148 matches
-
picior de ciocoi, să le piară vița și sămînța! Învârtea toporul deasupra capului... Glasul răgușit avea izbucniri de trâmbiță spartă: ― Destul am răbdat și-am suferit... Acu vreau să mă răcoresc!... Trebuie să beau sânge de ciocoi, altfel îmi ard bojocii! Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile și cercevelele se risipiră țăndări, pe rând. Ceilalți țărani, molipsindu-se îndată de furia lui distrugătoare, se năpustiră și ei, cu ce le cădea în mână, să spargă ori să dărâme ceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
l-am luat la mărunțit cu un băț gros care era rezemat de plita de bucătărie. Cum era cu fața în jos, am început să-l bat de la picioare spre cap și el a început să urle cât îl țineau bojocii. Mama și bunica, când l-au auzit urlând și văzându-mă cum îl toc, au venit și mi-au spus: - Ce-i faci?... Vrei să-l omori? Să te duci la pușcărie, în loc să-ți termini facultatea?... - Mamă și bunică, acest
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o manevrare mai lesnicioasă. Servantul 3 este ultimul care dă glas stadiului de sincronizare a tunului cu datele telemetrului convertite la coeficienții tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3 zbiară „este coincidență“ (bă, zice Cerbu, zbieri cît te țin bojocii, ai Înțeles, cap de cauciuc?), comandantul de tun ordonă imediat „tun - foc“, pentru a nu se pierde prețioasa sincronizare și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional! — Caporale, mai taci, că ne strici distracția. Și mai fă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Apăruse dintr-o neașteptată curmare a codrului. Curgea domol, și lățimea lui era impresionantă. Bovo ne-a dus până la o colibă de chirpici de pe mal. Dinaintea unei uși cu găuri astupate cu iarbă și noroi, a strigat cât îl țineau bojocii: - Cagnaccio! A ieșit un bărbat murdar de noroi și păros, care s-a uitat chiorâș la noi. - Ăsta e un pescar de țipari, ne-a lămurit Bovo. Dar, deși nu are autorizație, dacă-i dați trei parale, ne trece dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
când fu readus la realitate de ceea ce, mai Întâi, i se păru a fi un urlet. Îi trebuiră câteva secunde ca să-și reorganizeze percepțiile auditive, apoi trecu rapid În camera de alături. Așezat lângă pat, Bruno cânta cât Îl țineau bojocii: I-a adunat pe toți aici Chemarea scumpei looor mămici, Căci e pe moarte, Maammaaaaaaa... Nestatornici; nestatornici, ușuratici și bufoni, așa sunt oamenii. Ridicându-se, Bruno cântă și mai tare strofa următoare: Da, au venit, sunt toți aici, Și ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și nici dacă stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și traserăm cu nesaț aer În piept, căscând nările, plimbând aerul din bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se fi desfăcut În nenumărate fuioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat și l-am primit sus, pe dealul Mitropoliei. Eram încolonați acolo. L-am văzut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele, ficații, splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se opri ultragiat pe zid. Dacă era adevărat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe de-a moaca, ceea ce el obținea numai după ce-și scuipa din bojoci. - Pe muianul tău de dentist, boangă Bruță... că-ți toarnă ție fermecătoarea galenică, de-a moaca... Numai ca să-i împrăștii... prin domiciliu, cu muște, rahați, scârboșenii și șobolani?!... Adică, ea nu poate să-și arunce singură, prin casă, cu șobolanii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
