1,186 matches
-
nevoit să petreacă o groază de timp ca să-i câștige încrederea, să scoată sunete empatice până când ea se hotăra să-i mărturisească ce lucru neînsemnat din ziua aceea o supărase într-atât. — Am avut o zi de rahat. Bull încă bolborosea deasupra paharului de sherry. Picăturile care îi umezeau buza de sus erau complet neatrăgătoare și la fel erau și ochii mici și roșii, ca de porc. După ce ai plecat, am sunat-o pe o prietenă de la Londra. Plănuisem să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tata, care venea pe trei cărări, sculat din somn, în chiloți, fără ochelari pe nas, și a apărut și mama, a ieșit din baie, udă, doar cu un prosop în jurul corpului. Eu încercam să le spun despre djini (ca să înțeleagă), bolboroseam, tremuram și mă încurcam în cuvinte, ne clătinam toți trei ca pe-o corabie în furtună, mama mă strângea la piept, mă mângâia pe păr, a înțeles deodată ce era cu djinii și mi-a zis că e cutremur. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bancă, să-i descriu însușirile și, ce e drept, am tăcut un timp, m-am mișcat de pe-un picior pe altul (mamă, ce teniși Drăgășani aveam!), ea s-a răstit „ce te bâțâi atâta?!“, iar eu am izbutit să bolborosesc „e un elev silitor“. Doar nu era să-i explic câte știa Pătrașcu Luigi! A consimțit, „mda, mda, poate fi un imbold...“, însă puțin după aceea, când s-a ridicat și el, și-a tras nasul și m-a recomandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
săptămână cu ea, într-un sat din apropierea taberei militare. Ca doi porumbei, și-au visat clătite, au gângurit în bucătăria de țară, au dat puțin din aripi și, cu chiu, cu vai, au pus ceva pe foc. Zeama din tigaie bolborosea și scotea fum, nu se lega și nu se rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-a zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spate, unde încuietorile de metal ale sutienului lăsaseră pe piele amprenta unui medalion, și-n cele din urmă pe gropițele săpate de elastic chiar sub sâni. Soția mea a rămas în tot acest timp într-o stare ca de transă, bolborosind în barbă pe-o voce joasă, în vreme ce vârful arătătorului drept al lui Karen îi atingea sfârcul. M-am gândit la privirea plictisită pe care vânzătoarea, o femeie de vârstă mijlocie cu fața mică a unei păpuși stricate, mi-o aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să miști acele. Iar eu: - Nu, cu gândul, concentrându-mă până când timpul s-ar întoarce înapoi. Nu e clar dacă realmente spun asta, sau aș vrea să spun asta, sau dacă autorul interpretează jumătățile de fraze pe care eu le bolborosesc. - Când am ajuns aici, primul meu gând a fost: poate am făcut un asemenea efort mental, încât timpul a făcut un ocol complet; iată-mă în gara de unde am plecat prima oară, rămasă la fel ca atunci, fără nici o schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
literaturii constă numai din latura fizică a actului de a scrie. „Latura fizică a actului...“ aceste cuvinte încep să se învârtească în mintea mea, asociindu-se unor imagini pe care în zadar încerc să le îndepărtez. Latura fizică a existenței - bolborosesc eu - iată, vezi, eu sunt aici, sunt un om care există, în fața dumitale, a prezenței dumitale fizice... Și o gelozie dureroasă mă cuprinde, nu față de alte persoane, ci de acel eu făcut din cerneală, puncte și virgule, care a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Trebuia să hotărască doarme ori stă de povești. S-a gîndit că-l așteaptă zile grele. Mi-e cam somn, domnule Ali, și nu știu cînd o să mai pot prinde un pui de somn." Turcul mormăi iarăși ceva, de fapt bolborosea în gura lui fără dinți, din cauza asta avea obrajii supți, se făceau două scobituri că puteai să-ți vîri pumnul în ele, "somn ușor atunci, somn ușor." Dar nu se dădea dus și atunci și-a dat seama că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai se prefăcu. Pentru prima dată s-a întors cu spatele la el, privind pe