2,653 matches
-
întâlni noii prieteni, la birt, Povestitorul din Simplex, tot atât de discret despre propria-i condiție, sosește în vizită într-o veche casă bucureșteană, în zgomotul asurzitor al unei petreceri de absolvenți, de vis-a-vis. Este epoca locuințelor naționalizate, date prin repartiție, case boierești se degradează, într-o ruină fără speranță. Veselia tinerilor are aerul standard al oricărei petreceri ocazionale, atmosfera este de normalitate, acea stare de echilibru așa de râvnită în zilele noastre de legiuitorul obsedat de copleșitoarea prezență a evenimentului negativ. Or
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
răscoalei lui Tudor cer Le Constitutionnel și Le Libéral, Journal de Franfort și pachete cu cărți de la Paris. Cei care comandă sînt fețe bisericești, Neofit de la S. Episcop, hatmani, postelnici, vel cluceri și medelniceri. Prin anii '30, între atîtea cinuri boierești, își face loc un oarecare M. Exarchos, docteur en médecine. Pînă la căftănirea culturală de la jumătatea secolului XIX nu mai e mult. La o sută și mai bine de ani după darea de seamă a ursuzului agent austriac apare, la
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
nuntă, cam așa un refuz e întors către sine din câteva cuvinte: "Umblă vorba că ai dat toată solda de la război pe o pendulă nemțească cu arcuri și greutăți, care se așază pe perete și cântă timpul, ca în casele boierești. Și mai spun zvonurile că noaptea n-ai somn și umbli prin grădină ca să te schimbi în zburător sau în altceva, și de aceea porți o carabină veche, cu care împuști lupii și vulpile ca să nu-ți fure taina, din
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
lui Negruzzi, Russo, Kogălniceanu ori Alecsandri, palpită, cu intensitate diferită, Iașul pașoptist, Bucureștiul aceleiași perioade se oglindește doar la Anton Pann. Nu numai atmosfera mahalalei, obiceiurile zilnice, lumea pestriță a meseriașilor, a hanurilor, a cîrciumilor, ba chiar și a caselor boierești umplu paginile pannești, dar întregul oraș e perceput cu ochi artist. Detaliile unei realități familiare ne întîmpină la tot pasul: "Bețivii toți strînși colac/ Pe la grădini beții fac,/ Prin mahala la Izvor,/ Și la Breslea în pridvor,/ Dar mai mult
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
paradis pierdut. în deceniile următoare, topos-ul în cauză va deveni loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
8. Finalul nuvelei Vântul de martie e insinuant și în alt sens. În varianta publicată în presă, nu exista episodul ulterior evenimentelor propriu-zise, adică acela al uciderii unuia dintre țărani de către celălalt, din cauza invidiei provocate de împărțirea ad-hoc a loturilor boierești. Nu se crea numai o scenă paralelă față de finalul Bijuteriilor...; trimiterea, indirectă, la Rebreanu ("Cu pământul nu e de glumit") camuflează, de fapt, o profeție sumbră. O punere ironică în abis? Paradoxul "Concertului pentru orchestră simfonică" al lui Pius Dabija
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
a }ărilor Române, aventurile politice prin care ele au trecut, care erau clasele sociale și raporturile dintre ele; apoi, cum se îmbrăcau și cum locuiau boierii, cum se distrau, cum arătau Bucureștii revăzuți mahala cu mahala, ce însemna un palat boieresc în exterior și în interior - totul surprins de un ochi exact, evaluator al dimensiunilor și al prețurilor. Ghica aruncă asupra realității o privire de savant. Nimic nu e mai convingător în ochii lui decît compararea cifrelor din diverse locuri și
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
de "boier cu ceacșiri și cizme roșii, cu o giubea soioasă îmblănită cu nafé și în cap cu un ișlic în patru colțuri; degetele boierului erau pline de inele de rubin, de smarald și de diamant. Era așteptat la sfatul boieresc, și de la dînsul depindea realizarea cugetărilor patriotice ale boierilor" (Băltărețu). Prietenul său, "prințipul Zamfir", urcă și mai sus pe treapta nebuniei vestimentare, semn sigur al nebuniei pur și simplu: ,Gros la burtă, alb și rumen la față și cu mustățile
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
mici personaje, toate "indimenticabile". Aristocratul Ion Ghica împarte cu inginerul spiritul textului. Observăm, mai întîi, un aristocratism afișat: scriitorul se plasează pe el însuși, spontan, în vîrful piramidei sociale, comentează de pe picior de egalitate sau privește de sus marile familii boierești; numele proprii prezente în Scrisori, ca persoane cunoscute sau apropiate prozatorului, formează cel mai complet Gotha românesc. Față de toți ceilalți oameni întîlniți pe parcursul vieții sale, Ghica manifestă dispreț, îngăduință sau comiserațiune - chiar și în cazul unor buni prieteni ca Bălcescu
