164 matches
-
care să încadreze, procesiunea: un grup în față, unul mai pe la mijloc și celălalt la urmă. Echipa de filmareîși făcea, cu sârg, datoria, peste tot, pe unde era traseul mulțimii care-l însoțea, pe erou, către așa-zisul ultim palat. Bocitoarele făceau un huit,încât, pe orice om, oricât de tare ar fi fost, și tot lar fi înmuiat și l-ar fi făcut să participe la plânsul general, al celui din coșciug. Localitatea fiind alcătuită din oameni deosebit de evlavioși, cortegiul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tare ar fi fost, și tot lar fi înmuiat și l-ar fi făcut să participe la plânsul general, al celui din coșciug. Localitatea fiind alcătuită din oameni deosebit de evlavioși, cortegiul se întindea pe câteva sute de metri. Famfara și bocitoarele duceau vestea faptului care se petrecea, la Adâncata, până departe,în vecinătăți. În fața cimitirului, toată lumea a rămas pe loc. Nu-i săpase nimeni groapa, căci, așa fusese făcută înțelegerea, cu tanti Elogia, șefa acestui spectacol. În loc să se pătrundă dincolo de poartă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
au luat, totul, foarte în serios, și și-au făcut meseria, la os. În încheiere, toată lumea a fost invitată la restaurantul din centrul municipiului, la marele praznic, organizat de tanti Elogia,în cinstea trăznitului său bărbat. S-a petrecut, cu bocitoare, dar, alea, nemaibocind, ca să rupă inimile ascultătorilor, ci, dând-o pe muzică populară și de dans, care, au făcut, ca, până seara târziu, participanții la benchetuială să-și rupă multe pingele. Odată cu înserarea, fiecare s-a dus unde i-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de unde vine; e femeia aceea Îmbrăcată În negru care merge pe San Isidro, În negru poate fiindcă e culoarea cea mai potrivită cu viața ei sau poate fiindcă fata ei nu s-a mai Întors niciodată, cu un chip de bocitoare și părul negru ca pana corbului, ud din pricina transpirației, căci e veșnic asudată și picăturile de sudoare Îi șiroiesc pe față și poate fi recunoscută de la mare distanță și Carlos o zărește cel dintîi și-și spune În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
următoare s-a Învinețit la față, vocea i-a devenit stridentă și a Început să tremure din tot trupul. Starea ei era atât de jalnică, durerea ei atât de palpabilă, Încât ceilalți au privit-o cu uimire. Femeia era o bocitoare, plătită dinainte să vină și să plângă În casa mortului, jelind oameni pe care nu-i văzuse niciodată. Bocetul ei era atât tulburător, Încât celelalte femei nu s-au putut abține să nu izbucnească și ele În plâns. Trezindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început să interceptez semnale de la licurici ca mine prinși în capcane la diferite etaje superioare. Undeva se tânguia o sirenă, o bocitoare plătită din banii contribuabililor. Când în sfârșit am ajuns la clădirea mea, la căminul meu, toate ferestrele erau în întuneric, cu excepția uneia de la primul etaj, o fereastră de la apartamentul tânărului doctor Abraham Epstein. Și el era licurici. El a scânteiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
regiștrii, apoi cursorul se îndreptă către partea din stânga-jos a ecranului, deschise meniul de start și se poziționă deasupra butonului shut-down. După câteva secunde, displayul se stinse, iar viața merse mai departe. Odată cu ea, decisă să plângă îndelung, precum o bocitoare profesionistă, ploaia se înteți... O sirenă sparse atmosfera, iar câțiva vecini, protejați de umbrele sau de pelerine, apărură la porți și priviră nedumeriți către casa prin ale cărei ferestre sparte ieșeau limbi de foc... 5 Vru să se desprindă de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cel mic, Costel, chelner la gară. Urmau apoi Tilică și vecinii. Câte unul își ștergea lacrimile pe furiș. - Cui mă lași, bunule? Cuuuui mă laaaași? striga a croitorului. - Sărăcuța! oftau femeile după uluci. - Cui mă lași, mielușelule? Cui mă lași? Bocitoarele jeleau și ele, la spate, în gura mare: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Și când auzea Florica vaietul muierilor, mai rău se pornea, s-o afle toată lumea: 292 - De ce mă pedepsești, Doamne, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și iartă-i, Doamne, păcatele lui, răposatului! Neamurile azvârliră mărunțiș copiilor din marginea drumului. Văduva striga: - Gogule! Gogule! Te-ai dus, Gogule, și m-ai lăsat singură, singurică, Gogule! Că mai bine mă lua pe mine Dumnezeu, nu pe tine! Bocitoarele i-au acoperit glasul: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Copiii goniră o pisică ce trecuse pe sub dric, să nu ia sufletul mortului și să-l facă strigoi. Clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nisipul