700 matches
-
ofițer, nu există ofițer politic decât în bolșevism, ci de cu totul alte specialități, comisarul politic care este simultan și ofițer pentru a deține drepturi de ordin și comandă în ierarhia militară chiar și peste comandant, apare odată cu bolșevismul, în bolșevism și atât, dar profesia aceasta este și nu cea de ofițer. Fiind biografie și CV, atunci așa se reține pentru această perioadă - comisar politic în armată în regimul comunist, pentru impunerea cu forța în gând și faptă a conținutului dictatorial
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
Universitatea Stanford în California, unde a utilizat, dar și a contribuit la îmbogățirea marii arhive de istorie rusă a Institutului. A scris și a făcut emisiuni radio numeroase despre istoria și politica Rusiei. Printre principalele lui scrieri se numără "Preludiul bolșevismului" (1919), "Catastrofa" (1927), "Crucificarea libertății" (1934) "Punctul de cotitură al istoriei Rusiei" (1966). A murit în orașul New York în 1970, fiind unul dintre ultimii supraviețuitori importanți ai evenimentelor din 1917. Bisericile locale ortodoxe ruse din New York au refuzat să-i
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
cu atât mai mult cu cât relația de apropiere cu Uniunea Sovietică dezvoltată de Cehoslovacia lui Edvard Beneš i-a fost potrivnică. Alături de Radola Gajda și Stanislav Čečka a fost printre comandanții Legiunii Cehoslovace care au fost adversari notorii ai bolșevismului, iar faptele sale de arme au reprezentat momente epice ale aventurii siberiene cehoslovace. Generalul Kadlec nu a fost un ofițer al Legiunii foarte popular, fiind eminamente un cadru prototip al Armatei Austro-Ungare: organizator militar și profesionist cu experiență în conducere
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Polonia este un pod pe care ideile comuniste trebuie să-l traverseze pentru a ajunge în Europa Centrală și mai departe, în Europa Occidentală. Războiul polono-sovietic părea mijlocul cel mai potrivit să fie testată puterea bolșevicilor. Discursurile revoluționare afirmau că bolșevismul trebuia purtat pe baionetele soldaților sovietici către Europa Occidentală, cea mai scurtă cale către Berlin și Paris fiind cea care trecea prin Varșovia. După retragerile inițiale în fața Poloniei din 1919, ofensiva bolșevică, care a început în primele luni ale anului
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
salvarea unui regiment german încercuit de către sovietici, prin crearea unei breșe. A fost decorat cu Crucea de Fier de către Wehrmacht (Armata Germană). A fost decorat, în timpul campaniei din URSS, și de către Armata Română cu medaliile Virtutea Militară și Cruciada împotriva bolșevismului. După 23 august 1944 a făcut parte, la ordin sovietic, din vârful de lance al ofensivei militare împotriva armatei germane și ungare, fiind în permanență poziționat în avangardă. A participat la eliberarea Transilvaniei, a participat la ocuparea Ungariei și eliberarea
Crușoveanu Marcu () [Corola-website/Science/324009_a_325338]
-
editura H. Bemporad & figlio un studiu în limba italiană despre ideologiile revoluționare ale lui Béla Kun și Ligii Spartachiste, intitulat eponim "Spartaco e Bela Kun", și două memorii: "La rivoluzione russa" („Revoluția rusă”) și "Il bolscevismo visto da un russo" („Bolșevismul văzut de un rus”). Acesta din urmă a fost tradus în limba franceză în anul următor ca "Le Bolchévisme vu par un russe". "La Revue Critique des Idées et des Livres" l-a descris ca „abundent în fapte mărunte, din
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Il Popolo d'Italia". Slonim a explicat că el nu va scrie niciodată pentru presa de dreapta; într-un răspuns ulterior, Mussolini a insistat că mișcarea fascistă nu era de fapt reacționară. O altă lucrare, ce prezenta contextul istoric al bolșevismului și eserilor, a apărut în 1921 sub titlul " Da Pietro il Grande a Lenin: Storia del movimento rivoluzionario in Rusia" („De la Petru cel Mare la Lenin: Istoria mișcării revoluționare în Rusia”); o ediție franceză a apărut în 1933 la Éditions
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Pietro il Grande a Lenin: Storia del movimento rivoluzionario in Rusia" („De la Petru cel Mare la Lenin: Istoria mișcării revoluționare în Rusia”); o ediție franceză a apărut în 1933 la Éditions Gallimard. Slonim a publicat apoi un eseu despre proletcultismul bolșevism și despre futurism, publicate în octombrie 1921 în revista lunară "Le Flambeau" a lui Henri Grégoire. În această etapă timpurie, Slonim a ridiculizat producțiile literare sovietice și i-a descris pe poeții valoroși (Aleksandr Blok și Andrei Belîi) ca fiind
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
și federalismul post-imperial, el a respins, de asemenea, cu fermitate exprimarea naționalismului rus, care prevedea o Rusie ce respingea „orice diferențe de credință, rasă sau religie”. Slonim însuși era un adversar cunoscut al eurasianismului și teoriilor excepționalismului rus, care considerau bolșevismul ca fiind compatibil cu ideile naționaliste. El a interpretat bolșevismul ca un experiment „iacobin” de control exercitate de stat; el mai credea încă în eșecul inevitabil al regimului și în reapariția Rusiei democratice. Cu toate acestea, după cum i-a raportat
