640 matches
-
șine, iar cînd a sărit peste vagoane, tot trenul a văzut ce avea ea sub săritură. A rîs, m-a bătut prietenește pe spate, rugîndu-mă să-i mai zic una. N-am avut Încotro și i-am dat drumul: „Boci, Boci tarka / Se füle, se farka“ (Vițelușa mea tărcată / n-are nici urechi, nici coadă). Am dat aici o traducere personală, fiindcă niciodată nu mi-am putut Închipui că „boci“ ar putea fi vițel, și nu vițică. Președintele Sfatului Popular al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
una. N-am avut Încotro și i-am dat drumul: „Boci, Boci tarka / Se füle, se farka“ (Vițelușa mea tărcată / n-are nici urechi, nici coadă). Am dat aici o traducere personală, fiindcă niciodată nu mi-am putut Închipui că „boci“ ar putea fi vițel, și nu vițică. Președintele Sfatului Popular al comunei mi-a pregătit odată o Întîlnire mai deosebită. Obligîndu mă să-mi trag șosetele și sandalele, a luat o carte scrisă În braille pe care o adusesem de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ceva rău... parcă moartea ar fi cine știe ce rău. Dac-ar fi fost așa, Dumnezeu, care ne-a ales pe noi să ne poarte de grijă, nu ne-ar fi lăsat să murim. I-am zis-o asta mamei, odată, când bocea pe văru-său. S-a oprit, s-a uitat la mine de parc-aș fi picat de nu știu unde și n-a mai plâns... Și, oricum, bătrânul n-are cum să moară, că doar Dumnezeu i-a promis că o să trăiască până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși, rostind câteva cuvinte drept scuză, în timp ce Grigore, la fel de surprins și el, se foi pe scaun și tuși stânjenit. Ia lasă, ginere, că n-o fi foc!... Niște bani vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
creion bicolor nou-nouț și un carnețel cu multe pagini, pe care să mâzgălească, dar copilul, după ce luă creionul și carnetul și le răsuci puțin în mâini cu o anumită curiozitate, le azvârli cât colo pe dușumele și se porni să bocească și mai amarnic, cerând înapoi bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc, că-ți trag palme!... îl amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit indispus și incomodat de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
preveni ca nu cumva să uite să-l poftească și pe el la botez. Ștefănel, care asistase zăpăcit la această plecare precipitată nu se știe unde și nici de ce a mamei sale, nepricepând nimic din cele întâmplate, se porni să bocească și să-și strige mama, cu deznădejdea unui copil care se simte abandonat. Lui Virgil nu-i trebui mult timp ca să-și dea seama că singur n-ar fi putut să se descurce și cu copilul, și cu serviciul. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se descurce și cu copilul, și cu serviciul. Ar fi fost bine să-l dea în grija unei femei serioase, care mai crescuse copii, dar cui?... Parcă ghicind ce gânduri îi treceau prin cap tatălui său, copilul se porni să bocească și mai amarnic: Unde e mama?... O vreau pe mama!... Mama, mama!... Lasă, nu mai plânge, că mama o să vină înapoi... Hai, taci..., încercă Virgil să-l liniștească, gândindu-se ce s-ar fi cuvenit să facă. După ce îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Printre scândurile bătute vai și amar cum în locul fostelor ferestre vântul suflă fără nici o opreliște ridicând în vârtejuri haotice zăpadă amestecată cu frunze. Ai zice că este un dans al spiritelor care continuă să sălășluiască în vechiul conac, spirite care bocesc un trecut care nu va mai reveni. Un trecut în care lectura, muzica, iubirea, erau oaspeții obișnuiți ai locului de care azi se mai interesează doar două femei bătrâne. Nici una din ele nu scoate nici o vorbă, dar desigur că amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele au bocit-o pe neneaca după vechi obicei. Tulnicăresele, cu sunete prelungi, au dus vestea jalnică la huțulii de peste șapte munți și