292 matches
-
departe, pe Acropole, nu-ți vine să crezi că Parthenonul e construit, cum zic specialiștii, din drepte false și în planuri fals orizontale. Faci un pas, doi, trei, te apropii și constați, însă, că realitatea e chiar aceasta. Coloanele sunt bombate la mijloc și mai subțiri spre extremități. Ele nu sunt nici drepte, nici egale, cu toate că păreau perfect drepte și egale cu câteva clipe mai devreme. Nici o coloană nu e exact paralelă cu celelalte, nici una nu e, matematic, perpendiculară. Fiecare e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cărora le- a ajuns cuțitul la os din cauză că nu mai văd niciun firișor de lumină la capătul întunecatului tunel, deocamdată fără capăt!... Ce instituție din România actuală funcționează la nivel de așteptare, la nivel de model? Niciuna! Și nerușinarea își bombează pieptul infatuării tot mai înafară și cu o mână în buzunarul suspectaților de perversiuni, saltă pasul pe culoarele instituțiilor din fruntea țării dar și din mădularele ei, privind dintr-o sprânceană orgolioasă pe robii strânși de lanțurile nevoilor, lacrimile copiilor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă, bolnăvicioasă Îi ardea Încă pe fața mare și butucănoasă, iar mîinile și le ținea Încleștate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unghiulară a fragmentelor. Privind din profil, piciorul este uneori subluxat posterior, și anume: - calcaneul este proeminent mult înapoi; - tendonul lui Achile are cavitatea exagerată; - piciorul pare scurtat din cauza deplasării astragalului înapoi și este deviat în echin; - extremitatea inferioară a tibiei bombează anterior ridicând tendoanele extensorilor. Subluxația anterioară a piciorului este mult mai rară. Ea se manifestă prin ștergerea reliefului călcâiului și a tendonului achilian; piciorul pare alungit. Când fragmentul marginal anterior detașat din pilonul tibial este ceva mai mare, se poate
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
era singura care îi acorda o atenție specială lui Lanark. Se uita fix la el, cu picioarele depărtate și mîinile în șold, iar cînd Sludden se opri, zise în gura mare: — Ăsta-i misteriosu’! Ni s-a alăturat misteriosu’! își bombă stomacul și adăugă: Ce zici de burta mea, misteriosule? — Probabil că își face treaba, îi răspunse Lanark. Sludden schiță un zîmbet vag, iar ceilalți părură amuzați. — O! Dar face și glumițe! spuse Frankie. Asta-i bine. O să stau lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ațipea uneori, iar capul îi tremura, depărtîndu-se cu cîțiva milimetri de ele, după care se trezea cutremurat, stigînd slab „Agnes!“. Nu venea nimeni să-l vadă. Domnul McDade, din stînga lui Thaw, era un om mărunțel, al cărui piept se bomba ca o burtă grasă, ajungîndu-i pînă la bărbie. Avea părul roșu sîrmos și o față severă, cu o expresie funcționărească din pricina ochelarilor de oțel fără lentile. Aceștia susțineau în fiecare nară un furtun de cauciuc care venea de la un cilindru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-am promis că-i voi raporta despre discuția noastră, dar intenționam să te previn că-i voi raporta... - Bine, Don, te cred, spuse Grosvenor, zâmbind. Ia loc, te rog. - Ce facem cu obiectul ăsta? îl întrebă geologul, întinzându-i "bomba". Grosvenor o apucă și o vârî într-o nișă unde-și ținea materialele radioactive. Apoi se întoarse și se așeză, spunând: - Îmi face impresia că vom fi atacați. Singura posibilitate pe care o are Kent de a-și justifica atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
