344 matches
-
oficială cu IC. După doisprezece ani de întrerupere, legăturile sînt acum reînnodate. Discuția este organizată pe baza a două raporturi, primul aparținînd lui Vandervelde, relatînd întrevederea de la Bruxelles, care a avut loc cu o lună în urmă, celălalt lui Léon Blum, prezentînd un prim bilanț al experienței franceze. Această reuniune agravează și mai mult diferențele dintre punctele de vedere ale dreptei din ISM, pentru care unitatea de acțiune ar reprezenta pur și simplu o "catastrofă", precum și o trambulină pentru fascism, ca
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Amintind de necesitatea solidarității internaționale a clasei muncitoare cu republicanii spanioli, el conchide reluînd conținutul textului din 28 iulie. Bineînțeles, evenimentele din Spania sînt urmărite încă din primele zile cu o extremă atenție de către guvernul Frontului Popular condus de Léon Blum. În primul rînd, el caută să ajute republicanii spanioli, făcînd să le parvină acestora în secret, arme. Însă foarte repede această inițiativă este cunoscută, făcută publică, iar începînd din 23 iulie, presa de dreapta se dezlănțuie, realizînd o campanie violentă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
inițiativă este cunoscută, făcută publică, iar începînd din 23 iulie, presa de dreapta se dezlănțuie, realizînd o campanie violentă împotriva acestui sprijin. Această agitație își găsește un anumit ecou, însă alte presiuni, și mai eficace, îl vor constrînge pe Léon Blum și guvernul său să-și modifice poziția. O întîlnire între guvernele francez și britanic (Anthony Eden, Winston Churchill) nu lasă nici un dubiu asupra lui Léon Blum în legătură cu voința britanică de a duce o politică de neintervenție în Spania. Aceasta este
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
un anumit ecou, însă alte presiuni, și mai eficace, îl vor constrînge pe Léon Blum și guvernul său să-și modifice poziția. O întîlnire între guvernele francez și britanic (Anthony Eden, Winston Churchill) nu lasă nici un dubiu asupra lui Léon Blum în legătură cu voința britanică de a duce o politică de neintervenție în Spania. Aceasta este și poziția adoptată de miniștrii radicali care intervin cu același scop în cadrul guvernului francez. Aceste presiuni conjugate explică faptul că Léon Blum se hotărăște să propună
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
dubiu asupra lui Léon Blum în legătură cu voința britanică de a duce o politică de neintervenție în Spania. Aceasta este și poziția adoptată de miniștrii radicali care intervin cu același scop în cadrul guvernului francez. Aceste presiuni conjugate explică faptul că Léon Blum se hotărăște să propună puterilor străine un acord de neamestec în chestiunea spaniolă. Încă din 9 august, el se exprimă în acest sens, cu ocazia unei adunări pentru pace ținută la Saint-Cloud, insistînd asupra riscurilor unei conflagrații generalizate la care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
perioadă Spania și-a schimbat guvernul: la 4 septembrie, socialistul Largo Caballero succede republicanului Giral. În noul cabinet se află pentru prima dată alături de socialiști și miniștri comuniști. Două zile mai tîrziu, în timpul unui miting ținut la Luna Park, Léon Blum justifică din nou politica de neintervenție, amintind că ea este susținută și de Uniunea Sovietică, precum și faptul că aceasta nu a trezit "nici o obiecție din partea celorlalte puteri". Această opțiune propusă și asumată de guvernul francez, coincide perfect cu orientarea Internaționalei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
