154 matches
-
o epocă de slăbiciune și înjosire, pe drumul lui Petru Rareș, cel puternic și mândru”. Obcinile bucovinene sunt locuri mirifice, dăruite de Dumnezeu credincioșilor săi, căci Vatra Dornei, stațiune balneară bogată în burcuturi tămăduitoare, cu un climat numai bun pentru bojocii tuberculoși sau inimă rea, și comuna turistică Vama, supranumită Mica Sinaie, datorită formelor de relief ce dau impresia unui ceaun tapetat cu brazi și molizi, parcă sunt rupte dintr-un rai ipotetic, așa cum îl descriu cele două genii naționale, Mihai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
jucau. Servitorii Îi replicară că postul de spălătoreasă la bucătărie era ocupat. De la fereastra camerei sale, Jacinta văzu cum Francisco Javier se Îndepărta deja cînd, dintr-o dată, se opri. Băiatul se Întoarse și, dincolo de spectacolul maică-sii care Își spărgea bojocii În zbierete cu servitorii cei obraznici, Îi zări. Julián o săruta pe Penélope În fereastra cea mare a bibliotecii. Se sărutau cu intensitatea celor care Își aparțin unul altuia, străini de lume. A doua zi, În timpul recreației de prînz, Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
doresc. Cel mai bine e să le ignore și să nu le acorde nici o atenție. I se adresează Corneliei pe un ton voit aspru: — Ia-o de aici! Dacă e nevoie, poți s-o și legi. Asinia urlă din toți bojocii. Bătrâna tremură și ea. Nu de enervare, ci de frică să nu și piardă controlul. Are nevoie de o pauză, să n-o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are destule. Rostește cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i arată niște tărgi așezate pe jos. — Vezi că și ele sunt ornamentate cu chihlimbar? Instructorul se bate cu palma peste frunte. — Bine că mi-ai adus aminte, face precipitat. Își întoarce gâtul în toate părțile, răcnind cât îl țin bojocii: — Libitinarii! Bă, voi ăia care târâți cadavrele, ia făceți-vă încoace! Trec câteva minute și doi gladiatori, unul abia trecut de vârsta copilăriei, altul cu păr înspicat, se apropie în fugă. Rufus îi inspectează cu un ochi critic. — Unde vă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răspunse încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai uitat, ce face Măria-Sa la aceste ceasuri? — Doarme! - bâigui înspăimântat Abăluță. — Păi vezi? - spuse aproape cu blândețe celălalt. Și tu urli din toți... ăștia... cum le zice... — Bojocii - gemu Abăluță. — ...așa, bojocii. Păi se poate? Nu mai fac, vistiernice Ximachi! - șopti armașui. Aș vrea să te cred - răspunse Ximachi vistiernicul, căci el era. Aș vrea încă o dată să te cred, armaș Abăluță. Acuma du-te și deschide-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai uitat, ce face Măria-Sa la aceste ceasuri? — Doarme! - bâigui înspăimântat Abăluță. — Păi vezi? - spuse aproape cu blândețe celălalt. Și tu urli din toți... ăștia... cum le zice... — Bojocii - gemu Abăluță. — ...așa, bojocii. Păi se poate? Nu mai fac, vistiernice Ximachi! - șopti armașui. Aș vrea să te cred - răspunse Ximachi vistiernicul, căci el era. Aș vrea încă o dată să te cred, armaș Abăluță. Acuma du-te și deschide-le poarta. Apoi se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pune pata pă ceva, sunt fundamentalist. Zău că nu m-am arătat la moacă pă niciunde, nu care cumva să se prezante fără somație vrunu care să hârjonea la bâlciu dân Obor și știa să tragă o fugă până-n Unșpe. Bojocii mei afla bucurie În aeru bun dân Obor, plin ochi cu o ciotcă dă grătăroaie și friptane, da m-a luat cu sfârșală și m-am perdut cu simțirea, chiar În fața unui ghiuj de să da clovnar, care dă treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În scăfârlie să beau mate În fiecare sfântă ziulică cât oi sta pân străinătăți. Vești grase, canci. Da aseară blocase colidoru o tabără dă valize. Chiar Poyarré, care-i franțuz d-ăia de protestă, a urlat cât l-au ținut bojocii, da s-a tras gigea deoparte când i-a zisără că toată curelăraia era propietatea lu alde Lagrange sau, mai la fix, Grandvilliers-Lagrange. Se lățește zvonu că iei sunt mahări baștani. Poyarré mi-a vândut pontu că alde Grandvilliers ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
drumu; pă loc Îmi Înșelau aparențele și mandea, ca alarmist și calomniator, cădeam În dizgrație. De tăceam, puteam s-o mierlesc pă biata Jacqueline și poate că mă ajungea brațu legii. Gându dân urmă m-a făcut să-mi sparg bojocii strigând d-a surda, să nu m-auză baronu. Jacqueline s-a ițit Înfășată În halatu dă baie. Am dat, așa cum cerea situațea, să mă bâigui; apoi i-am cântat că ieram dator să-i spui cevașilea așa monstruos că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spate, să mersi, nu atât În numele meu cât În al patriei dă peste mări și țări, pentru omagiu adus comemorării zilei mele dă naștere. Cu ultimu strop dă champagne dulce, am bătut În retragere. Afară am respirat văzduhu dân fundu bojocilor ș-am simțit Începutu ușurării. Jacqueline m-a pupat În tenebre. Te Îmbrățișez, Indianu P.S. de la unu a.m.: Am iară crampile alea. N-am putere să m-atârn dă para dă la sonerie. Ogeacu urcă și coboară la moment și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