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
exprimarea naționalismului rus, care prevedea o Rusie ce respingea „orice diferențe de credință, rasă sau religie”. Slonim însuși era un adversar cunoscut al eurasianismului și teoriilor excepționalismului rus, care considerau bolșevismul ca fiind compatibil cu ideile naționaliste. El a interpretat bolșevismul ca un experiment „iacobin” de control exercitate de stat; el mai credea încă în eșecul inevitabil al regimului și în reapariția Rusiei democratice. Cu toate acestea, după cum i-a raportat lui Aleksandr Kerenski, eserii din Praga se temeau de creșterea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
pentru publicare o selecție din satirele lui Mihail Zoșcenko, publicat sub titlul "Izbrannoe". În paralel, el a îngrijit pentru publicare jurnalul lui Leonid Andreev. Acest proiect a fost amânat de către Vadim Andreev de teamă că dezvăluirea opiniilor tatălui său despre bolșevism ar determina interzicerea permanentă a operei sale. Potrivit lui Aucouturier, Slonim iese în evidență ca fiind „unul dintre primii critici independenți ai operelor literare din URSS [și] un pionier al istoriografiei literare sovietice în Occident”. Scriitorul italian Italo Calvino, care a
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
dec. 1918-anul 1919) a apărut în 1996, cum ne informează editorul, Vasile Arimia. Au trebuit să treacă aproape 10 ani ca să fie publicat volumul al doilea, conținând caietele anului 1920, tradus de Sanda Racoviceanu. Prin destul de frecventele referiri la pericolul bolșevismului, el nu ar fi putut vedea lumina tiparului în perioada comunistă. Jurnalul este unul intim, în sensul cel mai propriu al cuvântului, dar acoperind o sferă de interes foarte largă, întrucât autoarea, cultivând insistent artele și cu deosebire literatura (scrierea
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
la desfășurarea lor. După trei decenii, maturizată și luându-și rolul în serios, iat-o pe Martha Bibescu în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român, de data aceasta în campania contra bolșevismului, când nu putea rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre realitățile dramatice trăite alături de camarazii săi din Regimentul 3 Artilerie Grea. În 1945 Martha Bibescu pleacă în Anglia. Aici se intalneste cu mostenitorul ei, Printul John Nicolas
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
acest marș și în actul II al baletului "Cenușăreasa" (Op. 87). Critica a inițială a premierei din Chicago a fost dură: "A lasat pe mulți dintre cei mai buni dintre noi zăpăciți și nelămuriți" sau "Jazz rusesc cu garnitură de bolșevism". Opera nu a mai fost jucată în Statele Unite până în 1949 când Opera din New York a readus-o la viață. Pusă pe scenă de Vladimir Rosing și dirijată de Laszlo Halasz, producția a avut un succes răsunător. Revista "Life" a lăudat
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
dintre Imperiul German și puterile Antantei, care a pus capăt Primului Război Mondial pe frontul de vest. În mai 1919 o nouă propunere din partea delegatului Vasile Stoica a avut în vedere folosirea celor 10-15.000 de voluntari români gata de mobilizare, împotriva bolșevismului rus, maghiar, ucrainean și bulgar. Nici acest proiect nu s-a finalizat. Deși fără un succes concret, demersurile duse pentru înființarea unei legiuni românești alăturate activității duse pentru susținerea unității naționale a românilor, au contribuit la întărirea poziților politice ale
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
pare a fi total necunoscut tinerei generații și complet ignorat sau poate chiar ascuns cu grijă de către cei din generația-martor al acestor evenimente. „Ostași, vă ordon: Treceți Prutul. Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și din miazănoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți.” Este ordinul care l-a transformat pe Mareșalul Antonescu într-un adevărat erou al neamului în ochii majorității cetățenilor Republicii Moldova, simbolizînd totodată începutul procesului de eliberare de sub ocupația sovietică a ceea ce astăzi numim Republica Moldova. Marea majoritate
STAGIUNEA TIR - TEATRUL ISTORIILOR RECENTE // SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 2014 () [Corola-website/Science/295784_a_297113]
-
sfârșitul anului 1917 sub teroarea trupelor rusești bolșevizate cantonate în gubernie și a bandelor de dezertori de pe front, Sfatul Țării nu a avut cum face față anarhiei instalate cu puținele sale unități militare (numite cohorte) - și ele contaminate parțial de bolșevism. Ca atare, într-o primă încercare datată 8 decembrie 1918, Ion Pelivan și Vladimir Cristi, deputați atât ai Sfatului cât și membrii ai Consiliului Directorilor, au solicitat la Iași - fără succes, trupelor aliate ajutor. Cererilor repetat având același subiect, adresate
