456 matches
-
În natură trăiește 3-5 ani, în captivitate până la 16 ani. -Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii) Descrierea morfologică: Este o specie de dimensiuni medii. Lungimea corpului este de 50-63 mm, a antebrațului de 4248 mm. Botul este foarte scurt, craniul boltit, urechile scurte, triunghiulare, nu proemină din conturul capului, tragusul scurt îndoit către interior, cu vârful rotunjit, blana spatelui de culoare grimaroniu sau cenușiu, abdomenul de un gri mai deschis. Raspândirea: Această specie poate fi găsit în Australia și în Europa
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
mărirea ta?... / Toate trecură: / Viermele vremilor roade-n noi" ( În van căta-veți...) " În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... cu glasuri departe. Și spiritual morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine... Dar astăzi sunt frânte boltitele porți Pustiu e în dome-și zeii sunt morți" (Diamantul Nordului) Ce poate urma după pulbere dacă nimeni nu poate gândi pulberea, dacă pulberea nu se poate gândi pe sine, cu această întrebare eșafodajul eminescian se prăbușește în sine. Drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
momentul care trebuia să decidă denumirea noii galerii. Fiind pe atunci redactor pentru arte la Cronica și pregătindu-mi textul care urma să puncteze inaugurarea sălii, mi-am permis îndrăzneala de a și numi noua galerie: Cupola (plecînd de la forma boltită a părții superioare a clădirii). Fostul meu venerat profesor Constantin Ciopraga, onorific pe atunci al colegiului redacțional, cu binecunoscuta-i precauție semantică, m-a întrebat: "Cupola? Sună cumva a circ, nu crezi?" Dar cum numele găsit de mine apăruse deja
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cămașă albă Încheiată În stil vechi, cu gulerul și manșetele rotunjite. Pe degetele lungi și subțiri are nenumărate inele masive care atrag voit atenția asupra mâinilor sale fine și neomenesc de palide. ș...ț Părul lung, prelins pe un craniu boltit, stă răsucit În șuvițe pe tâmple și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
paroles, sous l'herbe du ciel, ton vol tu le perds. La lumière de țes yeux verts est comme le phosphore des vieux ossements écaillé. Écoutant des révélations sans paroles sous l'herbe du ciel ton vol disparaît. Din văzduhul boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ceea ce vezi. (Blaga, 2010 : 139) De l'air, où leș voûtes de țes midis șont incurvées, dans *leș profondeur tu devines leș mystères
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pleurant [...] să géométrie " ; l'épithète " înaltă " (littéralement : " haute ") est interprétée comme " infinie ". Leș métaphores du poème de départ șont soumises également au travail d'interprétation : " fluier părelnic de vânt " est traduit par " la flûte irréelle des airs ", tandis que " văzduhul boltitelor tale amiezi " devient en langue cible " l'air de țes midis envoûtés ". L'ajout sémantique auquel recourt le traducteur pour recréer la rime n'arrive pas à compromettre la poéticité du texte, bien au contraire : traduire le nom " făptura " (littéralement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
transcendant) (Miclău, 1978 : 333) ; " forêts de sommeil " (Paysage transcendant) (Stolojan, 1992 : 67) ; " păreri de valuri " " des illusions de vagues " (Peisaj transcendent/Paysage transcendant) (Miclău, 1978 : 333) ; " coperișele iadului " " leș toits de l'enfer " (Biografie/Biographie) (Miclău, 1978 : 313) ; " din văzduhul boltitelor tale amiezi " " dans l'air de țes midis envoûtés " (Pasărea sfântă/L'oiseau saint) (Miclău, 1978 : 323) ; " du haut de țes midis voûtés " (L'oiseau sacré) (Stolojan, 1992 : 65) ; " ceasul verde al pădurii " " l'heure verte de la forêt " (Septemvrie/Septembre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la Mackinaw, m-aș crede într-un wigwam indian! Dumnezeule! Pe-aici o fi trecut oare Iona? Acoperișul are o înălțime de circa douăsprezece picioare și e înclinat într-un unghi destul de ascuțit, ca și cum ar avea o coamă, în vreme ce laturile boltite și pufoase ne oferă aceste uimitoare lamele de os în forma de iatagane - cîte trei sute pe fiecare latură - care, atîrnînd de partea superioară a capului sau a osului „coroanei“, alcătuiesc storurile venețiene de care am pomenit, în treacăt, mai înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trapele și obloanele sale vor fi puse lacăte, iar un ghid înzestrat cu o legătură de chei îi va plimba pe viitorii vizitatori. Sir Clifford are de gînd să ceară o taxă de doi pence pentru o privire asupra tunelului boltit al coloanei vertebrale; de trei pence pentru privilegiul de a asculta ecoul din cavitatea creerului; și de șase pence pentru priveliștea neasemuită oferită de fruntea balenei. Dimensiunile scheletului, pe care urmează să le dau aici, au fost transcrise întocmai de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deochi.” Omul de lut, din familia Nopților lui Macedonski, i-a cerut lui C. două decenii de cizelare, dar și încercarea resurselor sale vizionare într-o frumoasă recreere a mitului Golemului din mistica iudaică. Praga medievală, cu turle și tavane boltite, cu regi sângeroși, mai are o lume criptică, „un neam fără de țară cu spițe legendare”. Lev Înțeleptul vrea să împiedice sacrificarea neamului învinuit pentru catastrofa ce va veni și zidește, din tainele Cabalei, Golemul. Cutremurarea cetății sub pașii colosului, urgia