fereastră. Nu era nimic de văzut acolo. De aceea renunță destul de repede și se întoarse bolborosind, umflîndu-și obrajii, "aha, deci și dumneata ești din ăia, jurnaliști!" Nu putea ști dacă e încântare sau dezamăgire. A încuviințat. Era și el unul dintre jurnaliști. "De la gazeta asta, de la Dimineața ?" Nu, de la alta, toate gazetele vor să scrie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau vechi, încă înainte de război, cînd încă nu se zimțuiau, ah, da, așa, era lesne de înțeles de ce Cocoș avea puști Peabody, folosite în războiul din 1877, toate se explicau ca deșirate dintr-o împletitură de andrele. L-a auzit bolborosind iarăși, de astă dată îndeajuns de clar ca să-l priceapă, "a fost, este, ce importanță are într-o viață atît de măruntă, a fost, este, pentru Allah, tot ce este a fost și tot ce a fost este..." Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nouă pe care o adusese cu el. Cînd și-a revenit, adjutantul stătea la masă, țuguia buzele și sîsîia un cîntecel. "Ce-ai făcut, Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul lui păros și pistruiat, așa cum îi era și obrazul, "după ce ai făcut prostii nu mai și spune prostii. Doar știi că sînt cîteva reguli, hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe Maiana din mâinile tatălui ei, pitoreasca soluție pe care le-o propunea era fără îndoială de o mie de ori mai de dorit decât s-o știe în fiecare noapte în brațele altui bărbat. —Păcat că nu ești văduva! bolborosi în cele din urmă Vetéa Pitó. Ai fi putut veni cu noi. Nu cred că ți-ar fi plăcut. Și nici mie. Îi observa apoi cu privirea aceea a ei, care promitea un paradis de sărutări și mângâieri. Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la cele ce-i spusese, cercetând valurile, ascultându-le ecoul, care acuma într-adevăr i se părea slab, ritmic și profund și, în cele din urmă, aprobă, cu aerul unuia care tocmai asistase la un surprinzător miracol: — Cred că da, bolborosi. Cred c-am înțeles. —Bine! Ai fi în stare să calculezi la ce distanță se află acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce se scarpină, comic, pe sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
daca oceanul s-ar fi solidificat, daca soarele ar fi pornit înapoi către est, nici căpitanul Mararei și nici oamenii lui n-ar fi rămas mai uluiți decât au rămas în acel moment. —Ce ai spus? reuși până la urmă să bolborosească Navigatorul-Căpitan. —Ți-am poruncit să mă duci înapoi lângă tatăl fiului meu. Acest copil trebuie să se nască pe insula pe care va fi rege. Se lasă o tăcere lungă și încordata, poate cea mai lungă și, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
concediu cu logodnica mea și vreau să-ți las toate hârtiile în ordine. Luana se crispă. Logodnică! Nu era posibil. Omul ăsta nu știa ce face. După terminarea programului, se duse direct la Ștefan. Intră în casă ca o furtună, bolborosind cuvinte din care bărbatul nu pricepu nimic. O obligă să se așeze, să-și adune gândurile și să vorbească pe înțelesul lui. Se lămuri curând că nu ardea nicăieri și că femeia, ce se tot foia pe scaun, se agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ordin pecuniar: artă de dragul artei, nu e așa? Uimită, cu respirația întreruptă, Carmina își dădu seama că asistă la o mituire spirituală a unui amărât de zugrav, care ridicat pe culmi mult prea amețitoare pentru puterile lui, se mulțumi să bolborosească, când se puse clar problema banilor, prețul lucrării lui de artă: cât vreți dumneavoastră, atât cât vreți dumneavoastră și să ridice superior din umeri. Așa o baie caldă de complimente nu mai făcuse în viața lui. Vezi, Nik, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bătea vântul. Nu se poate, se auzi, ea singură mirată de curajul vorbelor sale, rostite cu disperarea omului aflat la capătul răbdării, nu se poate să fim cu toții o apă și-un pământ. Nu-i drept, nu-i uman, să bolborosim egal în același cazan