137 matches
-
în carafa: tot nimic. — Deschide fereastra! - porunci preacuviosul Metodiu. încet, adunându-se prin colțuri, din perne, de după oglinda ovală, - mirosul se aburcă pe pervazul geamului și-și dădu drumul în gol. Călugării răsuflară ușurați și se apucară să-și desfacă bocceluțele. Deodată, se auzi o bătaie scurtă în ușă. Cine e? - întrebă Metodiu. — Eu, Laura - răspunse o voce de femeie. Sunt vecina de alături. — Și cam ce dorești, femeie? - zise prevenitor vajnicul Metodiu. — Mi-am uitat piaptănul în odaie. Până ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
comandat ca cele trei bătrâne să își facă bagajele, căci le vor lua cu ei să le ducă să-l întâlnească pe Vasili, pe care să îl urmeze apoi în localitatea în care urma școala. Ulitia, Ana și Olga aveau bocceluțele pregătite și în mai puțin de jumătate de oră așteptau emoționate plecarea spre unica bucurie și speranță a atât de împuținatei familii Cozmei. Au invitat-o apoi în birou și pe Minodora. Inima mi-a pornit în galop : "De ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ăsta subit? Înainte ca el să apuce să răspundă, fură întrerupți de un scâncet ascuțit. Fran se întoarse și dădu cu ochii de Eileen, una din vechile lor telefoniste, care stătea în celălalt capăt al biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin mai mare decât una de păpușă. Eileen i-o întinse lui Stevie, care rămase interzisă, la fel de neajutorată ca o maică stareță cu un prezervativ. — Ia, Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cerul era acoperit cu totul de nori plumburii. Chinezii făceau zarvă mare zicând că se putea ca furtuna să ne prindă în vârtejul ei în apropiere de insulele Shichitō. Eu m-am pregătit pentru orice împrejurare. Mi-am făcut o bocceluță cu lucrurile de care aveam neapărată trebuință: Sfântul Breviar, aceste însemnări, pâinea și vinul pentru slujbe. De acestea nu mă puteam despărți cu nici un chip. După-amiază marea a început să se zbuciume și mai tare, astfel încât chinezii s-au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un târziu m-am hotărât să cobor la țărm și le-am dat de știre chinezilor despre acest lucru. Jonca nostru începu să se îndrepte încet-încet către doc, iar eu cu bocceluța mea (unde aveam lucrurile de care în după-amiaza furtunii mi-am zis că nu mă pot despărți cu nici un chip) am pășit pe marginea joncii. În clipa aceea din umbra promotoriului de la răsărit se ivi pe neașteptate un vas. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din umbra promotoriului de la răsărit se ivi pe neașteptate un vas. Pe flamură avea pictat blazonul seniorului acestor locuri, iar înăuntru se zăreau doi slujbași cu privirile ațintite înspre noi. Cunoșteau dinainte mișcările noastre. Mi-am aruncat repede în apă bocceluța cu Sfântul Breviar, cu pâinea și vinul pe care nu trebuiau să le găsească. Am să le spun că suntem negustori în drum spre Bōnotsu, dar că jonca noastră naufragiase și plutise până aici. „Acum vasul lor se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Am avut un mare noroc atunci când ne-am hotărât să plecăm și să găsim un om cu suflet mare, care să ne ducă cu căruța la gară, aflată la cca 7 km. Astfel am putut pleca la drum cu câteva bocceluțe cu lucruri, având grijă să luăm cu noi și pe Hera, cățelușa noastră, care parcă prevestind ceva rău, se lipise de noi. În drumul nostru spre gară, îmi amintesc că deseori eram opriți de tot felul de oameni, unii erau
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
de gară. Era omul care dorea să- i schimbe viața. Atunci când s-a apropiat de ea mirosea a ceva deosebit (odată, pe câmpie, a simțit acest miros de floare, de curat). I-a întins mâna, sfioasă și nedumerită. Într-o bocceluță, bunica îi puse doar cele cinci andrele și un ciorap pe jumătate împletit. Așa, ca o laudă, ca o cunună a faptului că fetița ei de șase anișori știe să facă un lucru deosebit. Nimic mai mult. Atât a putut
