117 matches
-
valoare adverbială; (c) spre deosebire de texteme, "sintagmele stereotipe" se pot converti cu ușurință în determinanți adjectivali sau adverbiali, asemănători comparațiilor gramaticalizate. (A se confrunta din acest punct de vedere transformarea atributivă Vecinul [meu] a înghețat bocnă → Am întâlnit un vecin înghețat bocnă cu transformarea Vecinul [meu] s-a făcut luntre și punte → *Am întâlnit un vecin făcut luntre și punte. Chiar dacă, din punct de vedere strict gramatical, transformări de factura celor din ultimul exemplu nu sunt imposibile, ele sunt blocate, sub raport
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sale. Nici a (nu) avea, nici habar nu cuprind în ele însele vreo trăsătură semantică aptă să ne sugereze semnificația globală a "perifrazei": "a ignora" sau, mai exact, "a (nu) ști (nimic)". În schimb, în cazul "sintagmei stereotipe" a îngheța bocnă (tipul II), "conținutul" de bază rămâne acela al verbului ("a îngheța"), iar determinantul cantitativ bocnă nu îl modifică, ci doar îl amplifică. Prin urmare, în niciuna dintre aceste situații nu avem de-a face cu o scindare a "conținutului", dat
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aptă să ne sugereze semnificația globală a "perifrazei": "a ignora" sau, mai exact, "a (nu) ști (nimic)". În schimb, în cazul "sintagmei stereotipe" a îngheța bocnă (tipul II), "conținutul" de bază rămâne acela al verbului ("a îngheța"), iar determinantul cantitativ bocnă nu îl modifică, ci doar îl amplifică. Prin urmare, în niciuna dintre aceste situații nu avem de-a face cu o scindare a "conținutului", dat fiind că ambele expresii comportă o semnificație unică, justificabilă doar prin calitatea lor de "discurs
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
exista și de a intra în inefabilul lumii tainice. 25 Cu vremea nu te poți pune, nici cu vremurile, de altfel. Am plecat la Dorna sănătos, atât cât poate fi omul la o vârstă înaintată, și m-am întors răcit bocnă. Acest februarie nu părea amenințător, cu temperaturi de iarnă blândă, cu ceva zăpadă, mai multă la munte. Însoțind câteva ore nepoții la schi și patinaj, m-a prins frigul. Vatra Dornei pare orașul apăsat și el de vremurile noastre mohorâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se Închină cu smerenie În fața nobilului stăpân, poftindu-i pe Înalții domni să intre. Conrad și minis terialii pășiră Înăuntru, iar ceata slujitorilor se adăposti Într-un șopron de lângă colibă. Se făcuse foarte frig, și după atâtea ceasuri, oamenii Înghețaseră bocnă. Înăuntru era cald și mirosea puternic a fum. Se vedea că gazda se străduise din răsputeri să facă curat. Laița era așter nută cu fân proaspăt și Conrad se așeză oftând ușor. — Spune-i măritului domn ce ai văzut, i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acum ce zic eu ! Noi eram sculați la 6 dimineața și trimiși la cules porumb ; studenți la Medicină, până în anul șase am fost. Și cu ce ne țineam noi la 6 dimineața, uneori după 15 octombrie, când știuleții erau înghețați bocnă ? Ne țineam cu votcă SĂniuța și cu țigări Carpați. V.A. : Ați fumat ? A.M.P. : Da, da, am fumat țigări Carpați. Mi-amintesc și acum că un coleg al meu care m-a văzut fumând mi-a zis : „Vai, să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dormim pînă În zori. Luna nu se vedea, iar noaptea era foarte Întunecată, așa că am pipăit cu degetele cum să Întindem păturile și ne-am Învelit cît de bine am putut. După cinci minute, Alberto mi-a spus că Înghețase bocnă; i-am răspuns că bietul meu corp era Încă și mai rece. Dar fiindcă nu făceam Întrecere cine Îngheață mai tare, am decis să atacăm problema și să căutăm niște vreascuri cu care să Încropim un foc și să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru motivul enunțat mai sus. Sărmanul părinte Chelaru a fost transportat în mașină deschisă de la Bacău la Roman pe timp de iarnă, cu ninsoare și frig de crăpau pietrele. Când revenea la Bacău, îmbrăcat numai cu zeghea respectivă, era înghețat bocnă. În aceste condiții, cred că nici nu a mai avut forță să se apere pe timpul procesului. Fapt este că Părintele Chelaru n-a declarat toată suma de bani cheltuită, ca să nu fie nevoit poporul ca să mai plătească multe mii de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sau, poate, șampanie? — Whisky fierbinte, spun recunoscătoare. Mersi. Iau câteva înghițituri și închid ochii, lăsând căldura să mi se răspândească în tot corpul. Ce bine ar fi să ajungă și la picioarele mele, care, sinceră să fiu, mi-au înghețat bocnă. Domnișoara de onoare! țipă Suze brusc. Unde-i Bex? Hai la poză. Deschid