918 matches
-
pînă la consternare: pur și simplu nu-l puteai categorisi. Să ne amintim că atunci, în 1997, cartea stîrnise senzație nu atît prin noutatea informației - în fond era vorba de istoria știută a românilor - cît prin insolitul interpretării ei. Lucian Boia venea cu o viziune care ne deconcerta, căci nu eram obișuiți să ne privim istoria așa cum ne cerea cartea. Pînă atunci crezusem că adevărul istoric e obiectiv și că nu poate fi decît unul, numai că Lucian Boia ne arăta
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
ei. Lucian Boia venea cu o viziune care ne deconcerta, căci nu eram obișuiți să ne privim istoria așa cum ne cerea cartea. Pînă atunci crezusem că adevărul istoric e obiectiv și că nu poate fi decît unul, numai că Lucian Boia ne arăta că adevărul nu numai că nu e obiectiv, dar nici măcar nu e unic. Că sunt tot atîtea adevăruri cîte puncte de vedere pot fi închipuite. și că dacă totuși unul precumpănește asupra altora nu este pentru că ar fi
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
cîte puncte de vedere pot fi închipuite. și că dacă totuși unul precumpănește asupra altora nu este pentru că ar fi mai adevărat decît celelalte, ci pentru că este impus de mentalitatea dominantă. Iar în Istorie și mit în conștiința românească, Lucian Boia își prezenta punctul de vedere, fără pretenția de a-l considera singurul infailibil. Urmarea a fost că admirația unora a fost însoțită de indignarea altora, Boia fiind considerat cînd un autor de o originalitate autentică și creatoare, cînd un demolator
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
este impus de mentalitatea dominantă. Iar în Istorie și mit în conștiința românească, Lucian Boia își prezenta punctul de vedere, fără pretenția de a-l considera singurul infailibil. Urmarea a fost că admirația unora a fost însoțită de indignarea altora, Boia fiind considerat cînd un autor de o originalitate autentică și creatoare, cînd un demolator al miturilor fondatoare ale poporului român. Volumele care au urmat s-au aliniat în siajul interpretativ al aceleiași rețete - istoria nu e trecutul, ci interpretarea pe
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
nu e trecutul, ci interpretarea pe care imaginarul unei epoci o urzește pe marginea trecutului -, șocul primei cărți repercutîndu-se benefic asupra celorlalte: le-a tras în conul de atenție pe care îl croise deja în mentalul românilor. Grație lor, Lucian Boia a devenit cu timpul o figură incomodă și bizară. Incomodă, fiindcă nu putea fi atacat pe seama prestației din perioada comunistă, și asta deoarece nu se număra printre istoricii care își plecaseră fruntea în fața mentalității dominante de atunci; bizară, fiindcă nu
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
vieți retrase. Pe scurt, nu se identifica cu imaginea pe care ceilați și-o făcuseră despre el și nu era dispus să-și irosească timpul în dezbateri TV inutile pe marginea unor controverse istorice. Frumusețea este că, după 2000, Lucian Boia și-a rămas fidel sieși. Nu s-a repezit, ca noua generație de istorici, să emită semnale de obediență față de noua mentalitate dominantă - stîngismul corectitudinii politice - și nici nu a dat semne că, de dragul unor profituri temporare, va începe să
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
începe să rescrie istoria secolului XX în așa fel încît să facă pe placul noilor focare de presiune ideologică. Erau destui oportuniști în cursă ca să se coboare pînă la teapa lor. Dacă totuși încerci o insatisfacție în cazul lui Lucian Boia este că nu-l poți clasifica, și asta fiindcă, dintre istoricii actuali, el a mers cel mai departe în tehnica ecranării propriilor convingeri. Nimic din simpatiile sau idiosincraziile sale nu răzbat în discursul său. E cel mai aseptic istoric în
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
și pe cine preferă în materie de istorie sau politică. Poate scrie la fel de senin despre Marx sau despre Kennedy, despre Carol cel Mare sau despre ONU, și nu cade niciodată în capcana poftei de a vrea să-și convingă cititorul. Boia descrie fără să militeze și interpretează fără să pledeze. E cel mai aproape de neutralitatea intangibilă a idealului istoric. și fiindcă nu poate fi prins în țesătura unei fabule, Lucian Boia rămîne inefabil. Se sustrage etichetărilor și pare suspect de liber