și colbul drumului [s.n.]"). Statutul de observator al propriei înmormântări îi oferă lui Claudius și posibilitatea de a asista la o parodie bine închegată a îndepărtatelore nenia, cântece funerare "cu origini străvechi, care erau intonate în onoarea decedatului de către bocitoare care însoțeau cortegiul funerar"153. Îndemnul serios din primele rânduri, "Mii de lacrimi vărsați,/ Trist izbițivă-n piept,/ Numai vaier funest/ Să răsune în For", este de îndată completat prin înțepături satirice și fine ironii, care dau substanță parodiei printr-un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de care suferim nu vine din aceea că au crescut în număr și intensitate cauzele obiective ale suferinței: ea nu atestă o mare mizerie economică, ci o alarmantă mizerie morală”40. Refacerea viețiitc "Refacerea vieții" Trebuie așadar să intonăm, odată cu bocitoarele, refrenul blestemului vremurilor individualiste? Situația este chiar fără ieșire? Tabloul necesită retușări fundamentale. Chiar dacă efectele distructive și depresive ale societății de hiperconsum sunt reale, există însă și altele care deschid perspective mai puțin sumbre. Epoca noastră generează pe scară mare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de psiholog a devenit o profesie reglementată conform normelor europene în domeniu. Astfel, psihologia românească merge înainte, se consolidează, își construiește instituții proprii de conducere, coordonare, control și - mai ales - de susținere legal-instituțională a exercitării profesiei de psiholog, deși „corul bocitoarelor” continuă să deplângă „soarta” psihologiei românești. Conferința Națională de la Călimănești-Căciulata, prin organizarea desăvârșită, prin calitatea lucrărilor prezentate și a altor activități specifice, prin unitatea și colaborarea principalelor școli de psihologie din România, a demonstrat cu prisosință că ne aflăm pe
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
a fost să mă descurc, timp de 60 de ani, la Paris, fără umbră...”. Fără umbră, Cioran apare aici în toată integralitatea sa. Și-n vreme ce umbra capătă consistență pe un ecran, Cioran însuși, pe Coasta Boacii, dialoghează cu Bocitoarea: „CIORAN: Asta e Coasta Boacii, mătușă? / BOCITOAREA: Asta-i, domnule. / CIORAN: Și dumneata pe cine bocești? / BOCITOAREA: Bocesc și eu un domn ce nu-l cunosc. Și care zice c-a murit în țară străină...”. Zice poate să însemne și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
60 de ani, la Paris, fără umbră...”. Fără umbră, Cioran apare aici în toată integralitatea sa. Și-n vreme ce umbra capătă consistență pe un ecran, Cioran însuși, pe Coasta Boacii, dialoghează cu Bocitoarea: „CIORAN: Asta e Coasta Boacii, mătușă? / BOCITOAREA: Asta-i, domnule. / CIORAN: Și dumneata pe cine bocești? / BOCITOAREA: Bocesc și eu un domn ce nu-l cunosc. Și care zice c-a murit în țară străină...”. Zice poate să însemne și impersonalul se zice, dar și expresia unei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
apare aici în toată integralitatea sa. Și-n vreme ce umbra capătă consistență pe un ecran, Cioran însuși, pe Coasta Boacii, dialoghează cu Bocitoarea: „CIORAN: Asta e Coasta Boacii, mătușă? / BOCITOAREA: Asta-i, domnule. / CIORAN: Și dumneata pe cine bocești? / BOCITOAREA: Bocesc și eu un domn ce nu-l cunosc. Și care zice c-a murit în țară străină...”. Zice poate să însemne și impersonalul se zice, dar și expresia unei asumări totale: vocea lui Cioran însuși, înstrăinat la modul absolut
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
murale. Poetul este când comentatorul subtil și ironic, creatorul detașat de credință și datină, când țăranul care și-a făcut un cult pentru icoana sfântă, menită să-i "ierte greșelile". Ca pe o peliculă de film urmărim arborele, șarpele, caloianul, bocitoarele, Isus făcând minuni, la "Cina cea de taină" împărtășind apostolii cu trupul și sângele său, dar afurisind pe Iuda cel trădător. Personajele, deși fantastice, se integrează în lumea reală cu boieri și țărani. Există o artă a portretului, a descrierii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
carul mortuar ( În zilele noastre În mașina mortuară ), de cele trei bocitoare și de rudele apropiate. Împreună glăsuiesc următorul bocet: ,, Bucură-te mînăstire Că frumos plocon Îți vine. Nu vine să Înflorească Ci vine să putrezească. ” După Înmormîntare, cele trei bocitoare, cîntă prelung și jalnic ,, Ale țărînei ” : ,, Pămînte pămînte, de azi Înainte Să te lași ușor, ți-o fi frățior PÎnă-n primăvară Să dea iarba moale Să-i fie răcoare. Țărînă, țărînă De azi Înainte Să te lași ușoară Ți-o
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