ochii. — Aici! strig, dându-mi cojocul jos de pe umeri. Luke, ține-mi și mie paharul, te rog... Mă grăbesc prin mulțime și mă alătur lui Suze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tentați să guste excelentele preparate culinare sau să admire dansatorii de samba, luptătorii de "capoeira" sau faimoasele "mulatas". Pentru noi, Copacabana însemna kilometri de plimbare pe malul oceanului, în cântul valurilor și sub briza răcoroasă, o bere "estupidamente gelada" (rece bocnă), băută la o terasă, sau "laptele" răcoros și înviorător al unei uriașe nuci de cocos, consumată la unul din zecile de chioșcuri de pe plajă. După apusul soarelui, apărea o distracție în plus pe Avenida Atlantica expozițiile artizanilor, cu minunate obiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și la liderii politici care continuă să-l recupereze pe Ceaușescu și ideile comuniste. În fond, acesta este pământul În care sapă istoricii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului În România. Pământul memoriei. Uneori, cu mari dificultăți. Amintirea e bocnă, pare Înghețată, greu de străpuns. Alteori, amintirea este ca o pulbere sfărâmicioasă În care nu e simplu să filtrezi secvențele de aur printre momentele de furie, neputință, printre contradicții și limite, printre emoții și vehemențe trecătoare. De ce ni se spune
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cumpăr înghețată. Nu se întorsese cu cărțile până am ajuns eu, așa că am așteptat-o în fața biroului ei cu înghețata în mâna stângă. Doi bătrâni care citeau ziare îmi aruncau din când în când priviri mirate. Din fericire, înghețata era bocnă, așa că mai avea până începea să se topească. M-aș fi simțit cumplit de prost dacă ar fi început să-mi picure la picioare. Pe biroul ei stătea deschisă, cu fața-n jos, o cărticică. Arăta ca un iepuraș. Călătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
interiorul capului meu. Ca să mă conving, m-am dat jos din pat și am privit pe fereastră. Mi-am dat seama imediat ce se întâmpla. Sub fereastra mea, trei bătrâni săpau o groapă adâncă. Vârfurile cazmalelor se ciocneau de pământul înghețat bocnă și scoteau sunete stridente. Reverberația lor în urechile mele mi se părea ciudată. Poate din pricina frigului. Sau poate pentru că mi s-au întâmplat prea multe în ultima vreme și nervii mei erau încordați la maximum. Ceasul arăta aproape ora zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-a căzut Încă, și existența unor asemenea valori deocamdată imuabile În lumea noastră sublunară Îmi dă Încredere. Încrederea să transfer, din lumea empirică În cea empireică a literaturii, cu rezervele și ghilimelele de rigoare, o mărime investită hermeneutic. Texte bocnă, texte reci, texte călîi, calde, fierbinți și incandescente - În funcție, desigur, de „contactul de lectură” al subiecților cu obiectele astfel valorificate caloric. Texte care mă Îngheață - suport ce suport, bine Îmbrăcat, după care o rup la fugă -, texte friguroase, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu i-a omorât nici Grecu și nici vreun alt sergent. Au murit! Erau minus 20-25 de grade, pe covertă zăpada era de un metru sau de un metru și ceva și acolo erau puși morții. Până dimineața morții înghețau bocnă. Trebuia să fie transportați la cimitirul din Periprava. Erau repartizați doi care să transporte mortul. Când îl luai de pe covertă, mortul era precum lemnul. Nu putea fi transportat pe vreo targă pentru că nu puteai înainta prin zăpada mare. Sistemul de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
reale dintre cei doi frați. Deși afară "viscolul urla", Stavrache aude glasuri de oameni și bătăi în ușa de la drum a prăvăliei. Erau doi oameni înfofoliți din cauza viforului, care solicită găzduire peste noapte, întrucât caii erau „prăpădiți“, iar ei înghețați bocnă. Argații duseră caii în grajd, traseră sania în curtea hanului, iar călătorii intrară la căldură. Când Stavrache veni cu mâncarea, unul dintre cei doi bărbați se culcase în pat, cu spatele la el și hangiul se aplecă peste omul de pe pat, care
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
nu se temea. Tot drumul, de la Plevna la Nicopole lângă Dunăre era semănat cu trupuri de prieteni și dușmani, cea mai mare parte însă turci care părăsiseră Plevna hămesiți de foame. Zăceau și ședeau trântiți în șir morții, toți înghețați bocnă, înțepeniți pe loc, cum se nimerise. Alții ridicau mâinile spre cer și mureau. La căruțe stăteau caii și cărăușii erau apucați de îngheț. O ceată a fost găsită în jurul unei roți din care ațâțase cea din urmă nădejde de foc
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]