203 matches
-
întrebă șoferul. — Sigur?! Bineînțeles că sunt sigur! se rățoi la el șeful de echipă. întreabă-l pe Barney! Celălalt muncitor - care, evident, era Barney - dădu din cap că da. — Era exact aici. Exact aici! Bag mâna-n foc! Și toată boțită, zău că așa era! Avea o mână ridicată în aer și picioarele i-erau... — Iisuse! exclamă șoferul, vizibil impresionat. Și ce dracu’ facem noi acum? Era o întrebare care îl chinuise și pe Wilt. Probabil trebuia să cheme poliția. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
siguranță adecvate. Ai dreptate. Probabil că a fost omorâtă. O, Dumnezeule! — Garantez c-a fost o crimă sexuală, continuă Barney. A violat-o și-a strangulat-o. Asta sau nevasta lu’ vreunu’. Țineți minte ce v-am zis! Era toată boțită și mâna aia... Mâna aia n-o s-o uit niciodată, nici de-ar fi să trăiesc o sută de ani! Șeful de echipă îl fixă livid cu privirea. Părea incapabil să-și exprime sentimentele. Așa era și Wilt. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
privințe? întrebă inspectorul, sperând din adâncurile inimii că Barney n-o să înceapă să-i zică iar despre mână. — Ăăă... picioarele nu păreau potrivite cu sânii, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Inspectorul Flint nu înțelegea. — Erau prea subțiri și cumva boțite... — Care erau așa? Picioarele sau sânii? — Picioarele, desigur, zise Barney. V-am spus că avea niște sâni superbi, mari și... — O să tratăm cazul ca pe o crimă, îi spuse inspectorul Flint directorului colegiului după zece minute. Directorul stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
În răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
i-am spus eu, vrând s-o aduc cu picioarele pe pământ. În schimb, n-am reușit decât să o fac să se Îmbufneze și să răspundă: — Exact! Expresia ei semăna cu cea a păpușilor acelora cu fețe de plastic boțit, care plâng la comandă, ori de câte ori le răsucești brațele la spate. Dacă mai făcea multe comentarii la adresa vârstei oamenilor, mă bătea gândul să Încerc eu Însămi manevra asta cu ea. — Are tot dreptul să fie geloasă, i-am atras eu atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spune că ritul a luat sfârșit. Pe de o parte eram impresionat, pe de altă parte voiam să Înțeleg, așa că Încerc să mă apropii de fată, care Între timp și-a revenit, și-a tras pe ea un pardesiu destul de boțit și vrea să iasă prin spate. Sunt gata s-o ating pe umăr, când mă simt apucat de braț. Mă Întorc și-l văd pe comisarul De Angelis, care-mi spune s-o las În pace, că știe el unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din schimbul de noapte, avea niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să se dumirească bine că individul o desfigurase, că autobuzul frână brusc, ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în sfârșit, dinții mușcară ca într-o piersică pârguită. ― Mă doare!... Ajutor!... Dă-mi drumul! țipa Nadina, începînd iarăși să-l izbească peste cap. Atunci băgă de seamă că Petre, strîngînd-o și sărutînd-o, se retrăsese până aproape de divanul cu plapuma boțită de pe care se sculase ea adineaori. Și, fără a-și fi ridicat fața dintre sânii ei, călăuzit numai de lăcomia instinctului, o așeză încet pe spate, de-a curmezișul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braț, iar cu celălalt sprijinindu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reprezentând, îmi dau seama acum, o catedrală luminată, noaptea. De peretele din dreapta mea se sprijinea un recamier larg, pe lada căruia erau îngrămădite tot felul de cărți, câteva foarte groase, ca niște dicționare. Patul era nefăcut, o îngrămădire de cearceafuri boțite. Un colț ridicat dădea la iveală materialul albastru cu care era tapițat recamierul. Tot peretele din fața mea era ocupat cu o fereastră panoramică, triplă, prin care se zărea, dincolo de-o stradă lată, un șir de blocuri. Fereastra avea