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se aplecau peste bord și luau copiii din mâinile Întinse ale mamelor care-i implorau să i primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei câte-o bocceluță spre vas de către vreun proprietar greu de văzut vreunui primitor imposibil de recunoscut. Lângă Adam s-a nimerit să fie un tânăr ceva mai mare decât el. Purta un tricou proaspăt spălat cu desenul unui glob portocaliu. Nu părea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe (fineturi rărite de timp, hăinuțe din barchet cadrilat, rămase mici, șosete , rochițe decolorate etc). În schimbul lor primeam păpușa stranie cu ochii de sticlă care nu-mi devenea niciodată prietenă, pentru că mă privea ciudat cu ochii ei morți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ar fi trebuit să mă car cu tot bagajul după mine, pentru că, din câte ți-ai dat seama din calculele mele de adineauri, nu mai aveam timp să ajung la aeroport, darămite încă o dată la Poiana Brașov, să-mi iau bocceluța. Te-ai prins dt sânt de prost? Privesc drumul înzăpezit din taxiul care mă duce la gară și nu pot să articulez două vorbe, să-i spun șoferului să întoarcă la hotel să-mi iau și eu bagajul. Sau poate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mamei cea cuminte! Să ai mare grijă de comoara ta cea mai de preț, de marea ta bogăție, Vasilico! Să nu te lași ademenită de nimeni, dragul mamei! Că lumea-i rea și pătimașă! Și când fata, cu mica ei bocceluță în mână, pășea pe treapta autobuzului, mamă-sa i-a mai șoptit la ureche ceva ce câțiva dintre pasagerii din față au auzit destul de bine, în timp ce alții credeau că este vorba de o duioasă sărutare: Drum bun și ia seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
despre viața și învățătura Marelui Jetsun Milarepa, pe care, din păcate, l-am ignorat atâta vreme. Mă refer la cuvintele adresate lui de Incomparabilul Marpa-Traducătorul când tânărul Jetsun, încă naiv învățăcel, deși mare vrăjitor, voia să-și pună cărțile din bocceluța lui, ca dar omagial, lângă cele ale Maestrului. „Ieși afară cu hârțoagele tale vechi“, s-a răstit la el Tradu cătorul, „au început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele sacre și au să le dea o răceală...“. Privesc hârtiile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la pian, caută hrana în fiecare seară cu un fel de emoție. De când a rămas aici, în această peșteră, ea Maria și mama ei au obiceiul să iasă pe înserat și să caute la rădăcina unui gorun, același întotdeauna, o bocceluță cu merinde. Când era foarte mică, nu avea voie să le însoțească pe Maria sau pe mama ei când acestea ieșeau să caute de mâncare. De fiecare dată una dintre ele rămânea cu Sandei și o păzea. Merindea era pusă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fereastra de la capătul coridorului și era pe punctul de a sări. Era femeia care intrase în hotel împreună cu bărbatul care semăna cu generalul Tōjō. Văzându-l pe Gaston, a început să dea-ndărăt, speriată. La picioarele ei se zărea o bocceluță destul de voluminoasă, dar Gaston nu-și putea imagina ce conținea. În jurul gâtului avea un bandaj soios. Era scundă și slabă. Gaston era de părere că fețele japonezilor erau la fel de lipsite de expresie ca și măștile pentru teatrul Nō. Nici această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mea! Chiar în clipa aceea s-a auzit o voce de bărbat strigând dintr-una din camerele de vizavi. — Hei! Să vină careva repede! Femeia, speriată de țipete, s-a uitat în jur ca un șobolan încolțit și, înșfăcându-și bocceluța, a pornit pe coridor în jos. Când a văzut aprinzându-se lumina în odaia cameristei, s-a întors înspăimântată spre Gaston și i-a strigat: — Unde-i camera ta? Repede! Du-mă în camera ta! — ...? — Te implor! Înainte să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să nu facă deloc gălăgie. I-a arătat fereastra. Femeia și-a ridicat poalele fustei, lăsând să se vadă niște picioare dolofane ca niște ridichi japoneze și s-a urcat pe pervaz cu dexteritatea unei maimuțe. A sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a auzit un țipăt scurt. Se lovise, probabil, în cădere. Țipătul răsună în întuneric. Și cei doi de pe coridor au auzit țipătul. Ușa lui Gaston a fost dată de perete. „Generalul Tōjō“ și camerista au intrat val-vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ieșire de urgență pentru spectatori, în caz de incendiu sau cutremur. Când a ajuns la ultima treaptă, femeia a aprins o lanternă. Gaston și-a șters sudoarea de pe frunte cu mâna-i uriașă. Pe jos, la picioarele lui, se afla bocceluța pe care o mai văzuse și înainte. — Să nu faci zgomot, îl preveni femeia în șoaptă. Mă duc să-ți aduc ceva de mâncare. A urcat iar treptele, ca un șobolan, la fel de repede cum le coborâse și dusă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