liliacului și se lingea pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întîmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care au ieșit la iveală foarte devreme, încă de la patru ani, la înmormîntarea bunicului meu dinspre mamă, pe care nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se postase în calea căruciorului. Valva lui protestă împotriva coșurilor, a chipului posac care părea că atârnă din părul lung și unsuros, a țigării de după ureche, a jachetei de culoare acvamarină, a cizmelor fine, a pantalonilor foarte strâmți care se bombau indecent între picioare, violând toate regulile teologiei și geometriei. Îmi pare rău, mârâi Ignatius, mi-au mai rămas numai câțiva crenvurști și trebuie să-i păstrez. Pleacă, te rog, din calea mea. — Să-i păstrezi? Pen’ cine? Asta nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
palidă, în special în jurul gurii, unde nu avea păr. Dar cimpanzeii diferă foarte mult în pigmentație. Nimeni nu dăduse importanță. După ce-a crescut, puiul n-a mai părut la fel de normal. Fața, care fusese inițial plată, nu începuse să se bombeze, odată cu vârsta. Trăsăturile faciale rămăseseră infantile. Totuși, nimeni nu se gândise să se întrebe ce era cu aspectul puiului ... până când descoperiseră, la un examen de rutină al sângelui, că puiul dădea rezultate negative la enzima Gc a acidului sialic. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
liliacului și se lingea pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întâmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care au ieșit la iveală foarte devreme, încă de la patru ani, la înmormântarea bunicului meu dinspre mamă, pe care nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poezie pură”: cea a lui Paul Valéry și cea a lui Tzara...): Contimporanul înnoadă astfel cu „tradiția” sa antebelică și cu acel Tzara care - în vacanțele petrecute la moșia Gîrceni împreună cu Vinea - își exersa nonconformismul, pregătind în umbra periferiei moldave bomba Dada... Afirmîndu-și - o dată în plus - „precursoratul” românesc și european, revista pledează pentru o tradiție a inovației constructive. Poetic vorbind, ea cultivă un modernism tolerant, nedogmatic și ecumenic, în cadrul căruia neobucolicii și neobizantiniștii stau alături de (post)simboliști, elegiacii visători - de activiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În al patrulea magazin, pînă și entuziasmul Lindei Începe să pălească. Eu nu fac decît să Înrăutățesc situația, probînd toate „bezelele“ și fîțÎindu-mă Înăuntrul și În afara cabinei de probă ca să mă vadă. În mod intenționat, stau cocoșată și-mi bombez abdomenul, ca să arăt cît mai oribil cu putință. Nu mi-am dat niciodată seama pînă acum că ai o ținută așa de dizgrațioasă, a spus ea la un moment dat. Trebuie să Înveți să tragi de umeri, Ellie. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
costum de baie și, În vreme ce eram acolo, am văzut un bikini Missoni superb, care se potrivește perfect. Aștept să termine de povestit despre cele mai recente achiziții (ah, fericirea de a avea un fost soț bogat) și-abia apoi detonez bomba. — Ascultă, am niște vești proaste. — Alte vești proaste? Nu mai departe de săptămîna trecută, Andy Îi spusese că nu va putea veni cu noi. În ultima clipă, apăruse o slujbă care coincidea cu perioada vacanței. Îi părea nespus de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg la autoservire dacă voiam să cumpăr chibrituri, acolo, în schimb, puteam să cumpăr după pofta inimii, fiindcă o cunoșteam pe magazioneră, tanti Ani o chema, dar toată lumea îi zicea Ani-osânză pentru că era îngrozitor de grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adevărul e că are propria ei agenție de turism și face triliarde de lire pe an. Așa că probabil că face și ceva bine. Poate n-ar fi rău să Încerc și eu un sfat de-al ei, măcar o dată. Îmi bombez pieptul În față, ridic mîndră capul și străbat biroul cu pași mari, cu o expresie fixă și vioaie pe față. — Ai crampe menstruale sau ceva de genul ăsta ? Îmi aruncă Paul În clipa cînd ajung la ușa lui. Nu ! zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