botniță, da la ora și minuta când să dau ortu popii mi-am recuperat limbuța dă Clopot* și, umăr la umăr cu toaișii dă suferinți, n-am vrut să-mi precupețesc ajutoru dat lu masa corală care urla din toți bojocii mărșulețu lu Monstru și-am Întentat chiar ș-o juma dă răget care mai izact a ieșit la drept vorbind un sughiț dă plâns care, dacă nu deschid umbreluța care am lăsat-o acasă, mă plimb cu canoa pân fieșce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
picioarele și brațele albe rătăcite printre alte brațe, capete sau picioare, râzând - total nediplomatic, impardonabil de ușuratic - cu o poftă care-l umplu de groază pe consul. Și, pentru că Maltezul continua să alerge de mama focului, Ledoulx tună din toți bojocii și chiar de mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea să compună mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor cărora nu le convine credința, a continuat el rece, ca Napoleon sau Oscar Wilde sau alții de teapa ta și a lor, pe patul de moarte o să strigi din fundul bojocilor să ți se aducă un popă. Eleanor și-a Înfrânat abrupt calul și Amory a tras și el de frâu, oprindu-se În dreptul ei. - Chiar așa? a Întrebat ea cu o voce stranie, care l-a neliniștit. Chiar așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
însuși. Era bine dacă-i mai picau și ceva bani în plus: încă avea datorii serioase la un parior pe nume Leotis Dineen, un iepuraș al junglei de un metru nouăzeci care-i ura pe cei din Oklahoma din toți bojocii. Buzz auzi ușa deschizându-se în spatele lui. O voce de femeie spuse: — Domnul Hughes vă poate primi acum, domnule Meeks. Femeia scosese capul pe ușa biroului lui Herman Gerstein. Dacă era implicat și șeful de la Variety International, atunci șansa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
l-am luat la mărunțit cu un băț gros care era rezemat de plita de bucătărie. Cum era cu fața în jos, am început să-l bat de la picioare spre cap și el a început să urle cât îl țineau bojocii. Mama și bunica, când l-au auzit urlând și văzându-mă cum îl toc, au venit și mi-au spus: - Ce-i faci?... Vrei să-l omori? Să te duci la pușcărie, în loc să-ți termini facultatea?... - Mamă și bunică, acest
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate și de șerpi veninoși, care în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de la mici becuri, care creează o atmosferă de penumbră perpetuă prin ferestrele înalte, arcuite ale fumoarului gotic. Încă mai căutăm moduri de evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm după ajutor. Dar nu prea tare, nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea deveni un film bun. Până când fiecare dintre noi nu va deveni un personaj îndeajuns de slab ca să fie jucat de un actor celebru. O poveste care să ne salveze de toate poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Își pierdu poza de guvernantă și Își duse mîinile la inima ascunsă sub pliurile abundente ale pieptului său luxuriant. Tata bătu din nou: — Fermín. Hai, deschide-mi. Fermín urlă din nou, izbindu-se de pereți, strigînd obscenități de-și spărgea bojocii. Tata oftă. — Aveți o cheie de la camera asta? — Bineînțeles. — Dați-mi-o. Doña Encarna șovăi. Ceilalți chiriași se iviseră din nou pe culoar, albi de groază. Probabil că strigătele acelea se auzeau de la Căpitănie. — Tu, Daniel, du-te și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se zărește un trup împlinit, încă pietros. Stă cu o vioară în poală și se uită absentă în zare. Din când în când o droaie de copii ai străzii se urcă alături de ea și încep să cânte frenetic, din toți bojocii. Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă de parcă atunci ar sta să moară. La anumite ore ale zilei oamenii urbei se adună și ascultă hipnotizați concertul lui Zinzin. Prietenii și autoritățile au încercat "să o dea jos din copac", dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
apropie de copacul lui Zinzin aceasta începe să cânte în disperare și tot orașul se adună în parcul central. Odată unul dintre polițai a vrut să urce fără veste în copacul lui Zinzin. Aceasta a început să urle din toți bojocii, copiii străzii s-au adunat împrejurul ei, iar oamenii prezenți acolo au început să strige la polițai: "Coboară dracului de acolo". De atunci Zinzin locuiește "în copac", așa spun cei din urbea ei, copiii străzii îi duc de mâncare, îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
suntem focul... ăla de vreascuri și de putregaiuri și de coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă... care te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat și l-am primit sus, pe dealul Mitropoliei. Eram încolonați acolo. L-am văzut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele, ficații, splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]