600 matches
-
stăpînire pentru moșiile lor”. În acestă perioadă domnitorul da carte egumenului Damian de la mănăstirea Sf. Sava pentru moșia Cucueții de pește Prut. Alt document atestă satul în anul 1757 la 12 iulie. “Scarlat Ghica, domnul Moldovii scrie o carte către boierii hotarnici ca să cerceteze și să hotărească moșiile: satul Hajdeni, Pașcani, Rogojeni, a treia parte din satul Cucueți, proprietate a mănăstirii Cetățuia, împresurat de mejieși” Alt document datează cu anul 1782, 23 aprilie este actul de învoiala între mănăstirea Sf. Sava
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
și pe Crasneș și Cozma, i-a închis în Cetatea Romanului, i-a condamnat la moarte și apoi le-a tăiat capetele. Gavriil Trotușan nu a fost înmormântat în ctitoria sa de la Părhăuți, cronicile nemenționând locul unde au fost îngropați boierii trădători uciși din ordinul lui Petru Rareș. La sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul celor două campanii în Moldova (1686 și 1691) ale regelui polonez Ioan Sobieski al III-lea, biserica din Părhăuți a fost pustiită. O lungă perioadă de
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
este un palat ruinat situat în satul Ceahlău din comuna Ceahlău (județul Neamț). El a fost construit în secolele XVII - XVIII de către boierii din familia Cantacuzino ce stăpâneau moșiile din împrejurimi în incinta fostului schit Hangu. Ruinele palatului cnejilor au foste incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004, având codul de clasificare NT-II-m-B-10608.02 și făcând parte din ansamblul
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi de urmașii acestuia, marele logofăt Ioniță (1721-1789) și marele comis Matei (1750-1816?). În timp, familia Cantacuzino a început să-și extindă influența în regiune, devenind proprietara moșiilor de pe aproape întreaga vale a Bistriței. Boierii din familia Cantacuzino au râvnit și moșiile dăruite Schitului Hangu de domnitorii Moldovei. În anul 1791 Matei Cantacuzino a plecat în Rusia cu întreaga familie obținând titlul de cneaz și înalte distincții imperiale. Moșiile au fost administrate de arendași care
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693, 1710-1711), a realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova acelor ani. Cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
a crezut că pridvorul cu turnul clopotniță reprezintă un adaos ulterior. Prezența într-o ocniță a pridvorului, deasupra ușii principale, a unei pietre sculptate datată 1848 a dus la concluzia că atunci s-a construit pridvorul cu turnul clopotniță de către boierii ctitori Alexandru Ilie și Elena Cantacuzino. Un alt adaos îl reprezintă Turlele cu acoperiș piriform (în formă de pară) reprezintă un adaos care nu are nimic în comun cu epoca lui Vasile Lupu. În anul 1880, Biserica "Sf. Gheorghe" din
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
1346. Odată cu prăbușirea să în feudalismul în anii 1370, partea de nord a provinciei Kosovo a aparținut Casei de Lazarevici și în 1402 integrată în despotat. Bogăția surselor de ape minerale a fost descoperită și exploatată pentru prima dată de către boierii sârbi. După 1455, otomanii au cucerit regiunea și au integrat-o în provincia Rumelia. De-a lungul istoriei noul imperiu a populat regiunea cu religia și cultură islamică, inclusiv popularea turcilor, albanezilor și a altor popoare printre sârbii ortodocși. Între
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
adoptată de către Divan pe data de 29 octombrie 1857, cu 73 din 77 de voturi (restul de 4 au fost abțineri)., Kogălniceanu a remarcat cu mândrie că „întreaga națiune a acceptat această mare reforma, și toată lumea, foști prinți, marii boieri, boierii de rang inferior, familiile privilegiate, au primit acest reforma egalitarista, renunțând, chiar și fără legi speciale, la tot ceea ce derivă din vechiul regim, si chiar tot ce semăna cu vechiul regim”. El a reținut că doar doi membri ai clasei
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
nesimțite s-a născut o Moldovă "nouă" dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455 - 1475. În 1574, Ioan Vodă cel Viteaz pomenea de "țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru", ca în 1602 boierii să vorbească de neamurile lor de peste Nistru, Gheorghe Duca devine la 1681 "Despot al Moldovei și Ucrainei" împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei și rostul de hatman și administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie și
