182 matches
-
chip tradițional, cu șișul. Ei nu posedă arme de foc. Unul dintre ei se laudă că a tăiat o mahala întreagă cu toporul, dar minte. În urma influenței turcești, în țările române se utilizează ca armă albă hangerul. La Sadoveanu, o boieroaică pregătește hangerul pentru a ucide un haiduc, pe Cosma Răcoare. Dar când îl vede renunță la intenția inițială. Frații Kirei Kiralina din balada dunăreană îl ucid cu hangerele pe turcul care le răpise sora dar și pe aceasta, prihănită de
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
XIX și chiar XX o stăpânesc la perfecție. Vitoria Lipan călărește probabil la fel de bine ca Sămădăul Lică al lui Slavici. Acesta e un profesionist al deplasării călare, precum haiducii lui Panait Istrati sau cei din alte povești de gen. O boieroaică, prințesă prin căsătorie, la Hortensia Papadat-Bengescu, e sedusă de felul în care, gata să fie călcat de atelajul său, un bărbat necunoscut îi strunește caii, aparent fără sforțare. În consecință și-l face mareșal de grajduri și amant. Chiar orășeni
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a vinovatului. La Sadoveanu, boierul își vâră argatul cu picioarele în lăptocul înghețat al morii ca să simtă zimții gheții. La Caragiale, un Ion este justițiat ad-hoc printr-o bătaie zdravănă, pentru că are opinii estetice diferite de ale surorii sale, ajunsă boieroaică, și nu îi place interpretarea muzicală a unui măgar învățat. În alte povești, cu haiduci și nu numai, aceștia sunt puși în butuci, ținuți cu fața în fum de ardei, bătuți cu harapnicul etc. În secolul XIX chiar, un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
limbă română În tot Balcicul - o profesoara, o Învățătoare și soția unui fost horticultor de la serele reginei. Acum serele nu mai există. Bisericuța Reginei Maria stă Închisa din 1947 și ghidul ne informează că palatul din apropiere a aparținut unei „boieroaice”. De ce neam era „boieroaica” nu ni se spune. Placa de pe zidul bisericii este data la recondiționat și locul este acoperit cu un oblon de scânduri. Pe scări la bibliotecă cresc ierburi . Este Închisa din 1952 tot pentru reparații. Visul românilor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Balcicul - o profesoara, o Învățătoare și soția unui fost horticultor de la serele reginei. Acum serele nu mai există. Bisericuța Reginei Maria stă Închisa din 1947 și ghidul ne informează că palatul din apropiere a aparținut unei „boieroaice”. De ce neam era „boieroaica” nu ni se spune. Placa de pe zidul bisericii este data la recondiționat și locul este acoperit cu un oblon de scânduri. Pe scări la bibliotecă cresc ierburi . Este Închisa din 1952 tot pentru reparații. Visul românilor de a avea și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
este apariția Licăi Gheorghiu. Problema este că nu pot s-o descriu ; nu mi s-a mai întîmplat niciodată să încerc să descriu o actriță și orice epitet să sune ca o mojicie. Ea joacă rolul unei tinere și rafinate boieroaice care aspiră la lucruri sublime. Cum lucrurile de factura asta nu prea se fabrică în lumea ei putredă, ea obișnuiește să spună : Ea îl cunoaște pe Tudor Vladimirescu (Emanoil Petruț) și se dovedește capabilă să-l aprecieze. Dar, deși înțelepciunea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
stăpîni freamătul gingaș ce o cuprinde de cîte ori îl vede (ții minte noaptea aceea... ?). Deci încearcă să-l oprească, dar în cele din urmă îl lasă să-și urmeze drumul și se mulțumește cu privilegiul, refuzat din principiu celor mai multe boieroaice, de a fi întrezărit sublimul. Pe scurt, o femeie cu oareșice calități. și hai să spunem că Lica Gheorghiu nu putea să le întrupeze la fel de convingător pe toate. Cea mai credibilă e partea cu singurătatea : peste trei ani, Gheorghe Gheorghiu-Dej
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Lica Gheorghiu nu putea să le întrupeze la fel de convingător pe toate. Cea mai credibilă e partea cu singurătatea : peste trei ani, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să moară și, din momentul acela, cineaștii aflați în căutarea interpretei ideale pentru vreun rol de boieroaică diafană aveau să ignore, în mod inexplicabil, experiența și calificările fiicei lui. Pînă la urmă, toți sîntem singuri. Bun. Locul 5 : Neamul șoimăreștilor. Neamul șoimăreștilor este cel de-al treilea film care l reprezintă pe Mircea Drăgan în clasament. și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