momentul ca și la noi în oraș să începă o revoluție profundă. Cu dreptatea care am așteptat-o cu toți și cu martiri care să înroșească de glorie paginile istoriei pe care le vom scrie. Fiți bineveniți!“ Ridică mâinile neputincios, bombându-și pieptul. „E datoria voastră sfântă s-o faceți! Mă predau în mâinile voastre. Viața mea v-o încredințez! Conștiința mea de creator devotat poporului îmi cere să fac asta, chiar acum!“ Coborî două trepte, tot cu mâinile ridicate. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lănțișor trecut în jurul brâului, un buric, și deasupra o bluză de culoare ceva mai deschisă decât pantalonii. A venit. M-am ridicat repede în picioare. - Servus, servus, ce faci? am întrebat. Înainte să ne sărutăm protocolar pe obraz mi-am bombat pieptul, să se vadă cămașa imaculată, apoi am dat să mă așez. - El e Bogdan, mi-a spus, faceți cunoștință. - Sssssilviu, am rostit mecanic, întinzând mâna și mijind ochii. - Bogdan, mi-a răspuns un tip corpolent apărut din spatele ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
metri înălțime, și e evident că vom merge mai întâi să-l admirăm, apoi ne vom întoarce să aruncăm o privire și la picturile rupestre. — Nu sunt de acord, spuse șeful. Mergem la picturi. — Mă opun, spuse aspirantul și-și bombă pieptul. Cel vârstnic tăcu. Să supunem la vot. — Da, da, așa e mai bine, întăriră ceilalți, să votăm. — Cine vrea să mergem la picturi? Membrii primului grup, inclusiv șeful, ridicară mâinile. — Trei. Cine vrea să mergem la urs? Membrii celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zece, în fiecare dimineață, chiar și atunci când era complet inutil, și rămânea adesea până noaptea târziu. — Abia aștept să lucrăm împreună, Steve, spuse MM, simplu. Teatrul Cross e un spațiu minunat. Sunt foarte norocoasă că-l pot folosi. Steve își bombă pieptul, cu mândrie, trăgându-și umerii în spate. Avea părul gri-oțel, tuns foarte scurt și un cap lunguieț; dintr-odată, mi l-am imaginat ca pe un cadet, ascultând ordinele a nenumărați superiori mult mai tineri decât el și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Chiar dacă Philip i-a spus, într-adevăr, că-l ai cu ceva la mână, i-ar fi răspuns vag: „A, bine, dragă!“ și ar fi uitat imediat. O cunosc. Ben părea un pic pierdut după această afirmație. După care, își bombă pieptul și zise: E, oricum e prea târziu acum. O să muriți toți din cauză de supradoză. Mă privii. Îmi pare rău, Sam. Îmi plăcea de tine. Dar nu pot să-mi asum nici un risc. Mă uitam la el, nevenindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se destinsese. Bătrânele doamne susurau încălzite. Ultimul păhărel de lichior fusese împresurat, degustat și învins. Carafa golită. Cafetiera idem. 225 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Adoua. Impunător, dur, englezit (dacă nu chiar englez), apretat, distant, aristocrat, surâzând, cu pieptul bombat de-o multitudine de îndeletniciri sportive sau militare, într-o redingotă ce nu provenea de la un magazin de închiriat redingote. Într-o redingotă, în ceva foarte strâmt, ce făcea, ca de durere, cele două mustăți să i se răsucească în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Diavolul avea pe masă, așezată înainte, o mapă. Pe mapă, o coală de desen. Pe coală, has-Satan începu să schițeze cu creionul o cheie impunătoare, cu înfățișare și ștaif de cheie de poartă de castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea inferioară, cheia nu avea trasat încă nici un element ce i-ar fi permis să slujească la închiderea-deschiderea unei încuietori. Bărbatul mătăhălos se cățărase cu coatele peste foaie și îl bodogănea pe desenator. - Cu țeava asta vrei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]