165 matches
-
i se acordau valențe magice; ele se întemeiau, în general, pe analogia lacrimi=ploaie. Plânsul ritual, în cadrul ceremoniilor funebre (bocetul), e cunoscut aproape la toate popoarele europene; la unele dintre ele, cum e și cazul dacoromânilor, a existat și instituția bocitoarelor profesioniste: ele au contribuit la cizelarea artistică a unor texte poetice funerare de mare profunzime și sensibilitate umană. Pe lângă tristețea despărțirii, aceste cântece funebre constituiau un adevărat ghid pentru sufletul „dalbului de pribeag“ în lunga și anevoioasa călătorie în lumea
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
deoarece un puseu de comă diabetică, pe căldura înăbușitoare a lunii august, a apucat-o pe uliță la câțiva pași de casă, unde o așteptam cu toții. Ca și supărările, bucuriile prea mari pot fi fatale unor vârstnici tarați. Păcat că bocitoarele care au jelit-o nu s-au ridicat la nivelul înalt al pălimăriței Catrina, care excela în tehnica bocitului la morți. Bunicilor, mai puțin lui Constantin, pe care-1 știu doar din povești, le datorez enorm de mult, mai ales pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început să interceptez semnale de la licurici ca mine prinși în capcane la diferite etaje superioare. Undeva se tânguia o sirenă, o bocitoare plătită din banii contribuabililor. Când în sfârșit am ajuns la clădirea mea, la căminul meu, toate ferestrele erau în întuneric, cu excepția uneia de la primul etaj, o fereastră de la apartamentul tânărului doctor Abraham Epstein. Și el era licurici. El a scânteiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de unde vine; e femeia aceea Îmbrăcată În negru care merge pe San Isidro, În negru poate fiindcă e culoarea cea mai potrivită cu viața ei sau poate fiindcă fata ei nu s-a mai Întors niciodată, cu un chip de bocitoare și părul negru ca pana corbului, ud din pricina transpirației, căci e veșnic asudată și picăturile de sudoare Îi șiroiesc pe față și poate fi recunoscută de la mare distanță și Carlos o zărește cel dintîi și-și spune În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
joacă rolul mortului. Acesta este așezat într-un coșciug sau într-o ladă. Este pus într-un car, căruță. Cortegiul se constituie din: tineri mascați, în față cu crucifixe și steaguri ,apropiați ai acestora,carul cu mortul și pe laturi bocitoarele. În spatele carului erau rudele: soțul sau soția, fii, nepoți, toți mascați. Ca la o înmormântare reală, pe traseu se fac opriri când preotul citește dintr-un fel de Biblie , fraze ce-l satirizează pe decedat. Preotul folosește în loc de tămâie, în
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
pe care o redam alăturat, Liviu Antonesei Îngăduie și Întâlnirea cu povestea autorului: ,, Nu au decât să vuiască mâinile/ De stânci și Înjurături ticăloase/ Pe buzele negre ale clopotului din Delphi/ Se auzeau cioburi melodioase/ Prin ceață târgului de sentimente/ Bocitoarele din umbră Pământului/ Ieșeau din izvoare să Întunece lumea/ Caii fugeau speriați pe acoperișul cerului/ Că tunetul fără sfârșit/ Pe marea Întindere a uitării/ Trecea umbră fără trup a căpcăunului fosforic/ Cavalerul trac Împărțea fete pătrate/ Cămășilor În frac solemn
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
următoare s-a Învinețit la față, vocea i-a devenit stridentă și a Început să tremure din tot trupul. Starea ei era atât de jalnică, durerea ei atât de palpabilă, Încât ceilalți au privit-o cu uimire. Femeia era o bocitoare, plătită dinainte să vină și să plângă În casa mortului, jelind oameni pe care nu-i văzuse niciodată. Bocetul ei era atât tulburător, Încât celelalte femei nu s-au putut abține să nu izbucnească și ele În plâns. Trezindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
văd ziua. Pe întuneric, noaptea, „nu intră“. Musai să fie soare, însă lumina crudă deranjează. Uneori am pornirea irepresibilă să „las cu limbă de moarte“ ca la înmormântare să-mi aducă, în loc de fanfară, zongoră, afet de tun sau cor de bocitoare, o veche bandă de magnetofon cu Shine On You, Crazy Diamond - probabil cea mai frumoasă partitură din ceea ce numim generic muzică rock. Am citit cândva spusa lui Arthur Rubinstein, după o intervenție chirurgicală care se putea încheia prin obștescul său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
