219 matches
-
a tăiat întreg teancul pe orizontală în sute, mii de feliuțe extrem de subțiri, încît fiecare din ele avea acum nu doar forma și mărimea, ci și grosimea unei foi de hârtie. Și deodată în fața noastră se afla un manuscris, foi boțite și-ngălbenite de trecerea vremii, acoperite de-un scris de mână, litere formate cu pixul, curgând febril unele după altele, bucle după bucle pentru mine indescifrabile, ștersături și adăugiri, tăieri furioase a unor pasaje întregi... Nu văzusem niciodată un teanc de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n șir, pe treptele reci dintre etajele șapte și opt, în lumina transfinită venind de pe gemuleț, și care-mi spusese atât de bizarele, tulburătoarele lui povești, nu mai rămăseseră, într-adevăr, decât ochii, limpezi și adevărați, pe o față străină, boțită, arsă de alcool, năpădită de fire țepoase de păr cărunt. De cum am intrat în camera lui, m-a cutremurat mizeria în care trăia. Părea că de luni sau de ani nu mai locuise nimeni acolo. Gândaci negri de bucătărie, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nici n-ar fi fost. Băiețelul nu era unul dintre favoriții ei. În clasa întîi îi dăduse premiul al treilea alături de o ciurdă de alți copii. Ba chiar uitase să scrie diploma pentru el, așa că o improvizase pe o hârtie boțită, chiar la festivitatea de premiere. Din cauza asta se certase cu părinții copilului. Mircea ducea de 8 Martie doar cîte-un mărțișor mic de tablă, de un leu cincizeci, înfățișînd un trifoi cu patru foi sau o potcoavă cu inimioară, pe când alți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
etaje care mărgineau, de-o parte și de alta, aleea. Parcul părea pustiu, capotele mașinilor parcate de-a lungul aleii străluceau din răsputeri, încinse de soare. Nu era aproape nimeni pe bănci. Mircea-ncepu să suspine iar. Îndreptă cravata, acum boțită toată, dar nu putea din picioare. Se așeză pe o bancă și încercă să o-ntindă pe spatele ghiozdanului, dar degeaba, nu mai arăta ca-nainte, când fusese călcată cu drag de mama lui. Ținea minte primele zile după ce se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până la lac nu i se mai părea o aventură. Îl făcuseră, iată, în fine și pionier, chiar dacă-n seria a doua, oricum, nu printre ultimii. Era băiat mare. Tot netezită cu palmele, pe ghiozdan, cravata nu mai arăta așa de boțită. Mircea se mai liniștise. Porumbel nu era decât un vagabond. La ce să te-aștepți de la el? De unde să știe el că frumoasa cravată de pionier era o bucățică din marele steag roșu ca sângele vărsat de muncitori? Și-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păienjeni pe la colțuri. Și se făcea că acum eram singură și mi-era frică, nu mai știam cum ajunsesem pe-acolo. Și deodată se deschide, dragă, o ușă și vine la mine o femeie în cămașă de noapte largă și boțită, cu un snop de flori în brațe, flori de câmp de toate felurile, abia le putea duce de multe ce erau. Și se oprește-n fața mea și-mi aruncă toate florile alea la picioare. "Marioaro", zice, "ia lopata și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Își înghiți un braț până la umăr și-și străvăzu degetele pipăind pielea burții pe dinăuntru. Își desfăcu liliecește coastele și zbură de pe-un trapez pe altul cu pielea întinsă-ntre ele. De-acolo, de sus, se aruncă spre dreptunghiul boțit al mantiei, se prăbuși cu zgomot și se strivi ca o muscă între filele unei cărți, ca o planșă Rorschach de o sinistră simetrie, rămase câteva momente lățit acolo, fumegând, făcut mici-fărîme, bun doar să fie adunat cu fărașul, după
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o fărâmă rătăcită de rizoto din barba lui. Suntem doar noi doi, Bărbate. Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul împăturit din buzunarul pantalonilor lui încă boțiți. Atinse ușor documentul supărător cu unghiile de la mâna dreaptă. Îi oferi textul imprimat, de parcă hârtia l-ar fi exonerat. —Capgras din accident. Îți dai seama? Ea se mulțumi să zâmbească. Când ai să-l vezi? Când îl aduc? Păi, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în capul oaselor, sprijinindu-și spatele de peretele craterului. Printre degetele încleștate pe burtă se strecoară un șuvoi de sânge cald. Odată cu el, din vene se scurge și viața lui. Caută prin buzunarul mantalei după o țigară. Găsește un pachet boțit și murdar. Le numără, în virtutea unui vechi obicei. Cinci țigări. În timp ce aprinde una își aduce aminte că nu mai departe de ieri gândise că sunt foarte puține. Acum, dacă mai are timp pentru încă una. Trage un fum, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