excavatorul, pe mâna dreaptă, cum pătrunzi dinspre Herăstrău în Piața Romană și, înhăitîndu-se cu doi proaspeți folkiști, care la viața lor nu-l studiaseră decât pe Victor Socaciu, lălăiau, chirăiau, își zburleau bărbile și mustățile, răcneau până își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parcă și inchiziția, din ce-am citit, era mai politicoasă cu unghiile semenilor ei... Și atunci toți cei care, în sufletul lor, înclinaseră să-i țină partea, se trăgeau mai lângă anatomia, înfășurată în năvod, a lui Ulpiu și expediau bojocilor ei cîte-un picior. Ultimele sale luni de viață, pe tot parcursul instrucției și desfășurării procesului său, Ulpiu Sargetius Galopenția a domiciliat în arestul aceleiași clădiri. Prefectura Generală a Poliției i se lipise de suflet de nu putea s-o părăsească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu palma lui grea pe barbă: - Las', c-ai să spui tu și ce lapte ai supt de la mă-ta, n-avea grijă... S-a mai jurat și Gheorghe. Degeaba. Bătaia a început îndată. Întâi i-a lovit lunganul. În bojoci, în spate și în cap. Cel tânăr se apleca și ignea fără o vorbă. Treantă începu să urle. Îi astupară gura. Ca o tobă suna spinarea codoșului. - Caii! striga comisarul. - Caii! zicea și sergentul. Pe urmă, șeful lepădă haina. Ucenicul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
decât în fața morții. Nu trebuia să-și piardă timpul, trebuia să născocească ceva pentru a scăpa, sau cel puțin să amâne, rugul. Dădu foc la salteaua de paie. Temnicerii veniră în goană cu găleți de apă, strigând cât îi țineau bojocii, în timp ce Tommaso, printre flăcări, din fericire nu foarte încinse și înalte, acuza: Dumnezeu în persoană a dat foc culcușului meu. Dumnezeu o să-l stingă. Mi-ați promis hârtie și cerneală și-n schimb mi-ați tras câțiva scuipați. Aha, sosesc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai putea exista o casă nouă Casele cresc din pământ Și aici nu mai există pământ (se întoarce de jur împrejurul lui) Un om mare nu trebuie niciodată să născocească o poezie Că propria căpățână conducătoare o ține la liniște Și propriul bojoc împuroiat se înneacă între lucruri Până când lucrurile poeziei au loc se vâră în sacul de puroi Ca să poată fi odată un ghid interior unui unic Care nu se uită decât în jos Dar firește că nu la sine însuși unde
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lehamite ceea ce pretindem că ne definește, mai ales civic și spiritual. Să fim sobri, pentru ca direcția acțiunilor noastre să fie dictată de cumpătare. Pentru orice individ, a fi patriot nu ar trebui să presupună ca acesta să urle din toți bojocii că își iubește țara. Sunt destule birouri cu funcționari frustrați și plictisiți, mai rotofei sau mai sfrijiți, care își clamează patriotismul, dar care în voracitatea și stupizenia lor, se lasă cumpărați ușor ori se vând aproape gratis. Actele de civism
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat și l-am primit sus, pe dealul Mitropoliei. Eram încolonați acolo. L-am văzut când
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
onomastic impresionant pe care autorul a avut intuiția să-l păstreze în rezervă și care ar putea demonstra că, chiar în cazul unui autor genial, o calitate exagerată peste măsură produce în chip necesar și rebuturi; iată cîteva: Bălăbănescu, Broscovski, Bojoc, Catrafusea, Cotonog, Drâmboteanu, Tarquinius Frișcă, Cicerone Mazăre, Horațiu Fleașcă, Vică Poponaciu, Tănase Teleleu Atanasiu, Găinață, Haihuiu, Lulete Măcufurescu, Miștoc, Paparudi, Tulumbache, Flecărescu, Palavrescu, Hapurian, Baionetescu, Vaporian, Torpilorian, Mezelicescu, Comestibilian, Dulcețeanu, Prăjiturescu, Versulian, Scrisorescu, Plicurian, Reformian, Clistirescu, Rețetescu, Triluriano, Curcuduș, Mozolescu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pune pata pă ceva, sunt fundamentalist. Zău că nu m-am arătat la moacă pă niciunde, nu care cumva să se prezante fără somație vrunu care să hârjonea la