5,885 matches
-
dezastrului din anul '79, care îl costase viața pe autorul Istoriei naturale; a fost, de fapt, o erupție de fluturi: Cărămizii, albaștri, cu dungi de chinovar Sau imitînd sideful și albul nenufar, Petale viscolite din cosmice livezi Urcau mereu spre boltă zburînd ca niște iezi. Dar la un timp azurul îi săgeta în zbor, Silindu-i să se-ntoarcă învinși din drumul lor, Și sub căderi masive de aripi diafane Se îngropau temeinic Pompei și Herculane. Piesa antologică a volumului se
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
mânăstirea Acoperămîntului Maicii Domnului Și noi, pelerinii, Alfred, Olysia și pruncul Nicholas Căutînd tot mai adînc în pădure Paraclisul Sfîntului Serafim de Sarov. Din mica încăpere din lemn se auzeau Susurul unui rîu tînăr, litaniile rugăciunii. Am așteptat afară, sub bolta verde a pădurii. Din micul schit au ieșit trei copii Purtînd încă pe buze mierea rugăciunii Iar pe chip aura ei. Cum vă cheamă? i-am întrebat. Andrei, Luca, Maria. A venit răspunsul lor topind zăpezile din jur. Dar cea
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Iluminări. FRESCA DIN ORVIETO Într-un colț al frescei sale cu Anticristul, Luca Signorelli s-a zugrăvit pe sine și pe confratele Fra Angelico stând și privind la spectacolul peste care tocmai a tras cortina. Sus, pe cea mai înaltă boltă, îngerescul pictase sfinții senini, profeții, apostolii, părinții înțelepți, fecioarele cântărețe, apărați de albastru și aur pur. Jos, el văzuse marioneta Dracului mințind fără rușine, clericii îngrijorați căutând citate din sfinte cărți, apoi învierea cărnii, bietele trupuri smulgându-se trudnic, de-
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
identificând-o - e drept în felul lui - când a spus în versuri definitive: ŤE un nu știu ce și-un nu știu cum/ în taina farmecelor saleť." Specificul național se leagă în concepția lui Ion Pillat cu sentimentul naturii, văzut semnificativ ca ,cheia de boltă a întregii poezii românești de la Miorița până în zilele noastre." Sistematic, sunt urmărite perioadele evolutive și caracterizați poeții cei mai reprezentativi, autorul găsind că G. Coșbuc a pictat un peisaj mai specific românesc decât Alecsandri și decât Eminescu, ceea ce după noi
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
recunoaștem imediat un leit-motiv specific atît lui Petru Dumitriu, cît și eroilor săi: fascinația cerului gol, substitut al transcendentului absent: "... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea așa, îi venea amețeală; de parcă în loc să zacă
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Toate Articolele Autorului Fagul La o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din porunca lui Tezeu - C-un fag cu trup de flăcău București, Herăstrău, vara lui 2015
FAGUL de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380646_a_381975]
-
Și tot cioplind în lemnul ud să scap, mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos, apoi mi-adun într-un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă ard preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp în sunetul făcliilor de stele. Sunt răstignit de propriu meu destin și-n volbura luminii de sub pleoape îmi lăcrimează ochii-a rugăciune când, iarăși, Doamne, mi
ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380665_a_381994]
-
lui Çabej, Jokli/ dezleagă nodurile odinioare ale limbilor indoeuropene/ acolo unde se ascund legendele pentru Domnul pământului/ albaneză vorbesc în Arenă științei „mai bieții fricoși”/ le-am dat dovadă lexicul folosit acolo-n orizont/ ce e acest sforăit răsunător în bolta cerului fără o vocală/ limba lui Buzuku și Naim în rugăciuni nu ați considerat-o/ în Arenă nu-i călătorie fără pașaport/ Hava,/ Călătoare neobișnuită.” (Călătorie fără pașaport). Intuitiv, programatic și deopotrivă inițiatic, adânc înfipt cu rădăcinile sufletului în vatra
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