muntenilor, are pentru fiecare împrejurare o vorbă cu tâlc. Oierul avea o mustață neagră, groasă și adusă pe oală. După ce a fost ucis, Vitoria știa că are o datorie față de mort care trebuie pregătit pentru odihna cea veșnică: slujbe, priveghi, bocitoare, praznic. Ea știa că trebuie să respecte datina din bătrâni, apoi urma să ia viața de la capăt, după același tipic. Alte personaje au trăsături comune: părintele Dănilă e înalt, pleșuv, cu pântecele revărsat; baba Maranda, vrăjitoarea, e săracă, lipită pământului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de nevroză colectivă dintr-un text precum Iron Maiden sunt imposibil de cosmetizat: "Nu au decât să vuiască mâinile/ De stânci și înjurături ticăloase/ Pe buzele negre ale clopotului din Delfi/ Se auzeau cioburi melodioase/ Prin ceața târgului de sentimente/ Bocitoarele din umbra Pământului/ Ieșeau din izvoare să întunece lumea/ Caii fugeau speriați pe acoperișul cerului/ Ca tunetul fără sfârșit/ Pe marea întindere a uitării/ Trecea umbra fără trup a căpcăunului fosforic/ Cavalerul trac împărțea fețe pătrate/ Cămășilor în frac solemn
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ilustrare a poeziei simbolistului Traian Demetrescu, poetul orfic, maudit, alungat de lume, plâns însă de femeie, însoțit doar de lira sa, adică de poezie, și care întoarce orgolios spatele unei mulțimi de femei evident îndurerate. Cortegiul de menade sau de bocitoare îl însoțește. În general, poetul întoarce spatele societății dedicându-se în exclusivitate artei sale într-o insolitare orgolioasă și melancolică. Orfeu devine modelul exemplar pentru culminarea stărilor poetice, pentru cocktailul decadent care aduce arta în preajma cruzimii, expresie a pesimismului visceral
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Un alt tablou intitulat Salomeea (ulei pe carton) reia datele scenei din tabloul comentat mai sus. Un alt confident separă pe Salomeea de cortegiul de femei, însă atitudinea acestora s-a diversificat. Câteva plâng moartea sfântului asemeni unui cor al bocitoarelor, altele, mai depărtate, în fundal, parcă abia au primit vestea și se grăbesc să ajungă la fața locului. Călăul, sau doar un servitor, se află într-o atitudine de prosternare la picioarele Salomeei. Scena păstrează o anumită ambiguitate, nu știm
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dimensiunea sa transcendentă. Confidentul a preluat însă culoarea cruzimii, a păcatului, roșul, ceea ce nu reprezintă un transfer de responsablitate, ci o punere în prezență, o cezură, precum și o desolidarizare a Salomeei de actul crud. Ea apare ca îndoliată, ca o bocitoare retrasă în suferința sa, fără să mai afișeze nimic din ceea ce definea feminitatea devorantă a Salomeelor decadente. Fără îndoială, din ciclul picturilor având-o ca temă pe Salomeea, aceasta afișează cel mai pronunțat influența iconografiei bizantine. O altă variantă interesantă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în ajunul Floriilor, simplă coincidență cu pomenirea biblicului Lazăr. Oricum, materialul de teren ilustrează un obicei de primăvară distinct, cuprinzînd elementele de bază care-i asigurau mecanisme proprii de funcționare: o schemă ritualistică parcursă de eroul tutelar, un alai de bocitoare, un text literar consacrat și explicativ; de asemenea, un sistem adecvat de credințe, ca totul să se încheie cu o formulă obișnuită de urare. Un studiu amplu și relevant ca informație și concepție l-a consacrat lui Lazăr, cu ani
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la Caloian se fac pomeni exact ca la mort. Mihai Pop insista asupra caracterului profund funerar al acestui obicei: „Înmormîntarea fictivă, ne spune autorul, se făcea după toată rînduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, un altul rolul dascălului, cu bocitoare și cădelnițare, înainte de a fi lăsat în apă. În unele locuri era așezat într-o mică cutie de scîndură în formă de coșciug. Scaloianul nu putea atinge mai mult de 50 cm. El era lăsat să plutească pe apă, împodobit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
devenit „altcineva”. Așa cum bătaia este „ruptă din rai”, după cum meșteșugurile, artele și ocupațiile, scrierea și hrana au fost experimentate „prima dată” de anumite divinități civilizatoare, și plînsul ritualic s-a impus prin divinități competente. Preotesele aflate în slujba lor, practicantele, bocitoarele profesioniste imită plînsul modelator. În Caloian, plînsul „maicii bătrîne” este mimat de cortegiul funerar al fetelor, iar în Miorița, oricît s-ar părea de ciudat, de însăși turma de oi, în frunte cu mioara, nu întîmplător „năzdrăvană”. Nu vreau să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]