190 matches
-
acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de metri se întinde imașul, bolovănos și năpădit de buruieni. Îl salvează doar colina arțăgoasă în spatele căreia se ascunde de opt ani asfințitul. Leonard își oprește marșul aici și încet, numai urechi, se lasă pe vine cu armele în față, pe pământ. Metalul e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
reci de ploaie se năpăstuiesc peste natură. Porumbul tremură în haina lui zdențuită de teama venirii iernii. O tipsie de floarea-soarelui zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde fuseseră scoși cartofii, pământul bolovănos privește posomorât. Ploaia bibiuiește nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
întrebarea parcă I-ar fi pălmuit. Adică același prefect, care a ascultat strigătele și batjocurile celorlalți, numai pe el îl bruftuluiește, ca și când el ar fi cel mai ticălos om din sat, tocmai el, care... Răspunse încruntat, în glas cu zvâcniri bolovănoase: ― De ce-a mai venit cucoana aci? De ce ne batjocorește cucoana?... Nouă nu ne trebuie, să se ducă de unde-a venit, la ciocoii ei, și să ne lase pe noi în pace, să nu ne chinuiască și să nu schilodească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noi și oasele mâinilor pe lângă coaste și bazin, un uriaș schelet de om. Îl priveam cu gura căscată, fără să ne vină să credem. Am înaintat, unele prin dreapta lui, altele prin stânga, măsurîndu-l cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira spinării ca de reptilă antediluviană, coastele ca de corabie, unite prin osul triunghiular și dantelat al sternului. Dincolo de clavicule și omoplați, după cele șapte vertebre ale gâtului, craniul rânjea cu aerul celui care râde la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spuse Lixandru și îngenunche din nou în fundul șanțului. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, o găsim în noaptea asta, spuse dascălul. Că nu e comoară fermecată. N-are flacără albastră... Lixandru scoase piatra și o așeză pe marginea șanțului. Era o piatră mare, bolovănoasă, care parcă se clătina întruna. O apucă dascălul cu amândouă mâinile și o dădu deoparte. Lixandru începu să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți ținîndu-ne răsuflarea. După câtva timp, îl auzii cum oftează. Nu-i vedeam obrazul dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Magdalena, pe nume Sonia, care avea un fel foarte afectat și mieros de a vorbi, articulând caraghios de precis fiecare cuvânt; spunea: fiindcă n-am putut să fiu de față la acea întâlnire, auzindu-se foarte clar, ba chiar cam bolovănos, d-ul pe care toată lumea îl omitea îndeobște în vorbire; sau spunea: cincisprezece, cu cinci-ul caraghios de distinct; în timp ce Tiberiu nu auzise o asemenea dicție nici măcar la crainicii de la radio... Mama lui era și ea de față și o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
două zile înainte de alegeri? Și nici n ai vrut să mergi la vot? „Asta-i drept, dar de unde știe aista că hă-hăăă acum - cine mai știe câți ani - am vorbit în contra păduchiosului ista de primar?” - se întreba Toaibă înfruntând privirea bolovănoasă a celui din fața lui. În cele din urmă, a răspuns: N-am vorbit dușmănos. Am spus doar că nu-l vreau pe cel pus să fie ales primar. Și asta nu înseamnă ati... atitudine dușmănoasă față de noua orânduire? Înseamnă! Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu era îngăduită nici o derogare, ne puteam permite orice, să ne zbenguim, să stăm tolăniți la soare, să jefuim de cireșe cireșii sălbatici sau să umblăm după păstrăvi în apa, perfect cristalină, din Seaca. Uneori, după-amiaza, veneau dinspre Olt neguri bolovănoase și amenințătoare de grindină care întunecau cerul. Cum aveam o bună experiență meteorologică și știam cât de năpraznice pot fi furtunile la munte, ne încropeam în pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
loc unde m-aș retrage, dacă aș crede în refugii. Am impresia că tună. M-am înșelat. Cerul e și azi pârjolit de secetă. Nu se vede nici un nor, iar frunzele oțetarilor par amorțite. 38. Când se prăbușeau nori amenințători, bolovănoși, de grindină, dinspre Olt, întunecînd cerul, se porneau să sune clopotele de la cele două biserici, implorîndu-l pe Dumnezeu să cruțe recoltele. De fiecare dată, asistam la un spectacol cosmic, în egală măsură grandios și înfricoșător. Norii erau de un vânăt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și Cicero, despre ruinele fortificațiilor ridicate de cavalerii ioaniți și, mai ales, despre Marea Egee, unde odinioară se scăldau nimfele. ― În Rodos, a adăugat visător doctorul, am înțeles că sirenele nu sunt o glumă a mitologiei. I-a vorbit despre pământul bolovănos al insulei, înverzit de ierburi țepoase, despre marile păduri de pini, chiparoși și stejari, după care i-a explicat că acolo a debarcat Richard Inimă de Leu ca să angajeze marinari pentru a treia cruciadă și că în Rodos însuși peisajul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață În anul acela și să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți amintești de o stradă de pe malul apei, bolovănoasă și roasă de vreme, cu viața ei golașă și aspră, cu Îngrămădirea de cocioabe, blocuri ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-ți amintești cum ai trecut Într-o zi pe strada aceasta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cel chior n-a văzut aceste lucruri. A jefuit satul, a ucis cîțiva indieni, a pătruns cîteva zeci de mile În interiorul țării În căutare de comori. A găsit un teren gol, Întins, cu un sol nisipos și calcaros, un peisaj bolovănos și imprecis, bîntuit de singurătate și de asprime, acoperit de păduri dese și Încîlcite, În marea lor majoritate Întinse păduri de pin cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ne-am continuat