o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pline de crestături negre, își văd mai departe de treabă, diseară doar, după ce își va sfârși treburile de menajeră, și le va șterge cu lămâie și le va unge grijulie cu alifii, apoi își va pune obligatoria compresă pe obrazul boțit. Chiar și în mijlocul acestei mahalale, chiar și în mijlocul celor mai penibile încercări, trebuie să rămâi cel, cea care ai fost, păstrându-ți înfățișarea îngrijită și măruntele obiceiuri !... Tușești, enervat de încăpățânarea ei bătrânească, ai vrea să-ți iei încă o dată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru că l-am văzut arătându-se neputincios chiar și în clipele când enervarea îi colorează fața. În asemenea momente, când normal ar trebui să-l cuprindă furia, capătă doar un aer lovit, așa că îi recunosc supărarea după fața dintr-odată boțită, după mersul mai șovăielnic. Totdeauna m-am mirat cum de reușește să treacă peste lucrurile care îl enervează ; pentru că eu știu, de fapt (și nu uit !), cine este vinovat față de mine, dar tocmai aceasta este grija mea : să nu-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a lui William Eastcote. Își dădea părul pe spate, pieptănându-și cu degetele șuvițele ude, ușor rărite. Discuta cu un bărbat gras ai cărui chiloți de baie erau aproape invizibili sub pântecele proeminent. Bărbatul gras avea o față mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea clipă bărbatul își întoarse capul, George îl recunoscu pe John Robert Rozanov. Reîntorcându-se, din trei pași, îndărăt la bazin, George plonjă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul intens al omenirii; se târăște cu pași mărunți, cu privirea impăienjenită, cu mâinile prelungi, ca ale
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
câteva femei (dar ce femei!) care mi-au onorat mintea, viața și patul am scris de zeci de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind la nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale, de-o sută de ori mai înalte decât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
buldozerele și-au desăvârșit treaba, am urcat pe grămada de fiare-ndoite, betoane și scânduri, pa tetic îndreptate spre cerul galben, și-am scurmat în moloz până mi-am umplut degetele de sânge. M-am ales doar cu un fascicul boțit, 34 de pagini din Mânăstirea din Parma (oraș ce nu există pe hartă, de altfel: am verificat în cel mai amănunțit atlas pe care l-am găsit) de un anume Stendhal, scriitor necu noscut. Au trecut apoi anii, și acea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o fărâmă rătăcită de rizoto din barba lui. Suntem doar noi doi, Bărbate. Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul împăturit din buzunarul pantalonilor lui încă boțiți. Atinse ușor documentul supărător cu unghiile de la mâna dreaptă. Îi oferi textul imprimat, de parcă hârtia l-ar fi exonerat. —Capgras din accident. Îți dai seama? Ea se mulțumi să zâmbească. Când ai să-l vezi? Când îl aduc? Păi, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum au feciorii aceia grași de la canalul de muzică MTV, mormăie frânturi de cântări în timp ce-și cercetează interioarele largi ale pantalonilor, îmi spune să am răbdare, ceea ce se și întâmplă: îl privesc răbduriu cum scoate o hârtiuță cam boțită și cum îmi citește silabisit, cam cum proceda în alte vremuri vecina denumită sora Sânziana de la penticostali pe când citea ea mamei subsemnatului din caietul dictando rețeta de plăcintă expresiv denumită "haioș-chifli". Se apucă și silabisește pe îndelete versul următor din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
obscură a năzăricușilor, un ceva neclar și fără templul bine zidit al bisericii penticostale din care duminică de duminică se revărsau în triluri iscusite de mandolină cântările de preamărire. Între timp poetul stă în șezlong Și ce mai citește din boțita-i hârtie junele de cartier? Păi tot din poezia aceea citește, nu mă lasă nicidecum, îmi pune la încercare toată știința și toată iscusința. Ce să-ți spun, fecior de Ferentari? Hai să o ascultăm pe doamna Agatha cum ne