toate în casă, nici frigider, câți mai au?, nici covor, nici somieră, nici lustră cu brațe și cinci becuri și tapet... Cu palmele astea țin casa, n-am avut nimic decât palmele astea, am plecat de-acasă numai c-o bocceluță... dar munca e muncă, mi-am dus nevasta la Sinaia prin sindicat... Și ea n-a stat în viața ei la vreo coadă...”. Și femeile șușotesc în bucătărie, „Și ce-ai să faci acum? Unde să te duci, la cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păsările mai ciuguleau și ele din acestea dar duceau pe aripi și în cioc și spre alte zări, ca să prindă viață stratul cel verde, mângâierea pământului. Oamenii care cutreierau lumea în căutarea unei țări mai bune, duceau și ei în bocceluțe, o bucată din pământul strămoșesc, cu semințe de iarbă și le semănau în locurile unde le dădea Domnul un cămin și un loc de muncă. Și așa a ajuns iarba unul dintre cele mai răspândite elemente pe globul pământesc. Unde
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
multor grupuri de presă. Începuse deja să-și facă bagajele pentru Paris. De fapt, era hotărât să nu-și ia cu el decât un bagaj de mână. Ca Rastignac, în alt roman. Doar că Rastignac nu-și pusese laptopul în bocceluță. Gérard intră în garsonieră pe caii cei mari. Domnule Frunza, am numai vești mari. Aveți un pahar cu apă? Lionel începe să regrete că nu s a aprovizionat cu mai multă apă plată: se anunța o zi fierbinte. Ca primă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
gură și o îndesase între trusa de prim ajutor și cutia de scule, acoperind-o cu o pătură. Nu de alta, dar nu vreau să se împrăștie mirosul în mașină. E de-a dreptul toxic, explică el râzând, arătând spre bocceluța pe care tocmai o făcuse. Ileana își sunase colega care deja îi aștepta la școală. După ce făcură prezentările, intrară în laboratorul de chimie al școlii. Inspectorul fu nevoit să suporte din nou zâmbetele femeii și privirile insinuante pe care aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-au întors de la pescuit, Mihai Lupu a avut ideea să se ducă amândoi să vadă un film. Auzi ce idee! "Și cu peștii ce facem? l-a întrebat Ducu. Intrăm cu ei?" Erau fiecare în mână cu câte o bocceluță plină cu peștișori. Bocceluță? De fapt era chiar batista, cu cele patru colțuri legate la un loc batista cu care îi pescuiseră în Prahova, ținând-o desfăcută în apă, ca pe o vârșă, în timp ce înaintau împotriva curentului... Dar la nedumerirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pescuit, Mihai Lupu a avut ideea să se ducă amândoi să vadă un film. Auzi ce idee! "Și cu peștii ce facem? l-a întrebat Ducu. Intrăm cu ei?" Erau fiecare în mână cu câte o bocceluță plină cu peștișori. Bocceluță? De fapt era chiar batista, cu cele patru colțuri legate la un loc batista cu care îi pescuiseră în Prahova, ținând-o desfăcută în apă, ca pe o vârșă, în timp ce înaintau împotriva curentului... Dar la nedumerirea lui Ducu, Mihai Lupu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apoi pe ecran, în prim-plan sau în depărtare. Gestul de sacrificiu al eroului îl fascina și îl revolta, dar în același timp îl scotea pe calea cea mai directă din lumea reală... Și-a coborât din nou privirea către bocceluța de la picioare și, într-un fel care i-a dat fiori, a simțit că îl cuprinde amețeala... Pata întunecată de pe podeaua murdară parcă n-a mai fost la fel de nemișcată ca înainte. Ceva dădea să iasă din ea... Pe ecran, eroul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]