altfel o contradicție în afirmarea indisolubilă a politicii de neintervenție și a "non-neutralității mișcării muncitorești internaționale față de republicanii spanioli". Politica de neintervenție a fost mai întîi dorită de Marea Britanie care, cu sprijinul radicalilor francezi, a impus-o guvernului lui Léon Blum. Este semnificativ faptul că ISM susține această orientare, ca o dovadă în plus, chiar dacă este nevoie de raporturile de forță existente pe atunci în cadrul acestei organizații, în care laburiștii englezi, susținuți de belgieni și de socialiștii din Europa de Nord, acordă prioritate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
că nu este vorba decît despre un pact de moment, valabil numai pentru alegeri. Cîteva luni mai tîrziu, stînga revoluționară se găsește confruntată cu o problemă relativ analogă ca urmare a venirii la putere a Frontului Popular în Franța. Léon Blum propune principalului său conducător, Marcel Pivert, un post de responsabil cu controlul politic al mass-mediei, ceea ce echivalează, de fapt, cu o funcție de secretar de Stat însărcinat cu informarea opiniei publice. M. Pivert acceptă aceste responsabilități în primele zile ale lui
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
se află în prag de fragmentare, în timpul Congresului său de la Nantes (mai 1939), între pacifiști reprezentați în principal de secretarul administrativ, Paul Faure, precum și de numeroase cadre și parlamentari ai Partidului și partizanii unei politici de fermitate, simbolizată de Léon Blum și de o manieră mai clară, dar aflați în minoritate, de Jean Zyromski. Această divizare se regăsește și în Belgia, între președintele POB-ului, H. de Man pacifist sub masca neutralității și alți conducători, ca de exemplu Louis de Brouckère
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
francez, ar fi, de asemenea, greșit dacă am vedea în această tendință colaboraționistă sau numai de expectativă doar singura sa compozantă: mulți militanți și în primul rînd, principalul responsabil al SFIO, refuză această orientare. Întemnițat de guvernul de la Vichy, Léon Blum se dedă la o critică severă a atitudinii de "constrîngere și de echivoc" a partidului său, considerînd că nu a fost la înălțimea evenimentelor. SFIO nu a fost dizolvată de guvernul de la Vichy, contrar a ceea ce s-a întîmplat cu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Planul Schuman. La început, decepția a fost mare în rîndul socialiștilor continentali, dar în curînd, extinderea internațională a războiului din Coreea, precum și necesitatea "apărării lumii libere" permit depășirea acestei dispute și accelerarea reconstrucției Internaționalei. În cadrul socialismului european, lideri prestigioși precum Blum sau de Brouckère, conștienți de falimentul ISM și convinși de necesitatea unei reînnoiri a metodelor de acțiune, continuă să susțină valorile internaționalismului 22. Eșecul său nu îl antrenează și pe cel al acestei noțiuni esențiale: ei reiau, de asemenea, în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
1952 și 1953. Totuși, în mai 1954, un Congres extraordinar al SFIO se pronunță în favoarea CED, cerînd imperios o disciplină de vot din partea deputaților socialiști. Secretar general al partidului, începînd din 1948 și conducătorul său necontestat de la moartea lui Léon Blum (1950) Guy Mollet s-a dovedit a fi, tîrziu dar aprig, un partizan al integrării politice europene. El nici măcar nu cere ca aceasta din urmă să aibă în prealabil un conținut socialist: ne aflăm în plin Război Rece și acest
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
133-236 se va consulta și revista "Le Mouvement social", "Bulletin de la société d'études jauréssiennes", "Mille neuf cent", "Revue d'histoire moderne et contemporaine, "Annales", "Revue historique", "Cahiers de l'Institut de recherches marxistes", "Revue de l'OURS", "Cahiers Léon Blum", "Bulletin du centre de recherche d'histoire des mouvements sociaux et du syndicalisme" etc. Această enumerare nu se vrea a fi exhaustivă. Încă de la începutul apariției sale, în 1982, revista "Communisme" publică în mod regulat "Éléments bibliographiques" cărți și articole