se duc topite/ Luând văzduhul pe copite,/ Cu strălucirea lor rotundă// Ca fulgerarea din secundă// Când sufletul plecat în sus/ Cu însemnări luate-nseamă/ Din când în când, cu-aceeași teamă,// Când soarele-n nehotărâre/ Trece mereu ca o târâre/ Pe bolta cerului ce are/ Și coborâre și-nălțare...// Atunci întreb: “Cine m-anină,/ Firavă sfoară de lumină,/ La oiștea din Carul Mare,/ Pereche Stelei Călătoare?” (Steaua călătoare) Iubirea intră și ea în rezonanță cu întreg Universul: “Prin aerul de zgură, cu
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
28 august 2016. Fagul La o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din porunca lui Tezeu - C-un fag cu trup de flăcău București, Herăstrău, vara lui 2015
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Și tot cioplind în lemnul ud să scap, mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos, apoi mi-adun într-un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă ard preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp în sunetul făcliilor de stele. Sunt răstignit de propriu meu destin și-n volbura luminii de sub pleoape îmi lăcrimează ochii-a rugăciune când, iarăși, Doamne, mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
clipa de risipă.Și tot cioplind în lemnul ud să scap,mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos,apoi mi-adun într-un poem nescristrăirile-mi rămase de prisos.Mă ard preț de un ceas și mă fac scrumcând bolți de ceruri mi se lasă greleși mă propag ca un ecou prin timpîn sunetul făcliilor de stele.Sunt răstignit de propriu meu destinși-n volbura luminii de sub pleoapeîmi lăcrimează ochii-a rugăciunecând, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape !... VI. ÎN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Luna decembrie a fiecărui an o numim spiritul Crăciunului, spiritul Evangheliei lui Iisus Hristos. Steaua Nașterii adună pe toți creștinii sub bolta înstelată. Întreaga fire țese caier de lumină, de vise, de iubirea cea de neînvins, de iertare și de împăcare. Dar în acest an, 2015, spiritul sfânt și curat al Crăciunului a fost tulburat de amenințările teroriștilor. Noi, românii, am mai
RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380797_a_382126]
-
intervenite drastic în viața lor, Al Francisc și-a pierdut vederea, și Cerasela, mobilitatea membrelor. Ea se foloseste acum doar de degetul mic de la mâna dreaptă pentru a scrie la computer. Scrisul, această alchimie a vieții, a devenit stâlp al bolții pe care se sprijină neîntrerupt lumea lor interioară. Între suferință și speranță, s-au așternut frumusețea și înțelesul adânc al cuvântului care a făcut legătura între universul vieții înconjurătoare și sinele lor. Din multe poezii, se simte cum glisează spre
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
care cad culori și muzici neasortate, mărturisind, pe multe limbi, același lucru: viața. Cosmosuri scofîlcite într-un careu de blocuri au, slobozite de flerul unui poet, mersul lor înalt: "Și sufletul meu aprinse o țigare, la focul luceafărului scăpărat în bolți." O cabală pentru București, pentru plimbările în Cișmigiu și pentru reculegerile cu ochii în albastru. Dacă am avea un imn, care n-ar fi, ca aiurea, pe muzică de Strauss, ar trebui să-nceapă așa: Uitați-vă și-n sus
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
în 2003, când i s-a oferit premiul pentru debut în critica literară, la Festivalul Internațional „Frontiera Poesis”, septembrie, Satu Mare. 8. Cartea publicată atunci se intitula Don Juan - Mitografia unui personaj. Prin și din sau cu Don Juan, cheie de boltă în tipologia umană, cu explozii literare, mai ales în Evul Mediu târziu, ca și după aceea, tânărul critic băimărean a construit o tetralogie care i-a impus definitiv personalitatea în actul enumerativ al valorilor din Nordul țării. Și nu numai
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