drumul, strecurându-ne printre copacii din ce În ce mai deși. Blestem! De undeva de aproape Începeau să se audă În urechi glasurile unor oameni. Runa a recunoscut imediat chiotele ușoare ale suratelor ei, amestecându-se cu horcăiturile repezite și bolovănoase ale uriașilor. - O să pună mâna pe noi, zise Enkim. Din cauza mea. Lăsați-mă aici. Tu ai treaba ta, Krog, iar tu ai pruncul, Runa. Am clătinat din cap odată cu Runa și i-am făcut semn să tacă. Nici să geamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mișto cosor, să n-am spor! De unde l-ai pescuit? Oi fi neam de caramangiu și-ai moștenit sculă bună... Focul pâlpâia la picioarele lor, gata să se stingă. Gheorghe mai aruncă un pumn de talaș și lumina crescu. Cerul bolovănos aluneca tăcut peste malurile sălbatice. Culoarea lui se întunecase spre margini și ucenicul văzu primele stele. Mirosea a bălegar încins și se gândi că pe undeva pe aproape trebuie să fie vreo herghelie. Smulse o mână de iarbă afinată și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu mai treceau prin cerul de deasupra. Auzeau numai clipocitul bălții, molcom și rar. Spre margini, undele ei se încrețeau și aduceau la mal cutii ruginite de tablă. Acestea sclipeau în soare ca oglinzile. În apa murdară se gloteau norii bolovănoși. Dacă ridicai privirile, îi vedeai îndesîndu-se peste malurile sălbatice. Căldarea de pământ răsufla tainic. Zgomotul cel mai mic creștea aici, se lovea de șeile albicioase și venea înapoi. Mirosea a bălegar încins și a iarbă crudă. Lui Ene îi venea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tălpi. Și ar fi avut o voce frântă, pornită din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar, cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar din cealaltă, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii se căzneau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el, căută să se smulgă din locul unde stătea, dar legături invizibile îl țintuiau acolo, nemiloase. Încercă să vadă de unde vine namila de oțel dar nu văzu decât pe moșul acela purtând hârlețul ca pe o baionetă mestecând greu și bolovănos cuvintele „Eu sunt Tofan, înțelegi, sunt Tofan și port cifra unu” apoi slobozi un râs gros și gâlgâitor care-și luă zborul ca un stol de ciori. Simiuc simți că este privit insistent de cineva, făcu o sforțare să se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
televizie. Nimeni nu spunea așa la vremea mea sau la vremea plecării mele, în 1970-'75, toată lumea spunea televiziune, nu era o chestie comunistă sau necomunistă. La fel, la cei din 1980, nouă ni se părea că recunoșteam un limbaj bolovănos, grosolan, neșlefuit etc. Un alt exemplu, foarte-foarte bun. Eu am avut de a face cu aceste redacții românești de la Europa Liberă, de la BBC, de la Vocea Americii etc. Oamenii se certau, ajungeau până la cuțite aproape, ca limba română pe care o
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
acum era a amândurora, fără cea mai mică Îndoială. Într-un punct al convorbirii, care se prelungise dincolo de căderea nopții, celălalt se oprise la jumătatea unei fraze, când tocmai descria un peisaj: un gard de sârmă ghimpată și un munte bolovănos și golaș, lipsit de vegetație, pe care gardul Îl marca precum un cadraj ironic și pervers, ca pe o poză. La vorba „poză”, musafirul se ridicase În beznă - Faulques și el sporovăiau de ceva vreme, două corpuri informe față În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pentru acești angajați și nu vrea să fie în calea supărării lor, îi voi spune să facă un email și să îl trimită cu numele meu, nu al său”. Aceste mici ajustări pentru a netezi calea și a evita drumul bolovănos, fac ca munca să fie mult mai ușoară și îi ajută pe angajați să lucreze împreună în mai puțin stres. Alternativa ar fi să îi tratați pe oameni precum un copil care, jucându-se cu un set de chimie, pune
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
ca într-o stampă, căreia îi lipsește adâncimea, iar sinceritatea nu îi este îndeajuns de transfigurată: "Dealurile noastre par morminte misterioase/ Cine doarme sub ele?/ Peste liniștea lor zvârcoliri de coase." Sentimentul dezrădăcinării apare însoțit de nostalgia trecerii timpului, versurile bolovănoase amintesc de Aron Cotruș: "Și noi am coborât/ Din căruța cu fân/ Vă mai aduceți aminte Ioane și Petre/ Blajul părea/ Un sat mai bătrân/ Care-și amestecase noroiul cu pietre". Egal cu el însuși, Ion Brad rămâne poet și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
străveziu va fi în zare/ Că toate se vor atinge în uitare" (II). Poetul descrie drumul spre Styx ca o evadare în altă lume; universul este similar celui real, cu desfășurări cotidiene (visuri de iubire și mărire), într-un peisaj bolovănos sau acvatic, un ocean de sidef și tăcere, într-o lumină moartă, suspendată. Cetatea morții parcă ar fi o altă cetate a existenței, în care totul se desfășoară după un anumit ritual, un joc "de-a v-ați ascunselea" printre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
peisajul ne trimite la poemul "Cuptor" al lui G. Bacovia: "pământu-n cimitir e crăpat până-n moarte, caii fac viermi în bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar în același timp reînviind universul tradiționalist. Într-un fel, poetul cântă pământul, la care adaugă ideea pietrelor de hotar, satul, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării, originea țărănească, sentimentul iubirii (ușor coșbucian), realizează portrete, peisaje, într-un folclor dur, bolovănos, care ne trimite la Aron Cotruș: "Eram doar născut din foamea de pământ străin, ce-o nutrea Anton D. Gheorghe, însurat cu-o săteancă Filofteia D. Marin,/ căreia atâția ani de flori i-a scuturat". Alteori, descinde din Beniuc: "neamul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]