trebuie să gândească. Cum să nu le fie recunoscători? Iar la biserică se îngenunchează. Nu e nici o rușine, nu-i așa? Cotidianul, 1-2 decembrie 2001 Cum să devenim optimiști în timpul iernii — Prea vă place să vă văicăriți. Un popor de bocitoare! — Mă uit în jur să văd cu cine vorbește. Nu suntem decât noi doi, iar el se ține de francez. Care popor? — Asta de la Miorița vi se trage, continuă Pastenague. Și-l las să vorbească, ce să fac... Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
pragul ușii pe doamna Brener care-și strîngea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. CÎinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrînă. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să-i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați-mă, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din Petelia, găsite în morminte, seco- lele IV-III î.e.n. ; cf. 81). La populațiile „primitive”, motivele în discuție (drumul labi- rintic, copacul-călăuză, refuzul altor ființe de a călăuzi etc.) sunt foarte bine conservate. La populația Dayak din insula Borneo, de exemplu, bocitoarea recită un text ritual prin care caută un mesager care să meargă în „lumea de dincolo” pentru a anunța sosirea iminentă a sufletului defunctului. Animalele, păsările și peștii invocați refuză rând pe rând și doar Spiritul Vântului acceptă misiunea. Acesta
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să nu li se supună fără condiții, darmite să te mai lupți cu ei! Mi-e silă și mie de a lupta cu morile de vânt, însă situația mă obligă de a rezista. Te uiți în jur, o țărișorcuță de bocitoare, toți se vaicără, se plâng, și-i așteaptă pe americani. Cineva, chiar azi (18.04.2000), spunea acolo la voi, la radio, despre elita noastră politică, care „este așa cum a fost crescută de acel regim”. și dacă mai adăugăm și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lua din mâna tatălui său pălăria și bastonul. Consideră necesar să adauge: — Nimic nou. Doar că țara se duce de râpă. Bătrânul ridică din umeri: —De cincizeci de ani aud necrologurile astea. Țara așa și pe dincolo. Și Între timp bocitoarele sunt la doi metri sub pământ, iar țara progresează din zi În zi. În ciuda lor. Cu cât e mai chinuită, cu atât Înflorește mai mult. Nu mă Întrerupe, Efraim. Dă-mi voie să-ți povestesc ceva nostim. În timpul revoluției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
peste câțiva ani vom putea spune că am ieșit dintr-o epocă, abia atunci se va chema că a meritat. Observație 2012: Astăzi cred că a meritat. Anticorupția e inumană 2 februarie 2011, România liberă Cam asta deduci din corul bocitoarelor formate din politicieni, avocați și moderatori TV. Un om pățește ceva la tribunal, leșin, atac de cord sau atac cerebral, nu e deloc limpede, pentru că avem declarații contradictorii de la medici. Îmi pare rău pentru sănătatea sa și-i urez cele
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
de milioane de vorbitori de engleză de pe întreaga planetă să afle ceea ce putea să rămână un secret numai al nostru, al românilor: că Daniela n-are talent. Filozoful certat de sot ´ ia lui Ștefan Doru Dăncuș, autorul volumului de reflecții Bocitorii. Așteptătorul (Singur, Târgoviște, 2007), are aerul unui om nemulțumit de întreaga umanitate. Cel mai mult îl exasperează și îl dezgustă moda lamentației, care, întinsă pe aproape toată planeta, a devenit, într-adevăr, o formă de decădere morală. Chiar și în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tata. Sammler era pe cale să Îi dea replica, dar mai multe pulsații lămuritoare Îi trecură prin minte și Îl făcură să vadă lucrurile În altă lumină. Desigur. A, da. Angela avea probleme personale cu doctorul Gruner. Angela nu era o bocitoare, nu ca Margotte cu cota ei