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
în acea perioadă erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rașcov, Vasilcău. În noua oblastie formată de ruși la Oceac (la a cărei construcție Petru Șchiopul participase cu 15.000 salahori și 3.000 care) au primit în secolul XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cananău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriță, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 și apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din orașele
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
fost aceea că, prin statutul de proprietari, țăranii deveneau totodată contribuabili la bugetul de stat. Așadar, veniturile la bugetul statului creșteau considerabil. Treptat, țăranii au descoperit inconfortul de a fi contribuabili la bugetul statului. Dacă, până la reformă, țăranii negociau cu boierii dările pe care trebuiau să le plătească lor, perceptorii statului erau de neînduplecat, iar metoda negocierii nu a mai putut fi aplicată. Reforma agrară de la 1864 a avut și numeroase neajunsuri, care au dus la răscoalele țărănești de mai târziu
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
cetățile Vințul și Vupărul (Börberek) și de a-i intimida pe sași. Caracterul misiunii este surprins într-o scrisoare pe care voievodul o adresează brașovenilor: "[...] astfel am făcut domnia mea, după porunca împăratului turcesc, și am trimis domnia mea pe boierii și oastea domniei mele în ținutul Ardealului și mult rău și pradă au făcut [...]". După expediția otomană eșuată asupra Vienei din toamna aceluiași an, Moise își recalculează poziția vis-à-vis de obediența față de Soliman Magnificul și încearcă apropierea de arhiducele Ferdinand
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
cu actualul domnitor, Ștefan Tomșa. Alexandru Lăpușneanu refuză să se întoarcă din drum și le dă de înțeles că va face tot ce-i stă în putință să slăbească puterea boierilor după ce va fi luat țara în primire. Mâhniți, toți boierii, mai puțin Moțoc, pleacă, iar acesta încearcă să-l convingă pe Lăpușneanu să vină în țară fără armată, pentru a aprecia singur situația țării. Simțind capcana, acesta râde de încercarea lui Moțoc, spunându-i că-l va cruța când va
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
conflict care reizbucnește în anul 1745, încheindu-se prin re-acceptarea reciprocă a arbitrajului din 1715. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
În scurt timp devin cea mai temută bandă din România. Jafuri făcute inteligent, fără să se tragă nici un foc de armă, diversiuni făcute forțelor de ordine și inducerea lor în eroare erau punctele forte ale acestor haiduci. Țintele preferate erau boierii, notării, avocații și negustorii evrei. Era foarte căutat de autorități și iubit de cei săraci. Au fost cazuri când a dat bani direct văduvelor, copiilor orfani și țărânilor fără pământ. Aceștia au venit apoi ca martori la procesul lui, care
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi de urmașii acestuia, marele logofăt Ioniță (1721-1789) și marele comis Matei (1750-1816?). În timp, familia Cantacuzino a început să-și extindă influența în regiune, devenind proprietara moșiilor de pe aproape întreaga vale a Bistriței. Boierii din familia Cantacuzino au râvnit și moșiile dăruite Schitului Hangu de domnitorii Moldovei. În anul 1791 Matei Cantacuzino a plecat în Rusia cu întreaga familie obținând titlul de cneaz și înalte distincții imperiale. Moșiile au fost administrate de arendași care
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
în 1783, conform datelor de pe monumentul funerar, astăzi dispărut. El este printre primii români licențiați în drept în Franța. La revenirea în țară urmează o strălucită carieră în administrație, ajungând până la rangul de Mare Vornic. În 1847 primește „diploma de boierie” de la domnitorul Gheorghe Bibescu ca semn de apreciere. Caracterul său, erudiția, activitatea politică și administrativă a acestuia îl impun ca pe unul dintre cei mai străluciți oameni ai epocii sale, epitaful scris de Ion Heliade-Rădulescu fiind grăitor în acest sens