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
în capcana poftei de a vrea să-și convingă cititorul. Boia descrie fără să militeze și interpretează fără să pledeze. E cel mai aproape de neutralitatea intangibilă a idealului istoric. și fiindcă nu poate fi prins în țesătura unei fabule, Lucian Boia rămîne inefabil. Se sustrage etichetărilor și pare suspect de liber. Reversul medaliei este că poate fi bănuit de o anume înclinație evazivă: se eschivează cu tact de fiecare dată cînd e vorba de a adopta o poziție tranșantă. Tehnica lui
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
ezitare trecutul, prezentul și viitorul au totdeauna cîștig de cauză în fața unor interpretări mai puțin convingătoare: nuanțate, ezitante, relativiste... Din păcate, scenariile lor, mult prea perfecte, nu se potrivesc cu o lume mai curînd imperfectă." (p. 213) Interpretarea lui Lucian Boia ia în calcul numeroasele variabile care fac din scena istoriei actuale o lume imperfectă. Modul în care autorul descrie cursa Occidentului spre actuala hegemonie mondială seamănă cu o analiză retrospectivă: să ne închipuim o cursă de alergare în care concurenții
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
adică deopotrivă de slabi. Și totuși, concurentul care s-a deprins de pluton devenind, cel puțin pentru o vreme, jucătorul dominant pe harta lumii, a fost Occidentul. Factorii care au dus la acest triumf sunt analizați cu minuție de Lucian Boia: condițiile geografice (mai ales suprafețele uriașe de pădure), primul salt tehnologic reprezentat de morile de vînt și apă, apoi ridicarea orașelor, dar mai ales apariția științei și tehnicii, amândouă dublate de un spirit expansionist tipic apusean - toate ducînd la configurarea
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
Doinaș, Geo Dumitrescu, Adrian Marino, Monica Lovinescu, Octavian Paler, B. Elvin, Șerban Papacostea, Mircea Zaciu, Z. Ornea, Rodica Iulian, Florin Constantiniu, Nicolae Breban, Tita Chiper, Gabriel Dimisianu, Oana Orlea, Georgeta Dimisianu, Gelu Ionescu, Augustin Buzura, Leon Volovici, Nicolae Manolescu, Lucian Boia, Gerhardt Csejka, Mihnea Berindei, William Totok, Herta Müller sunt oameni cu destine diferite, unele realizate la mii de kilometri depărtare, dar având toți drept numitor comun legătura cu mediul cultural românesc în care s-au format. Toate aceste personalități au
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
contestări excelent formulate științific. Sau acela, stupefiant, că - deși primitiv ca alonjă - acesta își asuma un rol de avangardă culturală, iar opozanții erau trimiși automat în categoria culpabilă a retrograzilor și reacționarilor. Pe urmele studiilor de gen ale lui Lucian Boia și în contradans alternativ cu acelea ale Katherinei Verdery, O istorie "glorioasă" preferă fățiș abordarea mentalitară a chestiunilor legate de mitologia regimului comunist. Disputele, pretextele și efigiile tutelare autohtoniste sunt puse precis în cadrul triumfalist al perioadei, iar criteriile selecției afișate
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
de publicistică Pe ce lume trăim valorifică din plin calitatea de om de cultură a lui Teodor Baconsky, dar și savoir-faire-ul rezultat în urma activității sale diplomatice. Premisa acestei cărți este tocmai ispita autorului de a demitiza relațiile internaționale. Precum Lucian Boia în istorie, Teodor Baconsky se străduiește să arate cât de departe este uneori imaginarul colectiv de esența unor fenomene și întâmplări care țin la un moment dat capul de afiș al actualității în politica internațională. Între farduri și bisturiu este
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
tăbăcite. Pe dracu. Are ea după cine ofta, nu după un hodorog ca mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că de Hliboceanu m-am lămurit înaintea ta. Cum adică să ai grijă cum merg eu cu carul, Dumitre? Păi dacă tu îl urmăreai pe Hliboceanu, cine avea grijă de boii și carul tău, Pâcule? Ia spune! Noroc că ai boi cuminți, că altfel dădeai ori în râpă ori peste carul meu. Doamne ferește! Hoo! Moară stricată. Am tras și eu cu coada ochiului din când în când - a ripostat Pâcu Stii ce îți mai lipsește, Pâcule? Ce? Să mai aprinzi și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