de smoală. Tot ce spuneți ar fi veridic, ar fi perfect adevărat, dacă ne-ați prezenta și partea cealaltă, care trebuie să existe, antidotul mocirlei de care avem nevoie. Păi, așa, n-ar mai exista speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copil, cât de mult o impresionase cândva cu figura lui de scandinav, cu ochii serafici, așa de sensibil, îndatoritor. Tu chiar dormi, măi omuleț? întrebase cu voce tare și el trezit din primul somn o privise mirat printre gene și bolborosise: Dorm, ce-ai vrea să fac la ora asta? Ea își așeză mâinile sub cap, zâmbi copleșită de o senzație de amețeală, nu, nu era drept să treacă anii și ea să continue să se simtă fecioară, să n-aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
faptele. Împinse cafeaua nefăcută deoparte. — Du-te naibii, Eric, bine? Du-te învârtindu-te, zise și mă împinse, ieșind din încăpere. Am rămas singur, uitându-mă fix la podea, uitându-mă fix la ușă. La un moment dat, ibricul care bolborosea se opri singur cu un clic puternic. Deasupra tunelurilor de cuvinte, la marginea coridorului din depozitul subteran al bibliotecii, o mare și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sac. Se gîndi Întîi sé-și aminteascé unde-i sacul. „Dar n-are cum sé fie aici sacul!”, Isi zise Șasa și porni sé-l caute prin pédure. Culcé lemnul de carpen jos și-l mésuré cu pasul. Șaptesprezece pași și jumétate, bolborosi Nicolai Arsenievici. Se așezé pe lemn și scoase o țigaré. Își Închipui o scaré lungé de frasin, netedé și albicioasé, pe care o rezema de copaci și de case și putea sé urce oriunde voia el, chiar și pe stîlpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
urechile. MÎinile lui, care péreau sé fie numai degete, o țineau de picioare și-i atingeau sandalele ei mici cu cataramé de fier... „Și pas cu pas/ și ceas cu ceas... Și pa-a-a-s cu pa-a-a-s... s”. „Și pas cu pas”, bolborosea Șasa, „pa-a-a-s... s...” cu degetele În urechi, Închizînd din cînd În cînd ochii și ridicînd puțin capul, de parcé s-ar fi ferit sé vadé, chiar și așa, cu ochii Închiși, cu coatele Înfipte În cartea lui de citire. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și-i udé cu mîinile. Așa trebuia sé faci că sé nu simți cé apă e rece. Pe urmé Șasa Își duse mîinile În jos și le lipi de corp. Ridicé puțin umerii, se Înélțé pe vîrfuri și dupé ce bolborosi că un cal, Isi dédu drumul pîné la gît În apé, pe urmé séri În cap și dispéru. Pe apé rémaseré numai valurile și bolboroseala lui Șasa, care mai résuna În urechi. Mai Încolo iazul era liniștit și strélucea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sau ce ne închipuiam noi a fi iarba fiarelor. Rusalin citise într-o carte rufoasă că trebuia s-o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi, cu luna dodoloață bătîndu-ne fețele, strîngeam din cimitir, bolborosind un descîntec din G. Dem. Teodorescu, un braț de... mărarul calului. Firește, nu deschidea nici o broască, nici un zăvor. Era un băiat cu un comportament destul de contradictoriu. Cînd plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Patapievici al anilor șaptezeci. I le număram în cronicile literare. Se potriveau ca nuca-n perete: thuriferar, etricat, pestiferant, obvios, saiant, stercoral, apevist, ipsatoriu, derelicționare, minlionar, ostensibil, deliterios, debonar... Un băiat vopsit boboc de rață mă privește cu uimire cum bolborosesc într-o limbă necunoscută. Băgăm întîi benzină? îl trage de braț o fatucă blondă și roz ca un pahar Baccarat. Nu pare a avea vîrsta cînd se admite îngurgitarea de alcool. Unde? Hai la profa. La doamna Holda. Ne dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
moale" a lui Pillat, în apa "adormită" a lui Macedonski. Am băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea lucioasă a lui Nichita Stănescu, tumultuoasa mare a lui Anghel, marea limpede a Blandianei. Ondin. Ondina, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]