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
și evenimente naturale sau gospodărești mai importante ( o secetă, un cutremur, o recoltă bogată sau una dezastruoasă). Ultimul fiu, serdarul Toader Sion, a fost, alături de Gheorghe, unul din semnatarii lucrării "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". Paharnicul Sion (paharnic = rang de boierie, boier de Divan) a fost copist la vistierie, ceauș, staroste la Focșani, vechil de staroste la Putna, președinte al Eforiei din Focșani în 1842, unde se stabilise de mult în casele de zestre ale soției sale, Eufrosina (Evfrosina), fata banului
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
a adunat informațiile în timp de treizeci și cinci de ani, dacă avem în vedere că a scris pînă în ajunul morții (1862), înregistrând sinuciderea fostului domnitor Grigore Al. Ghica (1857). Primul procedeu al metodei sale de lucru este ancheta orală, printre boierii mai bătrâni, însă documentarea arhondologului a cuprins și izvoare scrise. Paharnicul a consultat " pe la 1826" condica vistieriei de la domnul Mihai Suțu din 1793, cu birnicii timpului. Uneori a consultat și documente de moșie, ca "Băloșeștii Voinescului, de la ținutul Vasluiului", sau
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
ruși, cartea „Domostroi” a apărut în secolul XV, pe timpurile Republicii Novgorodului, în orașul Velikii Novgorod. Istoricii susțin că acest text este mai degrabă o colecție a mai multor texte deja existente contemporane. Cartea s-a răspândit practic imediat printre boierii și negustorii novgorodeni. Pe la mijlocul secolului XVI „Domostroi”-ul a fost rescris de către confesorul cneazului Ivan cel Groaznic - protoiereul Silvestru, pentru a-l face mai accesibil cneazului pe atunci încă tânăr. Acest fapt i-a făcut pe mulți istorici să-l
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
prizonier pe împăratul latin, Balduin I de Constantinopol. Ioniță nu a reușit însă să cucerească Constantinopolul din cauza manevrelor politice ale adversarilor. A fost ucis de un cuman în timpul asedierii Tesalonikului în 1207. Succesorul său, țarul Borilă s-a confruntat cu boierii și cu erezia bogomila. A înăbușit conspirația boierilor la Vidin cu ajutorul unei oaste maghiare, formate din secui, români și pecenegi sub conducerea comitelui Ioachim. A organizat represalii împotriva bogomililor. Treptat însă, românii și-au pierdut rolul în regatul asanestilor. Ioan
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
cu menținerea accentului inițial, ca în: "„german” → „Germania”, „grec” → „Grecia”, „bulgar” → „Bulgaria”, „rus” → „Rusia”", etc. Termenul „România” are o istorie internă mult mai veche, fiind format din adăugarea sufixului "-ie" la endonimul „român” după modelul "„moș” → „moșie”, „domn” → „domnie”, „boier” → „boierie”, „țigan” → „țigănie”", care în limba română generează derivate substantivale ce desemnează de cele mai multe ori o stare. Este foarte probabil ca înainte de a căpăta un sens național, în perioadele istorice premoderne „româniile” să fi desemnat comunități etnolingvistice, foarte aproape de ceeace Iorga
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
Cea mai luminoasă figură a acestei perioade este Constantin Obedeanu, un "om blînd, împăciuitor cu toată lumea, iubitor de carte și artă", partizan declarat al realipirii de trupul Țării Românești , a ajutat pe cît a putut pe țărani în disputele cu boierii dar, boier fiind, a fost un apropiat și al banilor și marilor boieri. A reușit să strîngă fonduri chiar și de la domnitorii fanarioți cărora a știut să le întrețină iluzia revenirii în regiune. În 1747 a construit mănăstirea care îi
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
boierului craiovean Ion Glogoveanu , în casa căruia a fost crescut și educat. A devenit administratorul moșiilor lui Glogoveanu și cunoscut în Craiova prin comerțul cu vite. Tudor Vladimirescu și-a creat o adevărată rețea de legături economice printre negustorii și boierii craioveni. În 1802 a stîrnit admirația craiovenilor, apărînd orașul de atacul turcilor. În timpul revoluției a acordat un rol prioritar Craiovei, numind-o "capitala pandurilor, orașul sufletului meu". Aflînd că armata pandurilor se îndreaptă ca un tăvălug spre Craiova, zdrobind la
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]