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
pețitorie. Între timp, Lefty cobora muntele cu un sac de gogoși de mătase În spate. Când ajunse În oraș, o luă În jos pe Kapali Carsi Caddesi, apoi o coti pe Bursa Sokak. Nu merse mult și intră pe poarta boltită, În curtea de la Koza Han. Înăuntru, de jur Împrejurul fântânii de acvamarin, sute de saci țepeni, Înalți până la brâu, dădeau pe-afară de gogoși de viermi de mătase. Peste tot se Îngrămădeau bărbați care vindeau sau cumpărau. Strigau de când sunase clopotul de deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trimise spre est și spre vest, pasagerii care soseau și plecau, bându-și cafeaua la Palm Court sau lustruindu-și pantofii - ombeurile bancherilor, vârfurile teșite ale mecanicilor și pantofii de piele cu găurelele ai contrabandiștilor. Grand Trunk, cu tavanele ei boltite și ceramică Guastavino, cu candelebrele ei, cu pardoseala de piatră extrasă din carierele Țării Galilor. Avea și o frizerie cu șase scaune, În care liderii civici erau mumificați cu prosoape fierbinți, și căzi de baie de Închiriat, și ascensoare luminate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
face semn să tacă. — Templul Vestei închipuie lumea cea mare în mic, o lămu rește la rândul ei pe fetiță. Rex Sacrorum întărește: — De aceea este cu totul și cu totul rotund și ocrotit de ploi de un acoperiș tot boltit. Claudiei nu-i place să fie dată la o parte. Rostește cu arțag: — De la Pământ până sus e tot atât cât și până jos. Rex se simte ofensat. Intervine pe un ton înțepat: — Asta o să învețe la orele de geografie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e decât umplutură prinsă în ciment. Piatră, spărturi și fragmente din sculpturi. Zgârie tencuiala cu unghia. — Privește, până și cărămizile exterioare sunt tot bucăți refo losite. Germanul cercetează cu atenție. Vede că de ambele părți ale culoarului se deschid încăperi boltite, sprijinite pe contraforți laterali. — Este totuși o clădire bine fixată în sol, rostește apreciativ. Rufus îi întâmpină vorbele cu un mic surâs enigmatic. Arată cu mâna spre tavan: — Ce-i sus? Pusio se uită mirat la el. — Arena, ce să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numai cu ocazia ceremoniilor de cult și a solemnităților oficiale. Altminteri, când apare în public în interiorul Cetății, ce tățeanul este nevoit fie să meargă pe jos, fie să stea în picioare. Rex Sacrorum și vestalele se suie pe rând. Acoperișul boltit îi protejează în parte de privirile indiscrete. Fără voie, Tiberius urmărește silueta fiecărei vestale. Care dintre ele o fi fata Vipsaniei? Îl cuprinde mânia. Pe unde umblă? Putea veni măcar să-și vadă fiica, dacă de el nu-i pasă. În
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zâmbetul pe gură, Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mândre din povești, Precum iarna se așează flori de ghiață pe ferești, Când în inimă e vară...; în zadar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru morții familiei, ci mai degrabă la gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici și deschidea timorat cufere boltite și albume prăfuite. Acolo afla cu uimire că obiectele se nasc, trăiesc, iubesc și mor, aidoma unor ființe tăcute și demne. Cu strângere de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc, continuând ceva din biografia și condiția oamenilor. Bătrânul avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se cuvine Celui ce-n slove-i grădinar, Și-i spunem cu pahare pline: Cotea e perla de Cotnar. 23 februarie 2004 COTEA-PERLA DE COTNAR D-lui acad.Valeriu D. Cotea Am ajuns printre elite Invitat pentru un ceas (Frunți boltite și călite, Toate-n drumul spre Parnas). Eu? Un punct mărunt pe filă După splendide idei, De nevoie, nu de silă, Ca piperul în mujdei, Ori o virgulă ce-i pusă, Să separe opt titani, Când gândirea lor e spusă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pentru morții familiei, ci mai degrabă la gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici și deschidea timorat cufere boltite și albume prăfuite. Acolo afla cu uimire că obiectele se nasc, trăiesc, iubesc și mor, aidoma unor ființe tăcute și demne. Cu strângere de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc, continuând ceva din biografia și condiția oamenilor. Bătrânul avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]