americană. Mi-a oferit-o Mircea Vasiliu, fiul ministrului aviației, general, pe care curând apoi autoritățile comuniste l-au executat, ca spion anglo-american. în postul său, dezvăluise date despre aviața noastră aliaților, alții decât sovieticii. Tigarea în chestiune, primită sub bolta castanilor de pe bulevardul Ardealului - astăzi al eroilor sanitari - se numea "Straight cut" și era, după nume, de proveniență militară. Pe când tovarășii, cu vorbele, pare-se ale lui Tudor Arghezi, una fumau și alta vorbeau, în familia Cioculescu se fuma numai
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
simbolizează meridianul zero al orașului, frescele pictate sub directa asistență a lui Delacroix, mărturiile despre botezul lui Baudelaire și al marchizului de Sade ori despre căsătoria lui Victor Hugo. Jos, în cripta Saint-François, mă întâmpină pauperitatea altarului improvizat, coloanele și bolțile proprii mai curând unei crame decât unui lăcaș de cult. între sus și jos nu există scări, culoare, interferențe. Fiecare e cu scara lui, cu culoarul și dialogul imanent. Sus, giulgiul lui Iisus reprodus și expus pe panouri mari de
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
permite vârsta. Alții nu sunt nici alienați nici nevoiași. Guvernul ni-i trimite și noi trebuie să îi acceptăm. Uneori pleacă, la fel de brusc cum au sosit. Domnul de Coulmiers îi numește pe acești pensionari "celești", pentru că sunt suspendați aici ca bolta cerească, și nu-i de competența lui, zice, să știe cine o susține. Și apoi mai există el. Când a sosit, acum multă vreme, căzuse o mare cantitate de zăpadă, cu toate că eram în aprilie. Caii de la trăsura care l-a
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066. Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
scoase din uz. In viata trepidanta a Craiovei au existat multe personalități care, printr-o muncă intensă, dar și înzestrați cu o sensibilitate aleasă, ieșită din comun, au atins cele mai înalte culmi ale con sacrarii, lăsând amprentele veșniciei pe bolta cerească. Ei sunt exemple rare, simboluri unicat ale unor generații demne de urmat, iar fotografia lor reprezintă o imensă icoana sfântă. În atmosferă acelor ani, privirea lor a strălucit intens, ca o lumină puternică, imaculata. Avem datoria de a-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066. Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
scoase din uz. In viata trepidanta a Craiovei au existat multe personalități care, printr-o muncă intensă, dar și înzestrați cu o sensibilitate aleasă, ieșită din comun, au atins cele mai înalte culmi ale con sacrarii, lăsând amprentele veșniciei pe bolta cerească. Ei sunt exemple rare, simboluri unicat ale unor generații demne de urmat, iar fotografia lor reprezintă o imensă icoana sfântă. În atmosferă acelor ani, privirea lor a strălucit intens, ca o lumină puternică, imaculata. Avem datoria de a-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mică lângă unde; s-o uiți apoi, căci altele, cu fală mai mare trec, pe apele rotunde, să te gândești la fețișoara pală ce cufundată-n unde se ascunde: Copilărie, lunecoasă învoială. Spre ce? Spre unde? (din Cartea imaginilor - 1902) Boltă de noapte cu stele căzătoare Uriașă bolta de splendoare plină, hambar înalt, prinos de lumi deschise. Noi - prea departe de a ei lumină, aproape iar de-ntoarcerea-n culise. Și cade-o stea! Dorința ta se-anină precipitată, în străfulgerare
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
căci altele, cu fală mai mare trec, pe apele rotunde, să te gândești la fețișoara pală ce cufundată-n unde se ascunde: Copilărie, lunecoasă învoială. Spre ce? Spre unde? (din Cartea imaginilor - 1902) Boltă de noapte cu stele căzătoare Uriașă bolta de splendoare plină, hambar înalt, prinos de lumi deschise. Noi - prea departe de a ei lumină, aproape iar de-ntoarcerea-n culise. Și cade-o stea! Dorința ta se-anină precipitată, în străfulgerare. Ce-i la izvor și ce-i
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]