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
H. Portelli, op. cit., pp. 57-66. 19 Labour Party: Cards on the Table, Londres, Labour Party, 1947. 20 Cards on the Table, op. cit. 21 D. Healey, "The International socialist Conference, 1946-1950", International Affairs, iulie 1950, pp. 363-375. 22 Intervențiile lui L. Blum în Congresul Laburiștilor de la Bornemouth, "Le Populaire", 14 iunie 1947 și ale lui L. de Brouckère în Congresul SFIO de la Montrouge "Le Populaire", 2 aprilie 1946. 23 Aims and tasks of democratic socialism. Textul Cartei de la Frankfurt este publicat in
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
171 Bernstein, Eduard 59, 60, 61, 63, 64, 66, 68, 87, 91, 112, 144, 146, 147, 271, 336 Bethlen, Conte 134 Bevan, Aneurin 251 Beveridge (Plan) 203, 227, 324 Bevin, Ernest 200 Bismarck, Otto von 39, 323 Blagoev, Dimiter 56 Blum, Léon 134, 141, 150, 151, 157, 159, 162, 163, 165, 169, 185, 189, 221, 240, 334, 351 Bourderon, Albert 84 Bracke, Alexandre numit și Desrousseaux 68, 77, 163, 344 Brailsford, Henry No(l 120 Brandt, Willy 234, 277, 291, 296
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a unei organizații față de alta". Mai mult, denumirea partidului rămîne "partid socialist, secțiunea franceză a Internaționalei Comuniste"12. Alte două texte se opun acestei alegeri. Unul dintre ele, al lui Jean Longuet, preconizează menținerea unității partidului. Celălalt, al lui Leon Blum, stigmatizează disciplina și centralismul bolșevic. După discuții aprige, moțiunea Cachin-Frossard adună 3.208 mandate contra a 1.022 ale moțiunii Longuet. Leon Blum obține 397 de mandate. Ruptura este inevitabilă, majoritatea aderenților partidului se alătură taberei Internaționalei Comuniste, în vreme ce dintre
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
acestei alegeri. Unul dintre ele, al lui Jean Longuet, preconizează menținerea unității partidului. Celălalt, al lui Leon Blum, stigmatizează disciplina și centralismul bolșevic. După discuții aprige, moțiunea Cachin-Frossard adună 3.208 mandate contra a 1.022 ale moțiunii Longuet. Leon Blum obține 397 de mandate. Ruptura este inevitabilă, majoritatea aderenților partidului se alătură taberei Internaționalei Comuniste, în vreme ce dintre parlamentari doar 12 membri din 68 se alătură noii organizații. Unificarea KPD În Germania, în jurul celor trei partide se focalizează interesul Internaționalei. Dacă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
-i face față, ea se divizase în trei curente privind o eventuală cooperare cu comuniștii. Puternicul bloc al partidelor scandinave, britanic, ceh, și polonez respingea orice apropiere. Pietro Nenni anima o stîngă revoluționară cu o slabă însemnătate. Friedrich Adler, Léon Blum și Emile Vandervelde, lideri prestigioși, dar fără putere, încercau să navigheze spre centru fără a dispune de o reală libertate de mișcare. Pe ansamblu, în fața fascismului, la fel ca și în fața atacurilor Komintern-ului, Internaționala socialistă își arăta pe deplin dezorientarea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
din rîndul muncitorilor. Înfrîngerea și dispariția prestigioasei social-democrații austriece, ale cărei idei și liderii căreia dominaseră Internaționala socialistă, a constituit un șoc mult mai răsunător în aceste medii decît ajungerea la putere a lui Hitler. Foarte aproape de Friedrich Adler, Leon Blum și Emile Vandervelde i-au resimțit în mod profund efectele. Într-o primă etapă, acest faliment al unui partid socialist a părut să confirme justețea liniei celei de a XIII-a plenare a IC. Exemplul austriac a servit IC reafirmării
