538 matches
-
Când propunea ceva, nu era niciodată refuzată. Pe când se ridicau să plece, Margaret a mai Întors o dată capul să se uite după băiatul cu maioul Berkeley, dar nu mai era acolo. A privit În jur, la mesele așezate În fața celorlalte bodegi. Se aștepta să-l vadă pe jumătate ascuns pe după vreun stâlp sau pierdut prin mulțime, Însă n-a văzut nimic. Fusese acolo la masă cu o clipă În urmă și-acum nu mai era. — Gândește-te ce distracție minunată ne
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că o să-și cumpere ceva de mâncare din sat și că o să găsească un loc unde să doarmă. I-o da cineva un pat! N aveau de ce să-l refuze, doar avea bani, dolari americani! S-a oprit la o bodegă. Câțiva bărbați jucau cărți și beau cafea. Lui i s-a făcut brusc foarte foame. și-ar fi dorit o chiflă, una dintre cele dulci și lipicioase pe care i le cumpăra Întotdeauna Karl când mergeau la oraș. De partea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doar pentru sine: M-am săturat! Nu mă cheamă Macavei și nu Îmi plac dulciurile! Doamna Alieta nu are decât să plătească pe altcineva. Să mai cucerească și alții Plevna, Grivița ori Smârdanul. Eu mă am bine cu turcii. Proprietarul bodegii nu avea nici el nimic de obiectat: tot la două luni mergea și el la Istanbul pentru aprovizionare. 5. Camera Eleonorei era luminoasă și caldă. Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mobilă, nimic nu i se mai părea peste puterile sale. În local nu era nimeni. S-au așezat la o masă și au Început să citească meniul așteptând să Îi Întrebe cineva ceva. În vremea asta noi doi mâncam În bodega foarte șic de altfel de lângă Maria Tereza. Așa Îi zicem noi cetății unde s-a oprit și Împărăteasa pe când mai trăia. Ideea a fost a mea, ceea ce Însemna că tot eu urma să plătesc. Domnul Tobă ne-a ajuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ne va găsi și nouă loc undeva, Într-o pictură de-a lui. Domnul Tobă se uita la mine, eu mă uitam la el, a treia sticlă era demult goală, ghidul dormea, iar În piață se crăpa de ziuă. Patronul bodegii făcea nota de plată plângând ca un bărbat adevărat. Spera că fata aceea să fi ajuns la Ferihegy 2 și de acolo mai departe. Uneori, mai departe poate fi chiar acasă, zise el Întinzându-mi petecul ăla alb de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru mine, finanțist de formație și șef de promoție. Și mai spune că nu se Înțelege cine scrie și cine vorbește, cine doarme și când se trezește și cine ascultă. Un lucru, unul singur, i se pare ei limpede: patronul bodegii a plâns, de unde reiese că avea suflet, drept pentru care ne-a dat vinul În cinste, cum se mai spune. Recunosc: Sunt finanțist ca mulți alții, deci un tip fără imaginație și fără vocabular, cap pătrat, privire obtuză. Inculți. Adepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu. Nu cred că vreau să plec undeva. — Bun. Îmi poți spune o replică din Casablanca? — Poftim? O replică din Casablanca. Simțeam că eram de-a dreptul depășit de toate astea, dar am făcut așa cum mi-a cerut. — „Dintre toate bodegile din lume, ea a trebuit să intre într-a mea.“ — Bine, încuviință Randle. Cine spune asta? — Bogart. Rick. Personajul sau actorul? — Nu are importanță. Ți-l poți imagina spunând-o? — Da. — Filmul e color sau alb-negru? — E alb-negru. El stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și ce scrumbie! Gureșa coană Catinca îi primea la "Trei sarmale", cu Cotnar natural ori cu pelin brumat. Și mai fuseseră serile la "Viață lungă", cu Victor Iamandi ori prolonjeurile la capăt de Copou și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu. Lumea asta pe veci apusă turna atîta tristețe pe linia gurii lui, atîta amărăciune în ochii lipiți de orașul plasat între cele șapte coline, cu o casă-n dealul Tătărașilor, rămasă neterminată. La roșu. Tîrgul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cuvintele erau mai bune de mîncat. Degeaba încerca Iordan să mă