șapte văi. Părintele Ilie i-a făcut cântarea de veșnică pomenire și a rânduit-o în cimitirul din vale alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care au apărut ca din senin pe plantația de la Golf ca să facă rânduială printre cei care au început să cârâie, ziceau. Șapte vieți au curmat nelegiuiții atunci, printre care și pe cea a tatălui acestei numeroase familii, care l-a bocit și l-a jeluit îndelung. În schimb, la moartea fetiței, nimeni nu a schițat nici măcar un gest de regret, fie el și cât un bob de lacrimă. Ba mai mult, John aproape că s-a bucurat în sinea lui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
panarama de civil, piciule drag că este obosit, că numai oamenii mari și cu mintea întreagă, precum mama eroului Ucu, înțeleg asta. Și pentru că mama lui Ucu înțelegea foarte bine asta, unde nu a început să strige din nou, să bocească așa cum n-a mai auzit nicicând cartierul nostru, "Ucule, Ucule, copilul meu drag, te-au omorât criminalii! Și-acum, tot ei, nenorociții, nu mă lasă să te văd!" Un soldat mai mintos a găsit calea de a mă scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe ea, spunea în sfârșit, am priceput eu adevărul despre soțul ei: Că n-a fost soț și tată mai vrednic decât tine, Vasile! Că numai eu știu, Vasile, eu și copilașii, câtă dragoste ai revărsat tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chiar și acum, să nu deschid un nenorocit front al vorbelor... Lasă-l în mă-sa, nu-l alunga, am auzit, într-un târziu, cum îi zicea un paznic de cimitir colegului său. E vreun țicnit de-al lui, care bocește așa cum se pricepe. Nu cred că-i periculos... Când să ies din cimitir, m-au ajuns acordurile de vis ale lui Milică. Scosese vioara și îmi răspundea. Am dat să mă întorc, dar glasul binevoitorului de dinainte a fost ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în fotoliu. Uite aici cheile de la mașină. Condu cu atenție. Îl privesc stupefiată. Ah! Și nu uita, se întoarce de la ușă, ne mai vedem noi! îmi face cu ochiul. Încui grăbită ușa, pun mâna pe un cuțit și încep să bocesc. De pe fereastră, mă privește trist și pleacă. Următoarea dată când ne vedem, dau peste el întâmplător (renunțasem la caz) într-un raid în căutare de droguri. Toți plecaseră, eu mai rămăsesem în cameră. Putea să nu apară, căci nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
revenirea sufletului în corp. În „Teoria evoluției spirituale”, carte pe care o găsise pe la bunicii ei, Cecilia citise despre cazul unui om care fiind în moarte clinică și-a simțit întreaga înmormântare. A auzit-o pe mama îndurerată care îl bocea, pe ceilalți membri ai familiei care plângeau, pe preotul care oficia slujba de înmormântare, pe cei care au ținut cuvântări, numai că nu putea să facă nimic. Cel mai groaznic a fost când l-au coborât în groapă și când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
va fi numai pentru preoți și pentru cei mari. Ceremonii la moarte. Aceștia înmormântează pe morții lor în gropi adânci, după ce îi învelesc mai întâi la piept. După terminarea ceremoniei de înmormântare femeile își vopsesc obrazul cu negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind penitența, mărturisirea (spovedania) în public a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii la moarte. Preoții cântă imnuri funebre. Din când în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lințoliu necusut, ca să poată zic ei a sta mai lesne în genunchi, la ziua judecății de apoi. Convoiul este compus din imami (preoți), care merg pe drum, rugându-se. După ei vin rudele și prietenii mortului, iar pe urmă femeile, bocindu-se. Când ajung cu coșciugul la locul de înmormântare, îl coboară în groapă, iar asistenții se-ntorc la casele lor. (Flacăra Sacră, V, 11, 1938, pp. 3-4) Credința în viața viitoare și incinerarea (IV) Făcând expunerea comparativă a câtorva religiuni