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Nordul, efectuînd o străpungere sensibilă în Centru și în Sud-Est. El rămînea, cu toate acestea, sub nivelul celor doi parteneri ai săi. Surprins în același timp de reculul radicalilor și de amploarea succesului său, care dădea întîietate socialiștilor lui Léon Blum, PCF și-a menținut decizia de neparticipare, aprobată de IC, cu o argumentație a cărei logică strictă conducea totuși, așa cum indică Wolikow, la concluzia inversă 8! În termenii identității comuniste, o revoluție avusese loc. PCF devenea singurul partid de masă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
1933 30 ianuarie Hitler devine Cancelar al Reichului. 1934 12 februarie Manifestație unitară a SFIO și PCF. 1935 Iulie-august Al Șaptelea Congres al IC. 1936 16 februarie Victoria Frontului Popular în Spania. 3 mai Victoria Frontului Popular în Franța. Léon Blum devine prim-ministru. 17 iulie Începe războiul civil în Spania. 1937 Moare Antonio Gramsci. 1938 30 septembrie Acordul de la Munchen dintre Germania, Italia, Franța și Anglia. 1939 28 martie Sfîrșitul războiului civil din Spania prin căderea Madridului. 23 august Semnarea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Bercu Manase. Lucrările de tâmplărie puteau fi executate la fabricile „C. Călin” sau „Stoleru”, iar geamurile erau asigurate de firmele „Isaac Beinglas” și „Moise Zilbernstein”. Articolele tehnice puteau fi achiziționate de la societățile „Construcția” - frații Goldenberg (strada Bacău-Focșani) - și „Tehnica” - M. Blum & Al. Abramovici (strada Bacău-Piatra). Între clădirile reprezentative ale Bacăului interbelic s-au numărat și hotelurile. Pe baza informațiilor documentare cuprinse în diferitele dosare aflate în cadrul Arhivelor Județene Bacău putem recompune cu exactitate lista hotelurilor ce au funcționat în perioada 1920
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
datorită fondurilor bugetare insuficiente, s-a continuat practica „peticirii” vechilor sacale. Tot în septembrie 1926, printr-o ordonanță emisă de consiliul comunal, „toți hotelierii, antreprenorii cinematografelor Lux și Clasic, antreprenorul varieteului Bolta Rece, proprietarii depozitelor de cherestea, petrol, benzină - B. Blum, Marcu Istel, T. David, A. Sechter, M. Braebart, M. Brill, A. Abramovici - sau spirt - S. Mendelovici, M. Naftalis -, precum și proprietarii de farmacii - M. Golișteanu, Marin Malhasovici, dr. Vogel, M. Stâncă -, sau drogherii - Ecaterina Florescu”, au fost obligați să achiziționeze cel
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
rafinării, s-a dezvoltat în județul Bacău și industria de prelucrare a petrolului: Lucăcești (1857), Tescani (1858, înființată „de niște evrei din Galiția”), Mănăstirea Cașin - mutată în 1890 la Onești -, Moinești (1860, proprietar Wolf Lazarovici), Solonț, Mărgineni (1904, proprietar B. Blum) ș.a. În imediata apropiere a Bacăului, la Mărgineni, Blum-Făinaru a înființat o modestă rafinărie de petrol încă din anul 1877. La sfârșitul secolului al XIX-lea în județul Bacău activau peste 30 de astfel de rafinării. Totuși, activitatea multor dintre
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
restul filei, fuseseră trecute numele „bieților” demisionari, care vor fi semnat hârtia cu lacrimi grele în ochi. Iată-i: „Rabin B. Halpert; Avocat Ghido Schaffer; Osias Segal; Sneer Solomon; Leizer Goldstein; Samy Haberman; Pincu Marcovici; David Schechter; Milu Moscovici; Izu Blum; Rabin Isac Halpern; Simon Hahamu; A. Bumbăcaru; Dr. S. Enciu; Av. Iulius Kremer; Ihil Ițic; Aron Goldenberg; Haim Căldăraru; Ilie Weiss; Isac Iosub; Ilie Haimovici; Iancu Schapira; Max Leibovici și Carol Aron”. t. Evreimea vasluiană și alegerile din martie, 1948
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]