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
încetat vreo clipă să-și facă politica pe blogul personal. Aproape că am putea spune că a fost 9 luni la sanatoriu, la recuperare, dacă mizeria și sărăcia din astfel de stabilimente în România s-ar putea compara cu „pensionul” boieresc al detenției d-lui Năstase.", a scris CTP, pe Gândul.info. Jurnalistul a subliniat că închiderea lui Năstase în condițiile deja menționate n-a făcut decât să creeze imunitate și față de închisoare pentru "Sistemul Roș-Albastru". CTP concluzionează că "greucenilor nu
CT Popescu: Le-a trecut la toți răul de pârnaie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79842_a_81167]
-
potrivit istoricilor, se pare că au venit odată cu tătarii, fiind aduși de aceștia. Ajunși aici, ei au trecut în stăpânirea domnitorilor noștri, care au dăruit dintr-înșii mănăstirilor și boierilor. Așa se face că, cei mai mulți dintre țigani, trăiau în preajma curților boierești, a mănăstirilor sau la marginea târgurilor, fiind întrebuințați la diferite munci și servicii. Mulți dintre ei erau fierari și lăutari, fiind cunoscute predispozițiile etniei pentru acestea, se îndeletniceau cu strângerea aurului din nisipurile albiilor râurilor (zlătari), iar alții lucrau lemnul
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
format substantivele caftitor "bătăuș", cu femininul caftitoare, și caftangiu (caftangioaică), cu același sens, dar cu o notă mai puternic peiorativă, caracteristică sufixului -a(n)giu. Cuvântul astfel derivat a devenit omonim cu vechiul caftangiu (din turcescul kaftancý), numele unui rang boieresc (ale cărui atribuții, la origine, includeau păstrarea caftanelor). Caftangiu - "represaliile anti-presă ale caftangiilor din escortă" (Expres, 34, 1992); "caftangii cu psihologie de gașcă" (A. Pleșu, în Dilema veche, 19.03.2009) - pare să piardă teren, fiind concurat de sinonimul său
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
se oprește aici. Fiorul nostalgic se comunică sincer, cu un lirism scutit de retorică sentimentală, dar cu un entuziasm reținut, evocator de culori vii: "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre, cumpăna fântânei de la poartă, aninantă
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
pe toți amărâții satului, se umplea de păduchi și ea și nepoata, luată ca ajutor, care, trimisă în alt an tot de bunică într-un orfelinat din Predeal, ca să înțeleagă nefericirea copiilor abandonați și să învețe că între ea, odraslă boierească, și cei disgrațiați "nu exista nicio diferență de calitate, ci doar de circumstanțe", se întorcea acasă, la fel, plină de agresivele și prolificele insecte ale mizeriei. în fiecare seară, are loc, scena e memorabilă, deparazitarea: "Maica purcedea la ceremonia despăducherii
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
de la un profesor ieșit de mult la pensie, cine fusese de fapt acest Nicolae Dudescu. Școala generală Nicolae Dudescu se află pe fundul unei depresiuni, la capătul unei străduțe de un kilometru coborînd în pantă, străjuită de case și vile boierești vechi de o sută de ani, cu două și trei etaje - ziduri împînzite de iederă și viță sălbatică, terase umbrite de brazi și frunzișuri de platani seculari, cu trunchiuri pătate de hărți de coajă gri-verzulii, curți cu pajiști și fundături
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
a vreunei bătrîne scuturînd o cîrpă de praf peste un pervaz de fereastră. Zgomotul traficului supraaglomerat de mașini din centrul orașului, aflat la mai puțin de doi kilometri depărtare, ajunge aici estompat, iar după lăsarea serii dispare definitiv, ca și cum casele boierești dimpreună cu școala coboară sub pămînt, într-un gol al zbuciumului vremurilor. Brîndușa auzise de la doamna directoare Georgeta Ciochină, care auzise la rîndui de la un profesor ieșit de mult la pensie, cine fusese de fapt acest Nicolae Dudescu. Cică un
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
o astfel de împlinire, un dar și pînă la urmă o răsplată a sorții, tîrzie, dar cu atît mai meritată: să facă umbră pămîntului cu folos cincisprezece sau douăzeci de ani de-acum încolo, coborînd și urcînd străduța cu case boierești, bîntuind pe culoarele și etajele școlii Nicolae Dudescu, prin săli de clasă, oficii călduroase, grupuri sanitare curate, dintre care unele cu dușuri și apă caldă la orice oră din zi și din noapte. Nici că s-ar fi putut mai