culturalizeze gastronomic: "E ziua ta, facem ce vrei tu". Și, prozaic (mi se părea scandalos de prozaic cu gourmentismele lui): "Întîi mîncăm la Capșa". Cristoase, în cîte restaurante, braserii, bodegi, baruri și lactobaruri nu ne-am întîlnit. Și cum mai alergam după firma roșie cu hieroglife a restaurantului chinezesc de pe "Ana Ipătescu". Și cîte prăjituri Pompadour, de 3 lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de sticlă izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de tablă care masca ascunzătoarea. Era prea devreme și bodegile din Piața Săracă și cele de pe Calea Galați încă nu se deschiseseră. Se așeză pe stinghia băncii din părculeț și arestă un chiștoc de lângă picior. Fumul își făcu preț de o secundă veleatul prin gură, după care își urmă plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de a se teleporta, ale pescarilor braconieri de a deturna cursul Dunării pe deasupra orașului, ca un uriaș pod de apă aerian pentru a putea doborî peștii cu praștia, ale soților încornorați de a se înființa în biserici și câte o bodegă; ceea ce răsese lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-mpiedice și de vechile cioturi. Cum-necum, Primarul le-a dat loc de casă în cartierele Chercea și Radu Negru. Putem admira și acum în arhitectura cu design modern a peisajului citadin: caii cu trăsuri, alături de Cielo, Volvo, Espero și Nubira. Bodegile, covrigăriile, cuptoarele pentru cozonaci, alături de pizzerii, cazinouri și cluburi de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel cu Prioripost și coletăria prin poșta rapidă, pompele de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îngăimând rușinat: Bine, dar n-am interpretat încă. Abia acum învăț replicile. Maestre, sunteți modest! Cât de convingător! O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega avea patru mese tăblii înfipte într-o țeavă cu fețe de masă găurite de țigări. Un bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a inventat pentru a ilustra situații numai de el cunoscute: „După strania dispariție a Pâșului, cineva a pus pe urmele lui Frăția, iar la scurt timp a apărut zvonul: de mai multe zile bune, individul își face veacul într-o bodegă, lângă un fost canton forestier, uitat de lume...“; „Calul era deci, fără îndoială, copilul primei și ultimei tentative matrimoniale a lui Dom’ Gavrile zis Pâșul, Supraveghetorul și Paznicul Viselor din Paradisul papagalilor. Fără îndoială, căci văzuse cu ochii lui semnul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
te alegi cu niște cătușe. Îți spun astea ca să nu crezi că am ceva cu tine. Mulțumesc, șefu'! Peste trei luni Ionel trece șpaga dată la capitolul "pierderi". Doar Y este în căutare de alți chilipirgii. Of, candidații ăștia! În bodega "La calul sur" din comuna Cărbunari erau vreo 12 clienți, dintre care doar unul stătea cu o halbă de bere în față pe jumătate plină. Fericitul posesor al halbei cu prețiosul lichid nu se îndura s-o transfere în enormul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Lui nu-i dați nimic, strigă majoritatea. Să-i dea dracu' cu tămîie pe la nas. Se rîde copios, dar pîntecosul nu se lasă și strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă pe deplin, o furgonetă oprește la poarta bodegii. Oamenii dau năvală, înșfacă cîte o sticlă de bere, pe altele le bagă în buzunare și se rățoiesc la burtos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu se lasă și strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă pe deplin, o furgonetă oprește la poarta bodegii. Oamenii dau năvală, înșfacă cîte o sticlă de bere, pe altele le bagă în buzunare și se rățoiesc la burtos: Tu nu, să-ți dea tebecistul pe care îl votezi. Mai împins, mai ghiontit, mai lovit, grăsanul reușește să acapareze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de partidul PDLSDR și cei cu podul erau de la alt partid, aflat la putere. Tiberiu era buldozerist și buldozerul lui era