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
sprijini Sfatul Țării. La sfârșitul anului 1917 exista o penurie de alimente pe teritoriul Moldovei Occidentale rămase înafara ocupației germane, într-un context în care în Basarabia se aflau importante stocuri de provizii și teritoriul acesteia devenise amenințat de extinderea bolșevismului din sudul Ucrainei. Ca atare, atât Guvernul României cât și Aliații au devenit progresiv interesați de ceea ce se întâmpla la est de Prut, ultimii îndemnând autoritățile române să trimită trupe în Basarabia. Același îndemn a venit și din partea generalului rus
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
vechea armata țaristă fusese reorganizată în ianuarie ca "Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor". Acest tratat a unit un număr de grupuri antibolșevice din Rusia sau din afara ei, să acționeza împotriva noului regim. De exemplu, Winston Churchill a declarat că bolșevismul trebuie "strâns de gât în leagăn". Războiul s-a dus în principal între "Roșii", care erau comuniștii și revoluționarii, și "Albii", care erau monarhiștii, conservatorii, liberalii și socialiștii care se opuneau "Revoluției bolșevice". A mai existat un grup al naționaliștilor
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
acest entuziasm, dar fără îndoială că rezultatul alegerilor din 25 ianuarie are o valoare simbolică uriașă. O valoare pe care unii dintre intelectualii și jurnaliștii din România refuză s-o accepte, pentru că ei văd în momentul Syriza doar manipulare, scenarii, bolșevism și populism. Faptul că le scapă ceva esențial care ține de esența participării nu mă suprinde, dar mă întristează faptul că acest discurs previzibil și obtuz a relativizat atât de tare ideea de participare democratică, încât aceasta a ajuns să
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]
-
să-și reorienteze activitățile spre mediul universitar. Acest proces de radicalizare n-a fost specific românesc. Teama unei revoluții de tip rusesc a dus peste tot în Europa la ascensiunea unor partide politice și grupări paramilitare de dreapta, lupta împotriva „bolșevismului” corelând de regulă și cu răspândirea ideologiilor antisemite. La fel, și protestele studenților din România făceau parte dintr-un val de activism antisemit care a cuprins universitățile europene la începutul anilor 20. Ungaria implementase principiul „numerus clausus” încă din anul
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
numele liderului sovietic (vezi Lista locurilor care au primit numele lui Stalin), au fost înființat în onoarea sa Premiul Stalin și Premiul Stalin pentru Pace. Troțki, bolșevic din "vechea gardă", a criticat cultul personalității ca fiind împotriva valorilor socialismului și bolșevismului, prin ridicarea individului deasupra partidului și clasei muncitoare. De aceea, în ciuda refugierii politice a lui Troțki în Mexico, acesta a fost asasinat de mâna lungă a INO GUGB-ului, bineînțeles, la îndemnul tovărășesc al "mult-iubitului" Stalin. Cultul personalității a atins
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
născută Pop) Cochinescu (1919-2008), a fost casnică, iar tatăl său, Florian Cochinescu (1918-1998), a fost maistru electrician. În timpul războiului, acesta din urmă a fost decorat de mareșalul Ion Antonescu cu Decorația "Bărbăție și Credință" cu două spade, pentru "lupta împotriva bolșevismului", după cum este înscris în brevetul decorației. De asemenea, tatăl Florian Cochinescu a fost membru al Partidului Național Țărănesc din 1945 și până la interzicerea acestuia de către Partidul Comunist, definitiv instalat la putere în România după 1947. Nicolae Cochinescu a absolvit în
Nicolae Cochinescu () [Corola-website/Science/306621_a_307950]
-
puține și sumare notații, ca, de exemplu, în 1931, zece sau în 1932, doar cinci. Anumite lucruri însă nu-i scapă: devastările rușilor în retragere, manifestațiile de stradă, în frunte cu steagul roșu, amenințarea pe care începe s-o reprezinte bolșevismul. în acest context, G. T. K. comunică o știre de-a dreptul stupefiantă: Prințul Carol, care i se pare "închipuit și înfumurat" și care făcuse caz de originea lui princiară, veche de secole, după ce a renunțat la tron în 1918
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
săptămâni după declararea independenței, cabinetul lui Svinhufvud a concluzionat, sub presiunea Germaniei, că trebuie să negocieze cu Lenin recunoașterea de către Rusia. În decembrie 1917, bolșevicii erau și ei intens presați de germani să încheie negocierile de pace de la Brest-Litovsk, iar bolșevismul rus era într-o criză profundă, cu o armată demoralizată și cu soarta Revoluției din Octombrie în balanță. Lenin a calculat că bolșevicii ar putea domina părți centrale din Rusia, dar că vor fi obligați să renunțe la unele teritorii
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]