moș mișca ritmic mustața tușinată care atârna în gol sub nasul ascuțit. Cu fuste lungi, înflorate, o lăeșiță rotundă la față privea vesel și înșfăca din zbor ce i se întindea. Un bărbat se înveselea subțiindu-și ochii în obrazul boțit și scoțând în față, lați, patru dinți. Lumânăreasa, a lui Mazarache, era cătrănită ca un buboi că n-o băgau nurorile în seamă. Mare dintr-o dată, se trezi, mulțumind pentru praznic, glasul lui Vasile Pichiruță. - De-acu, slavă ție, Balane
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un telefon mobil: „Alo, Poliția... Am făcut un mic accident în Piața Eminescu... Vă rog, și o salvare!“. M-am uitat cu atenție la omul accidentat. Lângă el, cu toată graba spre liman, avea „salvată“ și o sticlă de plastic boțită, în care se mai păstrau câteva înghițituri de vin. Purta o pălărie zoioasă, un pulover așijderea și o geacă turcească din buzunarul căreia se vedea o jumătate de pâine. Omul ți-ar fi putut stârni mila chiar și fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Îmbrăcat cu un costum ieftin și cu o cămașă cu guler ascuțit care Își pierduse de mult apretul. Părul negru sârmos Îi dădea Înfățișarea sălbatică a burlacului care fusese vreme de atâția ani, iar această impresie era Întărită de fața boțită ca un pat nefăcut. Sprâncenele Îi erau totuși arcuite extrem de seducător, ca ale unei dansatoare indiene, iar genele Îi erau atât de groase, că păreau date cu rimel. Dar bunica mea nu observase nimic din toate acestea. Era concentrată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa cum peste teleencefal s-a suprapus mezencefalul (talamus și hipotalamus, sistemul limbic), iar apoi neocortexul, să acopăr și Bucureștiul din adolescență cu altul, mult mai vast, peste care homunculul meu să se poată lăfăi ca într-un pat cu cearceafurile boțite. Căci așa cum sub țeastă am trei creiere suprapuse, de reptilă, de mamifer primitiv și de om, spațiul imaginarului meu este ocupat de trei Bucureștiuri: al mamei, al primei femei și al poeziei. Și dacă, vreodată, peste creierul de om se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un din ce în ce mai înalt prag al plăcerii si exasperării, și mormăitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminți și comenzi se întretăiau cu lovituri înfundate. Aproape că vedeam scena: se întîmpla într-o lumină roșiatică, într-un pat cu cearșaful boțit tot și împins, în semicerc, spre tăblie. Femeia, al cărei păr brun-transparent îi ajunge până la mușchii reliefați ai mijlocului, stă în genunchi, cu bustul ridicat, ținută de bărbatul din spatele ei cu o mână pe sânul drept, iar cu cealaltă petrecută
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
topiseră toate, a fost ea în noaptea asta. Rămasă goală, nu s-a întins "voluptuos" pe pat, ca în scenele clasice, ci a rămas în fața mea, mîngîindu-mă și strîngîndu-mă-n brațe. Abia apoi ne-am lăsat amândoi pe sofaua cu cearșafuri boțite. Toate femeile rămase goale sânt frumoase în semiîntunericul albastru al serilor de iarnă, au toate atunci ceva grav și vrăjitoresc... întîlnirea noastră a fost scurtă, stângace și violentă. Paroxismul m-a golit parcă nu doar de conținutul canalelor seminale, ci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și am ieșit în imensa curte cu alei întortocheate, la soare și la aer. "Labirint viața, moartea labirint/Labirint fără capăt, spuse magul din Ho", recitam cu voce tare. Am ieșit pe poarta de fier forjat cu deja murdara și boțita placardă "Bine-ați venit în tabăra Budila!" și-am luat-o, mergând încet, cu capul în pământ, pe drumul dintre casele țărănești și fântânile cu căruțe de tablă, legate cu lanț. Nici măcar localnicii care treceau pe lângă mine nu păreau să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întrebă șoferul. — Sigur?! Bineînțeles că sunt sigur! se rățoi la el șeful de echipă. întreabă-l pe Barney! Celălalt muncitor - care, evident, era Barney - dădu din cap că da. — Era exact aici. Exact aici! Bag mâna-n foc! Și toată boțită, zău că așa era! Avea o mână ridicată în aer și picioarele i-erau... — Iisuse! exclamă șoferul, vizibil impresionat. Și ce dracu’ facem noi acum? Era o întrebare care îl chinuise și pe Wilt. Probabil trebuia să cheme poliția. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