bâlciu dân Obor și știa să tragă o fugă până-n Unșpe. Bojocii mei afla bucurie În aeru bun dân Obor, plin ochi cu o ciotcă dă grătăroaie și friptane, da m-a luat cu sfârșală și m-am perdut cu simțirea, chiar În fața unui ghiuj de să da clovnar, care dă treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În scăfârlie să beau mate În fiecare sfântă ziulică cât oi sta pân străinătăți. Vești grase, canci. Da aseară blocase colidoru o tabără dă valize. Chiar Poyarré, care-i franțuz d-ăia de protestă, a urlat cât l-au ținut bojocii, da s-a tras gigea deoparte când i-a zisără că toată curelăraia era propietatea lu alde Lagrange sau, mai la fix, Grandvilliers-Lagrange. Se lățește zvonu că iei sunt mahări baștani. Poyarré mi-a vândut pontu că alde Grandvilliers ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
drumu; pă loc Îmi Înșelau aparențele și mandea, ca alarmist și calomniator, cădeam În dizgrație. De tăceam, puteam s-o mierlesc pă biata Jacqueline și poate că mă ajungea brațu legii. Gându dân urmă m-a făcut să-mi sparg bojocii strigând d-a surda, să nu m-auză baronu. Jacqueline s-a ițit Înfășată În halatu dă baie. Am dat, așa cum cerea situațea, să mă bâigui; apoi i-am cântat că ieram dator să-i spui cevașilea așa monstruos că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spate, să mersi, nu atât În numele meu cât În al patriei dă peste mări și țări, pentru omagiu adus comemorării zilei mele dă naștere. Cu ultimu strop dă champagne dulce, am bătut În retragere. Afară am respirat văzduhu dân fundu bojocilor ș-am simțit Începutu ușurării. Jacqueline m-a pupat În tenebre. Te Îmbrățișez, Indianu P.S. de la unu a.m.: Am iară crampile alea. N-am putere să m-atârn dă para dă la sonerie. Ogeacu urcă și coboară la moment și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
botniță, da la ora și minuta când să dau ortu popii mi-am recuperat limbuța dă Clopot* și, umăr la umăr cu toaișii dă suferinți, n-am vrut să-mi precupețesc ajutoru dat lu masa corală care urla din toți bojocii mărșulețu lu Monstru și-am Întentat chiar ș-o juma dă răget care mai izact a ieșit la drept vorbind un sughiț dă plâns care, dacă nu deschid umbreluța care am lăsat-o acasă, mă plimb cu canoa pân fieșce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
semne disperate din mâini să mă ridic de pe covor. M-am ridicat, fără să-mi pot desprinde privirea de la el, iar el s-a apucat imediat să mă evalueze. — EI BINE! CE VEDEM NOI AICI? a urlat el din toți bojocii, atât cât poate urla cineva În falset. EȘTI DRĂGUȚĂ, DAR PREA NORMALĂ. ȘI CE AI PE TINE NU-ȚI VINE BINE DELOC! Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul meu din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu viteza melcului aerul gros ca o supă. S-a auzit o tentativă de tunet mai devreme, exact când plecam de la ștrand, pe la ora 16, dar a fost mai degrabă sunetul unei pungi de hârtie sparte decât răgetul din toți bojocii de care e nevoie pentru a speria canicula. Dumnezeule, ce căldură. Și mirosul. Sunt În grădină, Îndepărtând voma lui Joshua Mayhew de pe covoraș. Voma din cereale e presărată cu minarete pastel de bezele. Am observat că Josh arăta cam palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a Adei Milea. Această încântătoare artistă, ingenios secondată de coregrafa Silvia Călin, căreia îi văd pentru prima oară o lucrare, a creat prin muzica sa un cadru propice, care a pus excelent în valoare pe micii artiști Teodora Karpatti, Raluca Bojoc, Diana Chira, Raluca Jercea și Cristian Deaconu, într-un joc și o joacă simplă, ingenioasă și plină de umor. Sora dansului, dar și a teatrului, pantomima a fost excelent reprezentată în Momentul Dan Puric. Ca și Răzvan Mazilu, și Dan
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]