deja cum să urce dealul de la Lutărie... După un firicel de odihnă la Fântâna cu ciutură, au pornit. La cine îi tânjala? a întrebat din mers Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră sub roată când se hodinesc boii...Una două sunteți în deal... Hlibocene, ești un adevărat șăf. Imi place cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o rână acoperișul ista. Am să-ți spun eu, Dumitre. Bunicul meu spunea că pe când era el copchil și o văzut pentru prima oară crâșma asta, acoperișul era și mai tare răsturnat. Abia când i-o pus tinichea și o boit-o în roșu l-o mai îndreptat oleacă. Asta înseamnă că crâșma îi de pe când era bunica fată - cum s-ar spune. Bunica, Dumitre? Poate străbunica sau... Altfel cum s-ar spune locului „La Crâșma din drum?” Poarta crâșmei era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vreme, de când trăim noi laolaltă, ce-am înjghebat? Căsuța asta, care-i ca vai de lume, și-o șură mare și goală, unde ne-am aciuat boișorii. Și pe urmă? DĂNILĂ (leapădă din mână surcelele adunate): Da' fie, Smarandă, că boi ca ai noștri nu găsești să cutreieri șapte sate: porumbi la păr, nalți la trup, țapoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și grași, cum sunt mai buni de înjugat la car. Aud? (strânge iar surcelele) SMARANDA: Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodoronc încoace, hodoronc încolo, carul se strică. Și-apoi vorba ceea: dă-ți, popă, pintenii, și bate iapa cu călcâiele! DĂNILĂ: Apoi de, știu eu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am pățit eu... DĂNILĂ: N-avea grijă, că l-oi hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din culise): Ceală! Hai, Dumane, hai acasă... DĂNILĂ: S-a dus. Taci, că-i cu buche! L-am potcovit bine. Cine-mi mai cumpăra mie boii acuma la târg? Și de unde să mai găsesc alți boi și alt car? Așa, treaba-i făcută; la jumătatea drumului mi-a ieșit ploconu-n cale, și eu l-am înhățat! Car zdravăn, încăpător, care merge, pe deasupra, și singur. Pui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la o umbră, spre așteptare. Sanatate și numai bine! (pleacă cu carul) DĂNILĂ: Mergi sănătos. (pauză scurtă, până iese Costea) Ei, ce-o să zică și el acu'... Ba că-l anină, ba nu știu ce... Eu atâta văd încaltea, că l-am boit cum trebuie pe cumătrul Costea Conovăț. Ia hai, leliță, hai acasă degrabă. Mai rar așa chilipir. Auzi lapte, carne cât poftești, piele de cojoc, lână, parale..., cinci la mână și tot așa mai încolo. Dă-l focului de car, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pur și simplu, și nu se mai trezesc. Editorul meu, Duncan, numește fenomenul ăsta „moartea în leagăn“. În legătură cu Duncan, faptele ar fi următoarele: este ciuruit de cicatrice acneice, iar linia scalpului îi e castanie o dată la două săptămâni, când își boiește rădăcinile albe. Parola de la calculatorul lui e „parola“. Tot ce știm despre moartea infantilă subită este că nu există nici un tipar. Majoritatea sugarilor mor singuri în cameră, în cursul nopții, dar e posibil ca moartea să survină și atunci când copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
neexploatat de suferință. Noaptea asta a fost cea în care am pornit împreună la drum, iar Manus Kelley avea să devină într-o zi Seth Thomas. Între timp, în Santa Barbara și San Francisco și Los Angeles și Reno și Boise și Salt Lake City, Manus a fost alți oameni. Între noaptea aceea și cea de acum, noaptea asta, eu în patul din Seattle încă îndrăgostită de el, Seth a fost Lance Corporal și Chase Manhattan. A fost Dow Corning și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui. Whisky și estradiol. Vodcă și etinil-estradiol. Era așa de ușor că era de speriat. Arunca încontinuu ocheade de taur în călduri spre Brandy. Cu toții fugeam de ceva. Vaginoplastie. Îmbătrânire. Viitor. Sari la Los Angeles. Sari la Spokane. Sari la Boise și San Diego și Phoenix. Sari la Vancouver, Columbia Britanică, unde eram niște expatriați italieni care vorbeau engleza ca pe-o a doua limbă până ce între noi n-a mai rămas nici o limbă maternă. — Aveți niște țâțe de fetișcană, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]