paradis, unde patru doamne își etalau virtuțile cu zahăr ars. Mai țin minte șorțul cu floricele al celei de-a patra doamne, dacă primele trei par evidente. Era poetă. Asemeni mie, vara și-o petrecea, parțial, la Roman, prin casele boieroaicelor, pe atunci, cu mulți ani mai tinere decât vârsta mea de acum. Păstrez în memorie multe imagini cu doamna de la Iași, prietenă de familie, cred că rudă mai îndepărtată. Alături de ea m-am rătăcit în bâlciul de Sfântul Petru, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
hram Svetaia Troiță [...]56. Pătru-vodă Cercel sin Pătrașco-vodă [cel ce poruncise ca rămășițele jupânesei Caplea, soția marelui postelnic Ghiormea, să fie deshumate din schitul ctitorit de ea lângă dealul de la Mihai Vodă și să fie mutate la Mănăstirea Bolintin, căci boieroaica s-ar fi arătat o „pizmașă! - n.m.] au venit domn de la Poartă, întrând în București august 20 deni, leatul 7092. Și au făcut biserica ce iaste în cetatea Târgoviștii. Și au tăiat pre Mihăilă dvornicul, Dobromir banul și pre Gonțea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iei) sau rochiei, brodate și ele în flori de fir, alese. De sub coroana neobișnuit de înaltă, cu pandantive de împărăteasă răsăriteană, coboară, lăsat pe spate, mândrul mesal vărgat, pe care, în vremea lui Lăpușneanu, la 1565, îl avu până și boieroaicele muntene...”318. Hainele, a căror croială nu se modifica, fac ca personajele încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor de mare ceremonie, să semene - uneori până la amănunt - unele cu altele. Purtătorii și purtătoarele acestor straie prețioase (aflate în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soțiilor de Voievozi a fost remarcat - ziceam - de călătorii străini. Ne-a lăsat o astfel de constatare despre o Doamnă, pe care o asemuiește unei „împărătese”, autorul acelor Annotationes Moldovicarum rerum, citat și până aici (care le așeza și pe boieroaice sub semnul acelorași aplecări către lux: „Iar în jurul Doamnei stăteau soțiile marilor boieri îmbrăcate în mătase și strălucind de colane și brățări”): „Doamna purta brățări, inele și colane strălucind de mărgăritare mari și rubine...”322. Era și imposibil să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scris dumneavoastră, faceți bine și nevoiți să iasă banii fără zăbavă, ca doară m-aș mai ușura din datorii. Că acum, la primejdia ce am ajuns, ca cum ni i-ați dărui de la dumneavoastră...” 350). Aveau, deci, aceste văduve - mari boieroaice sau foste Doamne - și „secretarii” lor particulari. Un soi de „logofăt particular” al Cantacuzinilor, de o fidelitate ireproșabilă („slugă bătrână la casa răposatului Constantin Postelnicul”), a fost și Stoica Ludescu (fiu al logofătului Șerban și nepot al unui Semion), cel
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
epitrahil (o eșarfă lungă, brodată, aparținând veșmântului preoțesc) cu text în grecește (făcut din mătase albastră și brodat cu fir de argint aurit) - (trad. din gr.) „Barbul Pahomie, anul 7029 [1520-1521]. Epitrahilul de față s-a făcut cu ajutorul și cheltuiala boieroaicei, a doamnei Neagoslava”73 - ce exprimă tocmai această preocupare (sârboaica era „văduvă” - căci fiul lui Neagoe de la Craiova suferise un soi de „moarte civilă” - și încă nu se călugărise, era „boieroaică”). Mormintele (lângă care Anton Maria del Chiaro și, după
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Epitrahilul de față s-a făcut cu ajutorul și cheltuiala boieroaicei, a doamnei Neagoslava”73 - ce exprimă tocmai această preocupare (sârboaica era „văduvă” - căci fiul lui Neagoe de la Craiova suferise un soi de „moarte civilă” - și încă nu se călugărise, era „boieroaică”). Mormintele (lângă care Anton Maria del Chiaro și, după el, Grischini le vedeau pe văduve lamentându-se: „în fiecare dimineață, devreme, venea biata lui soție [o preoteasă din Târgoviște - n.m. D.H.M.] să ardă tămâie în jurul mormântului și punea o lumânare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lacul Brateș. Aci s-ar fi și născut viitorul Voievod într-un an ce a rămas necunoscut. O altă ipoteză o socotește pe Maria Rareș coborâtoare din spița logofătului Isaia de la Baia, atestat pe vremea lui Alexandru cel Bun. Era boieroaică, deci, această Marie, căreia Pomelnicul Mânăstirii Probota (cel săpat în piatră la proscomidie) îi zice „mama sa Maria” (mamă domnească, deci) - adică a ctitorului Petru Rareș -, iubită domnească „oficializată” de Ștefan cel Mare prin edificarea, în folosul ei, a Curții