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
creștini cu frica lui Dumnezeu, admiratori ai Geniului Cuceritor, — ai Voștri prea plecați robi, ascultători. (INDESCIFRABILI) Post-scriptum. Pe Hamza, vestitul Vostru ghenerar, tras în țeapă, l-am îngropat după datina noastră ortodoxă, alta neavând, deocamdată. Muierile noastre miloase l-au bocit cu respect, iar în prezent îi fac pomeni, parastase... — aceeiași preasupuși robi..." * Puterea politicăare în mână deciziile practice. Cultura e întemeiată pe o viziune de durată. Adăugați instinctul de conservare, de la analfabeți până la cei mai rafinați intelectuali. Subconștientul lor, colectiv
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
a micii comunități pe care a terorizat-o astfel încât funerariile sale constituie prilejul unic al unei răzbunări. în comunitățile tradiționale, prin excelență conservatoare, moartea este administrată ritual de femei, ele spală mortul, ele îl dezbracă și îl îmbracă, ele îl bocesc, ele pregătesc pomana etc. Astfel că Lucio Falcon intră acum pe mâna lor, pe mâna acestor femei care-l urăsc cu fervoare, Isabelei i-a făcut un copil și nu este niciun dubiu întrucât acesta poartă pe umăr semnul din
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
-i în toate mințile. Eu socoteam c-o să se ia de fetiță, să nu mai tragă cu urechea, da' de unde? S-a ridicat și-a adus copila în cameră cu noi. Sau poate i-o fi trebuit sprijin moral la bocit. - Și totuși, nu crezi că pentru copil trebuie să fie destul de trist? - Păi de-aia zic și eu că e mai bine să ne folosim de fetiță ca să-i venim de hac. Copila știe totul. Și trebuie să recunosc că
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
în celebra Scrisoare cătră Zulnia, piesa centrală a seriei de poezii închinate acestui personaj: Zî citind astă scrisoare, în lacrămi și plîns urzîtă:/ „Am o inimă în lume care știu că mă iubește/ Și acum, în depărtare, pentru mine să bocește.”/ Ars am fost de-a ta iubire, ah, cît te-am iubit de tare,/ Dar această despărțîre m-au aprins cu foc mai mare (Scrisoarea către Zulnia). Ca și iubirea nefericită a Iuliei pentru Ovidiu sau a Heloisei pentru Abélard
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
am descoperit un centru de modificare comportamentală și după cinci săptămâni el a rostitit primele cuvintele. Am murit și am înviat când l-am auzit. Nu era vorba cât de puternică ești, ci cât de fericită. Nu aveam timp de bocit și de plâns. Mi-a dat motive să fiu bucuroasă. Părinții mei și sora mea au fost alături de mine. Credință a venit în mod natural. Viața noastră s-a schimbat în bine, desi Andrei nu a mai beneficiat de terapie
O actriță vorbește despre fiul său autist. "Am murit și am înviat" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/60843_a_62168]
-
Preot într-o bisericuță de țară. După vreo trei ani a plecat de-acolo și s-a dus la Lubbock și cînd le-a spus la oameni că pleacă, ei au rămas acolo în biserică și s-a pus pe bocit. Bărbați și femei laolaltă. El i-a însurat, el i-a botezat și tot el i-a înmormîntat. Avea douășunu de ani, poate douăjdoi. Cînd ținea slujba, oamenii stătea în curtea bisericii să-l asculte. Asta m-a surprins. În
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
-i vezi că-s însurați și se descurcă. Își aduc nevestele cu ei. Își aduc chiar și copiii. Nu se întorc ca să mă vadă pe mine. Îi văd cum își prezintă nevestele ori iubitele și după aia se pun pe bocit. Oameni mari. Care-au făcut niște chestii destul de urîte. Știe ea ce face. A știut dintotdeauna. Sigur că în fiecare lună depășim bugetul cu închisoarea dar ce poți să faci? Nu poți să faci absolut nimic. Nu poți și gata
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]