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu hărnicia binecunoscută) prin anume mitinguri ar trebui să participăm și noi, clientela industriei naționale, într-o coloană paralelă, în care, în loc de lozinci cu binecunoscutul slogan "vrem să muncim", să purtăm spre vedere: set motoare damblagite, variate rezervoare de benzină boțite, o multitudine de becuri de Fieni arse, o mare de mobile descleiate. Ce-i de făcut în această situație vă spun eu, dragi muncitori îndrăgostiți de muncă! Ori trecem să muncim la patron, adică privatizăm tot ce se poate, ori
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
depozitele din cărămidă, traversară Garscube Road și ajunseră la cîrciumă. Clienții ședeau pe băncile lipite de perete, privind unii la alții peste podeaua îngustă, ca pasagerii dintr-un tren. Toți aveau mai mult de patruzeci de ani, fețe și haine boțite. O bătrînică de lîngă Thaw zise liniștită: — Toți sîntem ai lui Dumnezeu, băiețică. El aprobă. — Și el ne iubește pe fiecare dintre noi. Thaw se încruntă. — Să nu-ți fie teamă sa vorbești c-o bunicuță, fiule. Nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asupra felului în care arăt, vă rog să veniți sâmbătă 27, la noi acasă, după-amiază la 5. Părinții, din păcate, sunt tocmai atunci plecați într-o vizită. Aștept răspunsul dumneavoastră cu nerăbdare, Iulia Margulis Funda de la semnătură a ieșit cam boțită, semn că nu sunt în toane bune. N-o să-mi plâng de milă: ochii, măseaua care trebuie scoasă, les règles, curățenia care nu se mai termină, ba parcă abia începe, fiindcă abia acum e sub comanda mamei, și visul urât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de lacrimi, dădu recunoscătoare din cap. Dragu, clătinîndu-se ca un cocostârc bolnav, înalt cât ușa, o privea îngăduitor: "Nu-și dă seama de situație. E atât de copilăroasă! Norocul ei... Florence, în schimb, suferă groaznic" și scrută pe furiș chipul boțit al bătrânei. Doamna Miga își înfundase bărbia în gulerul de blană ridicat peste urechi. Rămăseseră afară ciuful alb și ochii vii, strălucitori ca niște pietre mobile. ― Mă duc să scot mașina, anunță Ionescu. Verifică-ți arma, cîrnule! Se opri în fața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
treburile dumitale! Nu te ocupa de mine. ― Cred că am să tricotez puțin, declară Melania Lupu gîndindu-se de fapt la altceva. E cel mai bun calmant. Am avut o prietenă... Grigore Popa scoase o exclamație puternică. Pe fața bătrână și boțită se așternuse un zâmbet ciudat. Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce nesigură, gâlgâind de o satisfacție stranie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai făcut vreodată. Ușa se trânti după doamna Reilly. Ignatius găsi plicul și îl rupse ca să-l deschidă. Scoase din el un program vechi de vreun an al unui cinematograf, făcut cu prilejul unui festival de film. Pe dosul programului boțit era o scrisoare scrisă cu literele neregulate și unghiulare care constituiau caligrafia minkoffiană. Obiceiul Myrnei de a scrie mai mult editorilor decât prietenilor se reflecta întotdeauna în formula introductivă a scrisorilor. Domnilor, Ce înseamnă scrisoarea ciudată și înfricoșătoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de mare neliniște, țipa Ignatius, ca să acopere smiorcăielile și sâsâitul. Se opri un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o coală Big Chief, pe care și-o băgase în buzunar. În loc de coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o văzură și izbucniră în țipete. Trebuie să evităm Apocalipsul. Să luptăm folosind focul împotriva focului. De aceea mă adresez vouă. „Despre ce vorbește oare?“ „Toate acestea mă deprimă îngrozitor.“ „Are niște ochi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]