o
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
care este, în egală măsură, fonetic și morfologic, explicabil prin fonetică sintactică, este dispariția lui l (articol hotărât enclitic) și a lui i , la același articol pentru substantivele masculine în cazul genitiv, ca în exemplele: Dealu Buciumului, Drumu Bogdănii, Fundu Blidarului, Lacu Cișmelelor, Părău de Hotar, Plaiu Ars, Podu Curiței; Cișmeaua lu Grozescu, Fântâna lu Agachi, Groapa lu Gherasim, Poiana lu Coman etc. De natură strict fonetică este, ca și în cazul numelor comune, închiderea vocalelor finale ă și e la
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
și în Bucovina, unele dintre ele fiind pe cale de a ieși din vorbirea curentă. Câteva sunt strict locale, altele au proveniență ardelenească, fiind aduse odată cu migrările “bejenarilor” peste munți. Iată câteva exemple de apelative regionale de la baza toponimelor corespunzătoare: boiște, blidar, bahnă, bobeică, budăi, ceair, chetrărie, chicere, ciungi, coșere, cuciur, curături, dâmb, podei, săliște, tinoasă “noroioasă”, glod, hățaș, hultoană, corhană, podiac, bute, mangal, odaie “adăpost pentru animale, în țarină sau pe munte”, bour, țintirim “cimitir”, buhai, pripor, toloacă, șipot “izvor”, perj
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
caracter local, în sensul că sunt cunoscute numai în această zonă sau, în unele cazuri, în întreaga Moldovă ; 2) cele mai multe însă au un caracter general românesc, fiind înregistrate și în alte județe ale țării. Ne mărginim doar la câteva exemple: Blidari - cu variante, și în județele Dâmbovița, Gorj, Maramureș, Vâlcea, Vrancea, Mehedinți, Alba, Cluj ; Popeni - Sălaj, Botoșani, Vaslui, Argeș, Ilfov, Neamț, Olt, Vâlcea, Bihor, Cluj, Hunedoara, Dolj, Iași, Prahova, Vrancea, Alba, Gorj, Sibiu ; Păltinata - BistrițaNăsăud, Buzău, Botoșani, Covasna, Sibiu, Suceava, Mehedinți
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
din fața ta este un bunic înțelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare. Numai așa îl poți mulțumi". Mobilierul casei țărănești, lucrat în bardă, cuțitoaie și daltă scot la iveală piese tradiționale: patul, masa-ladă, podișorul, colțarul, blidarul, polițele, cuierul și lingurarul (cutia), hambarul, grindarul. Tâmplari renumiți: Nemțoc Gheorghe și Nicolaescu Constantin. Omul din sat a simțit nevoie să-și împodobească și uneltele de muncă: jugurile carelor, șeile de lemn, codiriștile de bici, botele(bâtele) ciobănești, cupele de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]