cea mai mare hurdubaie de pe o rază de zece kilometri. Separeul în care se bea vîrtos era la o bodegă și juca rolul de sală de așteptare la W.C. Totuși proprietarul o folosea pentru clienți mai simandicoși. Comisia de constatare și-a anunțat sosirea la fața locului și șeful balastierei, care scormonea la baza pilonilor podului, a convocat toată elita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dat? Nu. Dar am învățat patru clase cu adulții. Cum cu adulții? Erau niște clase cu tot felul de derbedei bătrîni care învățau să scrie și să citească. Bătrîna pensionară a lucrat 15 ani ca femeie de serviciu la o bodegă situată vis-à-vis de o unitate militară. De ce n-ai lucrat mai mult? Am fost angajată la 40 de ani și după 55 de ani nu mai merita. Cum adică? Nici militarii nu mă mai priveau cu interes. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
magazin al cooperativei în parte, descoperind o grămadă de nereguli și de lipsuri, pe care le aduse conștiincios la cunoștință șefilor de la sfat și de la raion. Ca urmare, un gestionar fu dat afară de la magazinul de fieroase și mutat la bodega comunei, iar gestionarul de la bodegă, prins și el cu mâța-n sac, ajunse gestionar la magazinul de fieroase. Cei doi lucrători din comerțul cooperatist însă, în loc să-i poarte ranchiună lui Stelian pentru cele întâmplate, ajunseră să se arate față de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
descoperind o grămadă de nereguli și de lipsuri, pe care le aduse conștiincios la cunoștință șefilor de la sfat și de la raion. Ca urmare, un gestionar fu dat afară de la magazinul de fieroase și mutat la bodega comunei, iar gestionarul de la bodegă, prins și el cu mâța-n sac, ajunse gestionar la magazinul de fieroase. Cei doi lucrători din comerțul cooperatist însă, în loc să-i poarte ranchiună lui Stelian pentru cele întâmplate, ajunseră să se arate față de el deosebit de condescendenți și de prietenoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unde gestionar era un oarecare Ghiță Marangoci, reclamat că vindea cu lipsă la cântar și pentru tot felul de alte matrapazlâcuri. Domnul Marangoci era o veche cunoștință de-a lui Stelian. El nu era nimeni altul decât fostul gestionar de la bodegă, care, fiind prins mai demult cu mâța-n sac și cu mâna zdravăn vârâtă-n gestiune, reușise să scape basma curată, prin schimb de posturi cu gestionarul de la cooperativă, care la rându-i furase de stinsese. Și unul, și altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lăuda și el, ca orice părinte, cu rezultatele feciorului de la școlile cele mari. O ocă de rachiu verde! A comandat bădia. Bodegarul-cârciumarul a făcut ochii mari, el nefiind obișnuit cu asemenea gesturi din partea acestuia. Dar nici cu prezența lui pe la bodegă nu era deprins. Cu toate acestea, odată plata făcută, cel de după tejghea i-a înmânat sticla de un litru cu rachiul cerut. La mulți ani, oameni buni! Vă rog să cinstiți un păhărel și să vă bucurați împreună cu mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca toți ceilalți competitori, și niște petice de hârtie pe care scria diplomă sau premiu. De fiecare dată când eram premiat, niște doamne cu fețe îmbâcsite de vopseluri, de parcă erau niște apași, sau niște domni care miroseau ca butoaiele de la bodega din colț mă pupau de zor și-mi spuneau că voi ajunge ca unul Paganini, lucru care mă întrista mereu, pentru că, auzisem eu, acel Paganini se îmbolnăvise grav din cauza unui sifilis tratat cu mercur și, în cele din urmă, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
crede. Scene de teatru absurd. Rămânem ionescieni pe vecie. Și mă înspăimânta faptul că trebuia să ajung în România pentru a fenta gropile patriei, pentru a căuta leac pentru diaree, la nicio oră după ce-aș fi mâncat într-o bodegă, pentru a înjura în draci birocrația despre care știu că este încă în floare, pentru... Și mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]