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
judecăm după numărul progeniturilor, motivată, poate, și de dificultățile de care s-a lovit fiul lui Ștefan cel Mare în rezolvarea carierei sale conjugale. Același Bogdan al III-lea a fost îndrăgostit de o Anastasie din ținutul Lăpușnei (o chipeșă boieroaică, pesemne, din partea locului). Ajuns Domn și luându-și numele de Alexandru - prenume domnesc al strămoșilor săi, deși în onomasticonul voievodal moldav îl aflăm și pe Petru, primul său nume -, fiul Anastasiei (lista odraslelor sale, legitime și nelegitime este lungă: Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spațiu particular al sociabilității unde Domnițele (am putea evoca aici droaia de fete care le înconjurau pe Elena-Ecaterina Rareș ori pe Ruxandra Lăpușneanu), jupânesele și jupânițele - „Curtea”, restrânsă dar privilegiată, a Doamnei (și lucrurile nu stăteau altfel nici în casele boieroaicelor) -, în straie „de casă”, nelipsite însă de strălucire, lucrau, ajutate de slujnice și roabe, țeseau, coseau la gherghef, brodau cu pricepere obiecte de podoabă pentru îmbrăcăminte ori pentru odăile palatului și pentru lăcașurile de cult. De aici porneau comenzile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anumite pricini spre judecare dregătorilor (în funcție sau depuși din rang) sau ierarhilor Bisericii. Văduvele - din cauza caracterului „pricinilor” în care erau amestecate (unele foarte grave cum a fost acuzația de crimă adusă jupânesei Marica [Maria din Albești], învinuire cu care boieroaica a încercat să scape pârându-l pe logofătul Stanciul Cepariul că i-a sustras niște valori Doamnei Marghita Movilă) - puteau să compară în fața marelui vornic (în Moldova, acesta avea și o temniță) - de competența căruia erau, între altele, abaterile de la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
altă dată”399. Nici autoritatea nu se arăta mai blândă cu răpitorii. Cei ce răpeau femei desfrânate rămâneau fără o mână sau amândouă („acelora să li se taie mâinile”), iar cel ce lipsea de libertate o femeie măritată sau o boieroaică suferea aceeași mutilare. I se tăia nasul mamei care își prostitua fiica, iar potrivit îndreptării legii, schilodirii i se adăuga și „plimbarea infamantă”. Violența sexuală Violul, act dur, brutal, degradant, aparținând universului violenței sexuale și violenței în genere, purtător concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin urmare, cu descântatul. Altele, dintr-un „grup” eterogen (ce nu-i excludea pe bărbați) și mereu prezent în lumea medievală românească 425, alcătuit din femei de toate vârstele și de toate condițiile (de la reprezentante ale nobilimii maghiare ardelene și boieroaice - Șarolta Solcan le pomenește pe „doamnele Anușca Zora și Voica” din Făgăraș, acuzate de vrăjitorie prin 1508426 - până la slujnice sau persoane cu o situație materială precară, precum acea ciobăniță în vârstă din Aiud, acuzată de vrăjitorie în 1683427), din femei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dimpotrivă, făcându-l părtaș, printr-un minim efort imaginativ, la creionarea unor posibile tipologii sau personaje, dintr-o anume perioadă și categorie socială. Putem reconstitui secvențe de viață intimă din mediul și timpul autorului. Ușor ne vom putea imagina o boieroaică moldoveancă de la sfârșit de secol XIX, amatoare de teatru, cochetă, aspirantă la un stil de viață burgheză, mondenă, de ce nu, o posibilă Chiriță de provincie. Lucrarea face parte din grupul celor donate în 1907 Pinacotecii din Iași. Titlurile lucrării se
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Sion o uzează pentru că nu se pricepe să scrie altfel. Întinsa povestire intitulată Emanciparea țiganilor nu reprezintă altceva decît istorisirea țigăncii Maria, coroborată cu scrisorile de la Paris ale fiului ei, Dincă, aflat în capitala Franței ca servitor și protejat al boieroaicei Profirița Cantacuzino; istoria familiei Cuciuc îi este povestită lui Sion de prietenul și colegul său de birou Dumitrache Cuciuc, ultim descendent al familiei blestemate; legende istorice apar adesea intercalate în pagini unde autorul face simplă figură de consemnator (Cerdacul lui
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]