siguranță adecvate. Ai dreptate. Probabil că a fost omorâtă. O, Dumnezeule! — Garantez c-a fost o crimă sexuală, continuă Barney. A violat-o și-a strangulat-o. Asta sau nevasta lu’ vreunu’. Țineți minte ce v-am zis! Era toată boțită și mâna aia... Mâna aia n-o s-o uit niciodată, nici de-ar fi să trăiesc o sută de ani! Șeful de echipă îl fixă livid cu privirea. Părea incapabil să-și exprime sentimentele. Așa era și Wilt. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
privințe? întrebă inspectorul, sperând din adâncurile inimii că Barney n-o să înceapă să-i zică iar despre mână. — Ăăă... picioarele nu păreau potrivite cu sânii, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Inspectorul Flint nu înțelegea. — Erau prea subțiri și cumva boțite... — Care erau așa? Picioarele sau sânii? — Picioarele, desigur, zise Barney. V-am spus că avea niște sâni superbi, mari și... — O să tratăm cazul ca pe o crimă, îi spuse inspectorul Flint directorului colegiului după zece minute. Directorul stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
reprezentând, îmi dau seama acum, o catedrală luminată, noaptea. De peretele din dreapta mea se sprijinea un recamier larg, pe lada căruia erau îngrămădite tot felul de cărți, câteva foarte groase, ca niște dicționare. Patul era nefăcut, o îngrămădire de cearceafuri boțite. Un colț ridicat dădea la iveală materialul albastru cu care era tapițat recamierul. Tot peretele din fața mea era ocupat cu o fereastră panoramică, triplă, prin care se zărea, dincolo de-o stradă lată, un șir de blocuri. Fereastra avea o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Apropiindu-se de mine dintr-o parte - deși mă prefăceam concentrat asupra cărții, am văzut că nu-și scosese încă paltonul și nici căciuliță ei neagră caraghioasă -, mama scoase din sân și puse pe masă două hârtii de cinci ruble, boțite și parcă rușinate. Mângâindu-mi apoi mâna cu mânuța ei zbârcită, ea spuse încet: - Iartă-mă, fiule. Tu ești bun. Știu asta. Și, după ce mă mângâie pe păr și încercă să-mi spună ceva, fără o vorbă, ieși în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
situat în centrul Sibiului, în apropierea teatrului, într-o intersecție cu mare vizibilitate. Aici se adună seara puștii cu skateboard-uri și role. De jur împrejur sunt panourile cu picturile lui Gorzo: figuri de țărani, mai ales bătrâni, cu pălării boțite sau cu batic în cap, cu papornițe în mâinile ridate sau cu un lighean de rufe la picioare. Țăranii lui Gorzo poartă, cu naturalețe, întocmai ca în realitate, bascheți sau cizme de cauciuc, ori pulovere cu model. „Îmi plac mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
cum au feciorii aceia grași de la canalul de muzică MTV, mormăie frânturi de cântări în timp ce-și cercetează interioarele largi ale pantalonilor, îmi spune să am răbdare, ceea ce se și întâmplă: îl privesc răbduriu cum scoate o hârtiuță cam boțită și cum îmi citește silabisit, cam cum proceda în alte vremuri vecina denumită sora Sânziana de la penticostali pe când citea ea mamei subsemnatului din caietul dictando rețeta de plăcintă expresiv denumită "haioș-chifli". Se apucă și silabisește pe îndelete versul următor din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
obscură a năzăricușilor, un ceva neclar și fără templul bine zidit al bisericii penticostale din care duminică de duminică se revărsau în triluri iscusite de mandolină cântările de preamărire. Între timp poetul stă în șezlong Și ce mai citește din boțita-i hârtie junele de cartier? Păi tot din poezia aceea citește, nu mă lasă nicidecum, îmi pune la încercare toată știința și toată iscusința. Ce să-ți spun, fecior de Ferentari? Hai să o ascultăm pe doamna Agatha cum ne
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu hărnicia binecunoscută) prin anume mitinguri ar trebui să participăm și noi, clientela industriei naționale, într-o coloană paralelă, în care, în loc de lozinci cu binecunoscutul slogan "vrem să muncim", să purtăm spre vedere: set motoare damblagite, variate rezervoare de benzină boțite, o multitudine de becuri de Fieni arse, o mare de mobile descleiate. Ce-i de făcut în această situație vă spun eu, dragi muncitori îndrăgostiți de muncă! Ori trecem să muncim la patron, adică privatizăm tot ce se poate, ori
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]