anuală ridicată de lacrimi. Dacă Angela arăta atât de palidă Încât până și părul În șuvițe, de obicei atât de strălucitor și de sănătos, părea să se zbârlească uscat - și Sammler avu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele au bocit-o pe neneaca după vechi obicei. Tulnicăresele, cu sunete prelungi, au dus vestea jalnică la huțulii de peste șapte munți și șapte văi. Părintele Ilie i-a făcut cântarea de veșnică pomenire și a rânduit-o în cimitirul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chit! Dacă nu poți pleca acasă și devii muritor te vom conduce pe ultimul drum; avem noi un loc liber la cimitirul central, cu dric alb, cai negri, fanfară, flori, 89 coroane. și pentru că n ai rude vom angaja niște bocitoare calificate să te bocească după regulile unui muritor. Aurora: Dar, cu ce vorbe să te bocească? Să ne lași o listă cu vorbele care-ți plac. Profesorul: La mormănt voi ține eu o cuvăntare cu vorbe patetice; tu n-ai
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nu ne considera oameni lipsiți de cuvânt ne construim scuze. Sistemul scuzelor care ne justifică nereușitele necesită mai multă muncă decât ar fi necesară pentru împlinirea promisiunilor. Bocetul joacă un rol de marker ontologic: în funcție de intensitatea lui (și de mulțimea bocitoarelor) se descoperă valoarea existenței mortului, demnitatea sa ontologică. Ceea ce arată că măsura importanței unei existențe este dată de legăturile afective prin care ceilalți sunt legați de el. În fond, mulțimea participanților la înmormântare, numărul coroanelor, fastul ceremoniei, sunt elemente considerate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați‑mă, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
groapă pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce nu aveai unde să ascunzi. Caii intrau în nămol cu tot cu hamuri, roțile despărțeau apele: cele de-a stânga, lacrimi pentru cei care au rămas, de-a dreapta, lacrimi pentru fericiții care se duc. Bocitoarele jeleau despre un Noe ce-a uitat să mai vină, mamă-sa despre o moarte ce-a uitat să mai plece; mătușa Casandra blestema cerul: i-a murit casa de pământ deasupra copiilor, mormântul era acoperit cu șindilă și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mijloacele și tehnica necesare pentru a-i Înmormânta. Se mai spunea că propunerea maphiei fusese primită cu brațele deschise de agenții, deja obosite de irosirea științei sale de milenii, a experienței sale, a know how-ului său, a corurilor sale de bocitoare, În organizarea de funeralii pentru câini, pisici și canari, din când În când un papagal, o broască țestoasă catatonică, o veveriță domesticită, un gușter de companie pe care stăpânul obișnuia să-l poarte pe umăr. Niciodată n-am căzut atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ei! Păi dacă fiecare e pentru el și nu mai e loc pentru avutul obștesc... Junglă, de ce n-ați anticipat? Gicu Îi Îndeamnă pe Sandu și pe Gore să dea ceștile pe gât. Hai, că vine ibricu`! Prea plângeți ca bocitoarele... Facem și plantoane, dacă e cazul, eu nu mă opun, sunt deschis la dialog. Da` să fie cu alarme de exercițiu, mai ieșim și noi din casă, dosim damigeana În spatele butoaielor și ținem ședință de stat major. Cine ține ordinul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
urechea sa și șoptește: — De astăzi Într-un an, să fii la Isfahan, ca să vorbim. Khayyam nu este sigur că a Înțeles bine, simte un soi de șovăială În suflet. Personajul Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva Îl amețește, urletele bocitoarelor Îl asurzesc; nu mai are Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să dea din cap În tăcere. Pe drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
slăbit de boală, dar Îngreunat de moarte, și Îl duc În procesiune până În tabăra sa. Femeile s-au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea lângă Terken când au ajuns până la el primele țipete. Un eunuc plecat după vești se Întoarce tremurând: „Nizam al-Mulk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]