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
astăzi libertinajul începe binișor mai devreme, dacă n-ar exista minorele din casa Arnotenilor, împinse de propria mamă să se prostitueze. Diferența de stare socială ridică o problemă: Pașadia sau Pantazi sunt oameni cu dare de mână, din vechi familii boierești, iar adolescenții din vremea noastră n-au nici cea mai mică idee de ce înseamnă originea nobiliară. Destrăbălarea s-a democratizat și și-a pierdut caracterul privilegiat de clasă. Mai este ceva: Craii nu sunt niște inși asociali, din contra, comportamentul
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
țări europene și din Orient. Acum se dezvoltă atelierele pentru piața internă, apar meșteșuguri noi și se intensifică schimburile comerciale. I-au ființă târguri, printre care și cel din Fălticeni, a cărui vatră, deși stăpânită la 1780, de trei familii boierești, a început să se dezvolte, prin meserii și comerț. Așezarea a fost favorizată de drumurile din zonă, care cu timpul au înlesnit legăturile economice cu orașe din țară și de peste hotare. Prin Oprișeni și Fălticeni, trecea vechiul drum de la Suceava
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
II, p. 80) . După cum afirmă Stahl (1998, vol. I, p. 122), amestecul dintre intervenția statului și intervenția obștii varia de la caz la caz, în funcție de statutul social al celor implicați în litigiile respective. De exemplu, în cazul moșiilor domnești, mănăstirești sau boierești, ponderea amestecului statului era mai mare. După ce am văzut care erau elementele specifice nivelului constituțional și cele ale nivelului alegerii colective care afectau sistemele de resurse, voi analiza în continuare modul în care aceste sisteme de resurse erau exploatate, respectiv
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
totul. Zahanaua era murdară și Întunecată, mușteriii o afumau cu Înverșunare, la radio se auzea cântând Angela Similea. Nu știa unde să se așeze, nu se vedea nimic Înăuntru, pentru că localul era, de fapt, amenajat În pivnița unei foste case boierești, iar ferestre nu erau decât două, sus, aproape de tavan, Înguste, năclăite de jeg, așa că lumina cădea pe umerii oamenilor parcă puroind din bubele cerului. Lângă toaletă era o masă liberă, și din fericire toaleta era ferecată cu un lacăt enorm
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ajunge domnitor prin câteva foarte dubioase manevre de culise. Destul de discret, e drept, se sugerează chiar că noul domn al Țării Românești nu ar fi fost străin de moartea shakespeariană a predecesorului său pe tron. Pe lângă marile familii domnești și boierești Brâncoveanu, Cantacuzino, Bălăceanu, Vlădescu, în roman apar și tot felul de aventurieri, foști militari, escroci, impostori, oameni de joasă condiție, specimene umane mereu foarte prezente în literatura picarescă a acelor vremuri. Întrebarea care se poate pune este care este miza
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
-mi rămâne decât să mă retrag. Tacticos, și-a luat pălăria din cui și, cu aceiași pași măsurați, a plecat. - Ce zici? l-am întrebat pe Goga. - Ce să zic? O comoară." (pag. 86) Lucru amăgitor, această amplă țesătură narativă boierească! Fiindcă nici cancanurile politice sau anecdotele literare, nici exercițiul autoadmirarativ în oglinzi de Murano și nici austera consemnare de război nu dau o imagine credibilă asupra regulilor de funcționare ale Troicăi... Înclin să cred că avem de-a face cu
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
Egor și profesorul Nazarie, simt atmosfera tot mai apăsătoare. Ca intruși sosiți din ordinea comună a existenței, ei trăiesc revelația altui tărâm, din care vine domnișoara Christina. Intermediare între lumea de aici și lumea de dincolo sunt femeile din familia boierească, subjugate în chip diferit de strigoiul care nu și-a împlinit tot rostul vieții, iar nevoia de iubire o menține în starea de "mort viu" ce nu contenește să își caute alesul. Măștile are o construcție mult mai complicată și
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
N. Steinhardt îi vine rândul ultimul. Pe 31 decembrie 1959 va fi invitat la sediul Securității, cerându-i-se să fie martor al acuzării în procesul "Noica-Pillat". Citația venise cu o zi înainte, dar Oscar - o întruchipare a autenticului spirit boieresc cu care fiul său se va întâlni deseori pe parcursul detenției - nu i-o arătase, pentru a nu-i strica somnul de noapte. El este cel care îl va îndemna să se ducă direct cu valiza făcută la sediul MAI, fiind
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]